Conceptia lui Plotin despre Dumnezeu

Conceptia lui Plotin despre Dumnezeu Mareste imaginea.

 

Conceptia lui Plotin despre Dumnezeu

 

Pentru Plotin, Dumnezeu este transcendent lumii, caci acesta se afla intr-o sfera suprapamanteasca. El se afla deasupra lumii si ca atare El nu poate fi sesizat cu aju­torul conceptelor. El este Unul, care mai este numit si Binele, Principiul sau cel Dintai.

 

In filozofia platonica, Divinitatea este identica cu Binele. Toata cu­noasterea, ratiunea lumii, moralitatea si frumosul erau la acesta funda­mentate in Bine. Binele este identic cu Divinul si cu ceea ce este mai desavarsit. De acesta depind si Ideile. In felul acesta, la Platon, Binele era expresia cea mai inalta a gandirii pure a rationalitatii spiritului con­stient, a rationalului care tinde sa cunoasca si sa inteleaga toata lumea. Ajunsa la acest Bine, nostalgia dupa cunoastere se linisteste, caci Binele este identic cu cunoasterea cea mai desavarsita.

 

Platon accentua si sensul adanc pe care il are in procesul cunoasterii Erosul, care este de obarsie divina, fara sa fie divin. El apartine lumii demonicului, care se afla intre ceea ce este ne­muritor si muritor. Lumea aceasta a demonicului "este intr-o neliniste eterna si mereu nedesavarsita, caci Erosul este entuziasm si pasiune mis­cata de o nostalgie nemarginita dupa Bine si Frumos, dupa cunoastere si eterna liniste. In timp ce Binele trebuie sa fie privit ca principiul ratiu­nii, ca Logos, iubirea (eros) are o nota de irationalitate si de neinteles, ca si lumea. Ca si pentru Platon, o problema hotaratoare este de a reface legatura dintre Logos si Eros, intre aceste doua valori ce sunt cele mai inalte ale spiritului elin, intre Bine si Iubire, intre ratiune si viata". Si, dupa cum vom arata, Plotin solutioneaza aceasta problema prin inter­pretarea pe care el o da vietii religioase.

 

Dealtfel doua sunt problemele in jurul carora se preocupa filozofia lui Plotin : a) Cum s-a nascut lumea din "Unul" si b) Cum ajunge omul la unirea cu Dumnezeu si astfel sa-si gaseasca fericirea.

 

Drumul pe care-l batatoreste Plotin pentru a solutiona aceste doua probleme este acela al cunoasterii, al iubirii si al extazului. Pentru Plotin viata spirituala este in ultima ei analiza religioasa, iar formele existentei spirituale sunt sfintite. De aceea, pentru acesta, intre religie si stiinta, arta si erotica nu este o contradictie. La Plotin arta, iubirea si filozofia sunt drumul spre religie.

 

Pentru Plotin, Dumnezeu este Absolutul, unitatea tuturor lucrurilor, valoarea tuturor valorilor, El nu este existenta, ci temeiul intregii exis­tente. Absolutul este, ca la Parmenide si Zenon, numai Fiinta pura, ab­soluta, Binele absolut, cum se exprima si Platon si Aristotel. "El insusi nu este insa nimic din cele al caror principiu este. Caci atunci cand ai spus : Binele, nu mai gandi si nu mai adauga nimic. Cand ai scos deo­parte fiinta insasi si o iei astfel, te va cuprinde uimirea ; si, indreptandu-te spre fiinta si zabovind in ea, o vei intelege si vei pricepe maretia ei, din aceea ce provine din eia. Si cand ai astfel in fata ta Fiinta si o con­templi in aceasta forma pura, te va cuprinde uimirea", scrie Plotin. Dar Dumnezeu este in lume si deasupra lumii "insa numai Dumnezeul suprauman este desavarsit, Dumnezeu in noi si in natura, aceasta sfera de influenta a Principiului etern este marginita si tulburata prin un altul, care nu este Dumnezeu si este conditionata prin natura marginitului : materia si senzorialul. "Deus implicitus" este pur si desavarsit, "Deus explicitus" este neclar si nedesavarsit". Dumnezeu este, pentru Plotin, temeiul intregii existente si principiul tuturor valorilor, ceea ce inseam­na ca sfera existentei isi are originea in Dumnezeu si se dezvolta deve­nind lumea inteligibila a ideilor. Aceasta fiinta este si ramane Dumne­zeu, ea nu este in afara acestuia, ci este legatura, identitatea insasi. Unitatea absoluta mentine lucrurile in toate, patrunzand prin toate, adunand laolalta si unind ceea ce, fiind separat in opozitie, este in peri­col sa se dezbine. Noi il numim Unul si Binele. El nici nu este nici este ceva si nici unul oarecare, ci este deasupra a toate. Toate aceste cate­gorii sunt negate ; El nu are marime, nu este infinit. El este centrul uni­versului lucrurilor, izvorul vesnic al virtutii si originea iubirii divine, in jurul caruia se misca totul, spre care se indreapta totul, din care isi iau inceputul si iesirea  si constiinta de sine. El produce totul, existenta si viata in creaturi, le sustine si le poarta, caci desi El este transcendent, totusi interpatrunde totul, Dumnezeu este mai mult decat existenta : El este suprarationalul.

 

Lumea spiritului este lumea realitatii adevarate. Materia si lumea fizica nu sunt reale. Gandirea, ca viata spirituala constienta, este reali­tatea adevarata : ea este identica cu existenta. Rationalul este existentul si existentul este rational. Din lumea Ideilor urmeaza, ca o a treia esenta, viata acesttei lumi senzoriale sau sfera sufletului lumii.

 

Exista, dupa Plotin, trei ipostaze : Dumnezeu, spiritul si sufletul, ce se afla intr-o perfecta unitate, ca o expresie a unitatii divine. Cea mai inalta ipostaza este Divinitatea, care are trei predicatii. Ea este Primul, Unul si Binele. Dumnezeu este Princi­piul inceputului, prin care totul s-a facut: Ratiunea, spiritul, sufletul, lumea si viata. Totul depinde de Unul sau totul este Dumnezeu. Dar aceasta afirmatie are sa se inteleaga ca : "acest Bine, Unul, absolut, este un izvor care nu are alt principiu, ci este principiu pentru toate eflu­viile, astfel incat El nu este consumat de catre acestea, ci ca izvor ramane in sine insusi" si raportat la ele, continandu-le astfel ca atare in sine , incat aceste efluvii "ce ies aici si dincolo, n-au curs inca, dar stiu pe unde trebuie sa iasa si incotro trebuie sa curga". Cu cat aceste eflu­vii se departeaza de Unul, cu atata ele pierd din putere si energie, forta si frumusete. In afara Unului nu exista viata adevarata. Se poate spune, dupa Plotin, ca Dumnezeu este totul, fiindca El este temeiul intregii vieti si fiindca El poarta si sustine totul. El este peste tot si totusi deo­sebit de lucruri, tocmai fiindca Dumnezeu este infinit mai mult decat lu­crurile. Dumnezeu este eterna linistire : El este lipsit de vointa, de nos­talgie si nazuinte.

 

Dumnezeu este Binele, nu ca cea mai inalta valoare morala, ci ca valoarea tuturor valorilor. Ideea plotiniana despre Dumnezeu este for­mata prin negatia a tot ceea ce este senzorial, antropomorf, marginit si trecator. Dumnezeu este mai mult decat ratiunea si de aceea El nici nu pozate fi sesizat cu gandirea. Dumnezeu este asemenea nemarginitei adancimi a unei prapastii si a infinitei departari a unui pustiu. Noi stim despre Dumnezeu numai atat cat ne-a descoperit El. "Primul este lipsit de orice marime, El este o esentialitate inteligibila pura, pe care nici un nume n-o poate numi. Ca cea mai inalta si mai buna dintre toate esentele posibile, Binele este fara de nume, asa cum poate sa fie fara de nume un sentiment mare, sau o senzatie mare, cand nici un cuvant si nici o notiune nu mai sunt in stare sa lamureasca ascunsa lor frumusete".

 

Dumnezeu este, pentru Plotin, Marele Anonim, pe care nu-L poate numi nici un nume.

Dumnezeu este prototipul etern al intregii frumuseti. El este vesnic ca origine a frumusetii adevarate.

 

Din Unul se naste totul prin emanatie. Dumnezeu fiind Imuabilul, producerea, nasterea este o lucire venita din El , din El care ramane. Unul lumineaza in jurul Sau, cum emana lumina din soare. Fiind in Sine desavarsit, fara lipsuri, El se revarsa si acest prisos este produsul. Acest produs se intoarce insa in chip absolut spre "Unul", spre Bine. Binele straluceste viata sa in lume, fara ca prin aceasta sa piarda din putere si frumusete. Producerea aceasta n-are un caracter istoric sau fizic, ci ea este un proces supra temporal. Formele vietii sunt produse din eter­nitate din Unul, din temeiul necunoscut al vietii si se intorc mereu in acesta. Formele inferioare au tendinta inspre cele mai inalte, cele supe­rioare inspre cele inferioare. Este acesta un proces spiritual. Dumnezeu activeaza, sau, mai corect, El trebuie sa actioneze in lume. El trebuie sa se prefaca in lume, indiferent daca voieste sau nu. Aceasta apartine na­turii Lui si totusi El ramane ceea ce este.

Lumea senzoriala este numai o copie a esentei adevarate. Ea este un simbol si o metafora a Eternului. Unul divin este, dupa cum am vazut, prezent insa in toate lucrurile : El are o fata dubla si anume pe de o parte persista in sine, iar pe de alta toate formele si puterile vin de la El, asa ca toate lucrurile participa la Dumnezeu. Dumnezeu este pre­zent in lume. Acest lucru nu inseamna, desigur, ca El se imparte, fiindca ceea ce este spiritual nu poate fi impartit. El este prezent in lume prin fortele spirituale.

 

La fel si omul participa la Dumnezeu, dar numai in masura in care acesta isi face interiorul sau liber pentru a-L primi pe Dumnezeu in el. "Dumnezeu este asa de aproape de fiecare om, incat El poate fi nemij­locit sesizat de catre suflet. Dar pentru a fi atat de aproape de toate fiin-tele si prezent in intreaga lume, Unul nu trebuie sa iasa din sine. Atotprezenta Sa este independenta de emanatia Sa".

 

Sufletul poate de asemenea sa intre intr-un raport intim si cu lu­mea ideala, care emana din divinitate. Omul trebuie sa fie "pnevmatic" si prin aceasta el se ridica in lumea spiritului. Omul este capabil sa faca acest lucru datorita "Eros"-ului. In clipa in care sufletul este atras de catre Eros spre lumea ideala, el incepe sa urce spre forme din ce in ce mai ideale si mai frumoase. Dar la cea mai inalta forma, la unitatea desavarsita cu Unul, cu Dumnezeu, sufletul nu poate ajunge decat prin ex­taz ; asadar nu prin dialectica sau gandire discursiva, ci printr-o stare extatica, in care cel care intuieste si obiectul intuit sunt una. In aceas­ta clipa scopul este atins : copia s-a intors si s-a unit cu prototipul ori­ginar. Sufletul este linistit, fiindca a gasit ceea ce cauta in arzatoarea sa nostalgie.

 

Plotin reprezinta ideea ca sufletul este chinuit de nostalgia Binelui, fiindca sufletul este in esenta sa bun. Raul isi are originea in lumea ex­terna, prin aceea ca sufletul, salasluind in corp, este murdarit de catre materie. Posibilitatea mantuirii sufletului se bazeaza, dupa Plotin, pe faptul ca acesta este inrudit esential cu Dumnezeu. "Ochiul n-ar fi vazut niciodata soarele, daca el n-ar fi inrudit cu acesta ; tot asemenea sufletul n-ar putea vedea frumosul, daca el insusi n-ar fi frumos. De aceea sa devina fiecare mai intai asemenea cu Dumnezeu si frumos, daca vrea sa vada Binele si Frumosul".

 

Plotin vorbeste de aceea despre un drum al sufletului in sus si des­pre un altul in jos. Erosul se afla la mijloc si stapaneste amandoua drumurile. Problema mare care-l chinuie pe Plotin este reunirea sufle­tului cazut cu prototipul lui originar divin. Este semnificativ ceea ce istoriseste Porfirius cu privire la ultimele cuvinte, pe care le-a spus Plotin catre prietenul sau Eustochios pe patul de moarte : "Te-am as­teptat, zise Plotin, pentru a incerca sa conduc divinul din mine spre di­vinul din univers".

 

In concluzie, pentru Plotin, Dumnezeu este iubire, caci el scrie : "Demn de iubire si iubire este El; El este iubirea Sa insasi, fiindca El nu este altcumva frumos decat prin Sine insusi si in Sine insusi".

 

N.B.

Pe aceeaşi temă

24 Iulie 2012

Vizualizari: 9254

Voteaza:

Conceptia lui Plotin despre Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE