A doua Evanghelie canonica din Noul Testament este aceea a Sfantului Marcu. Ea este cea mai scurta dintre Evanghelii, cea mai concisa, dar si foarte expresiva.
Autorul ei este socotit Marcu, care mai poarta numele de Ioan, fiind amintit de multe ori in cartile Noului Testament cand cu numele evreiesc de Ioan, cand cu cel roman de Marcu. El era din Ierusalim, unde mama sa, Maria, avea o casa, in care Mantuitorul, impreuna cu ucenicii Sai, au mancat Cina cea de Taina si unde s-a instituit Sfanta Euharistie. Marcu L-a cunoscut pe Domnul Hristos, L-a vazut si ascultat. El si mama sa faceau parte dintr-un cerc mai larg al invataceilor Domnului. Faptul ca Sfantul Petru, scapand din inchisoare, in mod minunat, unde a fost aruncat de Irod Agripa in anul 44, vine in casa Mariei, in care erau adunati mai multi crestini (Fapte 12, 12-13), inseamna ca aceasta casa era un centru crestin acum si a fost si mai inainte.
Dupa o veche traditie, Marcu ar fi parasit Roma imi timpul persecutiei lui Nero, plecand in Egipt, unde a predicat si a murit martir la Alexandria - pe la anul 89 - a carei biserica o infiintase. Biserica Ortodoxa ii praznuieste numele la 25 aprilie.
Ioan Marcu a scris Evanghelia a doua, dupa predica Sfantului Apostol Petru al carui ucenic a fost. Acest fapt ni-l atesta numerosi Parinti bisericesti: Papia, Irineu, Clement Alexandrinul, Eusebiu.
Evanghelia a doua este folosita de Clement Romanul, Ignatiu de Antiohia, Justin Martirul, Origen si Tertulian. Este citata, de asemenea, de catalogul din Fragmentul Muratori si in listele Sfintilor Parinti: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigorie de Nazianz.
Limba in care a fost scrisa Evanghelia a doua a fost limba greaca a dialectului comun. Aceasta limba se vorbea in tot cuprinsul Imperiului Roman, deci si la Roma. Toti Parintii bisericesti marturisesc acest fapt. Stilul este simplu, popular, expresiv, plin de amanunte, iar povestirile si descrierile sunt captivante.
Locul in care a scris Evanghelia sa este Roma, pe la anul 62-63, cand Marcu este rugat de crestini sa le redea in scris predica Apostolului Petru. Se stie ca Evanghelistul Luca scrie Evanghelia sa la anul 63-64, iar acesta, la randul sau, consultase Evanghelia dupa Marcu.
Scopul urmarit de autor este sa convinga pe crestinii proveniti dintre pagani ca Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Din acest motiv el le reda viata si faptele Mantuitorului, in rezumat, asa cum le prezentase Sfantul Petru in predica sa.
El nu pune accentul pe Vechiul Testament, sau pe invatatura Domnului Hristos, ca Matei, ci pe faptele Sale, caci faptele mai deosebite impresionau pe pagani.
De aceea, Evanghelistul Marcu subliniaza minunile prin care se izgoneau demonii, se anunta saturarea oamenilor, linistirea marii, invierea mortilor. Tot motivat de acest fapt, Evanghelia a doua da o dezvoltare mai mare invierii Domnului si continua pana la inaltare, adica pana la cel mai inalt grad de slavire. Deci, Evanghelia a doua este o Evanghelie a faptelor.
Planul Evangheliei. Ea cuprinde 16 capitole si se imparte in doua parti, precedata de o introducere.
Partea I, cap. 1-9. In Introducere (cap. 1, 1-13), Mantuitorul este prezentat ca Fiu al lui Dumnezeu. Urmeaza (cap. 1, 14-9, 50) unde se descrie activitatea Domnului Hristos in Galileea.
Partea a Ii-a (cap. 10-16) istoriseste activitatea Mantuitorului in drum spre Ierusalim si in Iudeea, incheindu-se cu Patimile, Moartea, invierea si inaltarea Sa la cer.
Importanta Evangheliei
Continutul Evangheliei descrie desfasurarea activitatii Mantuitorului spre implinirea mesianitatii Sale, nu prin cuvantari, ci prin minuni. Domnul Hristos este primit de popor, la inceput cu bucurie, apoi mesianismul Sau spiritual dezamageste entuziasmul popular. Urmeaza, opozitia fariseilor, neintelegerea rudelor si in sfarsit jertfa Sa pe cruce. Biruinta prin inviere si proslavirea prin inaltare la cer incheie opera pamanteasca a Domnului Hristos.
Invataturi dogmatice: El este recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu de Tatal (1, 11) la Botez; la Schimbarea la Fata (9, 7); este recunoscut si de demoni (1, 23-24); (3, 11); (5, 7); Mantuitorul are constiinta mesianitatii Sale ca este Fiul lui Dumnezeu prin minunile pe care le savarseste (1, 31; 2, 9; 4, 39; 5, 30; 6, 41-43, 7, 31-35; 8, 22 s.u.);El isi incununeaza opera prin Jertfa de pe cruce (15, 27) si proslavirea prin inviere (15, 6, 9) si inaltarea la cer (16, 19).; se afirma pronia divina (4, 26-29).
Invataturi morale: modestia si spiritul de jertfa pentru pastorul de suflete (6, 8-9); deosebirea dintre valoarea datoriilor (6, 23) - juramantul trebuie respectat, dar in cazul uciderii lui Ioan Botezatorul, calcarea lui nu constituia un pacat - ; adevarata curatenie (7, 20-23); valoarea si forta morala a credintei (7, 28-30; 11, 23); pretuirea curateniei morale a tinerilor (12, 34); urmarea lui Hristos, mijloc de a mosteni viata vesnica (10, 29-30); condamnarea bogatiei (10, 24-25); se recomanda smerenia si curatenia sufleteasca (10, 15); urmarea lui Hristos cere suferinta (8, 34); modestie si slujire (9, 35); in asteptarea Parusiei Domnului, sau a celei individuale, este necesara o vesnica priveghere (13, 37).
Simbolul Evangheliei este un leu, deoarece ea incepe cu predica Sfantului Ioan Botezatorul, care striga ca un leu in pustie.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.