Nu exista o singura preotie. Exista "preotia imparateasca" a tuturor celor botezati, care e preotia de obste a tuturor credinciosilor botezati si unsi cu Sfantul Mir. Apoi mai exista preotia aparte a clericilor hirotoniti. Cuvantul laic a ajuns, din pacate, sa insemne nespecialist intr-un anumit domeniu. Aceasta inseamna ca lucrurile mai importante dintr-un anumit domeniu nu sunt facute de laici, ci de specialisti. Este o indepartare ca de la cer la pamant fata de intelesul cuvantului laic in Biserica primara. Provenind din cuvantul grecesc laos, care inseamna "popor", el se refera la poporul lui Dumnezeu, Israil, ales si sfintit de Insusi Dumnezeu ca popor al Sau, spre a-I sluji Lui in chip deosebit. Mai tarziu, in Noul Legamant, Biserica devine noul Israil, noul popor al lui Dumnezeu - chemat iarasi de Dumnezeu spre a-I sluji Lui in chip deosebit.
In practica Bisericii Ortodoxe fiecare crestin este hirotonit intru laic sau mirean prin Botez si Mirungere. Pe cand Botezul reface in noi chipul lui Dumnezeu intunecat de pacat, Mirungerea ne da puterea de a fi crestini, participanti responsabili la lucrarea Bisericii. Ea ne hirotoneste ca sa slujim si sa lucram pentru Domnul, ca popor al Sau in lumea de azi.
Deci cuvantul laic sau laikos are un inteles cu totul pozitiv. Moise spunea poporului legamantului: "Ca esti poporul sfant al Domnului Dumnezeului tau si te-a ales Domnul Dumnezeul tau ca sa-I fii poporul Lui ales din toate popoarele de pe pamant" (Deut. 7, 6).
Sfantul Pavel numeste pe toti crestinii botezati "impreuna cetateni cu sfintii, si casnici ai lui Dumnezeu" (Efes. 2, 19). Adresandu-se primilor crestini, Sfantul Petru spunea: "Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti bunatatile in lume Celui ce v-a chemat din intuneric la minunata Sa lumina; voi care odinioara nu erati popor, iar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; voi care odinioara n-aveati parte de mila, iar acum sunteti miluiti" (I Petru 2, 9-10). Laicii au o inalta chemare in Biserica Ortodoxa. Chiar daca apartin bisericii Sfantului Nicolae sau bisericii Sfantului Gheorghe, Sfantul Petru le spune ca sunt rod ales, preotie imparateasca, neam sfant, norod spre castigare.
Aceasta e identitatea laicului ortodox, acesta este el. Dupa ce i-a definit identitatea, Sfantul Petru da descrierea lucrarii laicului: "sa vestiti bunatatile celui ce v-a chemat pe voi din intuneric la minunata Sa lumina".
Locul laicului in Biserica Ortodoxa este evidentiat in Liturghie. Chiar cuvantul leitourgia insemna o lucrare comuna, de obste, in care toti cei prezenti sunt participanti activi. Preotul cheama poporul sa se roage: "Domnului sa ne rugam", "Sa plinim rugaciunea noastra Domnului". Deci nu numai preotul sau numai poporul savarseste Liturghia, ci intreaga Biserica, Trupul unic al lui Hristos.
Parintele Schmemann gaseste o minunata ilustrare a impreuna-slujirii Liturghiei de catre preot si mireni in cuvantul Amin: "Este un cuvant crucial. Nici o rugaciune, jertfa sau binecuvantare nu se da vreodata in biserica fara a fi incuviintata prin Amin, care inseamna, aprobare, acord, participare. Cand spun Amin unui lucru inseamna ca il fac sa fie al meu, ca imi dau consimtamantul pentru el... Iar Amin este intr-adevar cuvantul mirenilor din Biserica, infatisand functia laicilor ca popor al lui Dumnezeu, care primeste de buna voie si cu bucurie darul dumnezeiesc, dandu-si consimtamantul. Cu adevarat, nu exista slujba sau Liturghie fara Amin-ul celor ce au fost randuiti sa slujeasca lui Dumnezeu ca obste, ca Biserica."
Inainte de a incheia acest subcapitol despre teologia laicatului in Biserica Ortodoxa, trebuie sa pomenim pe scurt cateva din celelalte cai prin care mirenii sunt partasi preotiei. Cand preotul binecuvanteaza adunarea credinciosilor spunand "Pace tuturor", enoriasii participa intorcand binecuvantarea cu cuvintele: "Si duhului tau".
Mireanului ii este ingaduit sa boteze si sa duca Impartasania bolnavilor in cazuri de urgenta. In Rusia Sovietica, cand preotii nu puteau duce Sfintele Taine muribunzilor fara aprobarea autoritatilor, laicii strecurau Impartasania in spitale in sandviciuri. Cand episcopii Bisericii hotarasc asupra unei doctrine intr-un Sinod Ecumenic, hotararea lor este ratificata si aprobata de constiinta Bisericii, adica de mireni. In cartea sa, Anatomia unei Biserici, Mario Rinvolucri scrie: "In Ortodoxie oamenii din popor sunt socotiti a fi defensores fidei (aparatorii credintei). Daca ei nu sunt pregatiti pentru reunificare printr-un proces treptat de ( ... ) lamurire, reunificarea va ramane pe hartie, cel putin in ce priveste tinuturile grecesti.”
Aceasta arata cat de mult sunt chemati mirenii ortodocsi sa fie partasi preotiei. Clericul e numit "Parinte" in Biserica Ortodoxa, fiindca clericii sunt cei prin care ne nastem in Hristos prin botez. Adresarea catre un episcop se face cu "(Inalt) Preasfintite Parinte". Episcopii supravegheaza viata sacramentala si educatia crestinilor dintr-o arie geografica cunoscuta sub numele de episcopie. Treburile administrative ale parohiilor locale sunt conduse de un consiliu parohial ales de enoriasi. Titlul de "Parinte" arata atitudinea credinciosului fata de rolul preotului: el este indrumator duhovnicesc, care trebuie sa slujeasca, sa calauzeasca, sa ocarmuiasca, sa sfatuiasca si sa sfinteasca pe crestin in trecerea sa prin aceasta viata catre vesnicie.
Parintele Anthony Coniaris
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.