Primele reprezentari ale Maicii Domnului

Primele reprezentari ale Maicii Domnului Mareste imaginea.

 

Reprezentarea Maicii Domnului in pictura bisericeasca

 

Primele reprezentari ale Maicii Domnului

 

Traditia atribuie Sfantului evanghelist Luca primele reprezentari ico­nografice ale Sfintei Fecioare. Originalele acestora nu s-au pastrat dar se crede ca ele au servit ca prototipuri pentru iconografia de mai tarziu.

 

Cele mai vechi si cele mai numeroase fresce reprezentand pe Sfanta Fecioara s-au descoperit in cimitirul (catacomba) Priscilla care pentru aceasta a si fost numit cimitirul sau Catacomba Ma­riei.    

                                                     

Una din aceste fresce, datand din prima jumatate a sec. al II-lea, re­prezinta pe Maica Domnului alaptandu-si pruncul. Langa ea, in picioare stand, e un prooroc care arata o stea. Tot aici mai sunt doua reprezentari ale Sfintei Maria : Bunavestire si Inchinarea magilor. In prima scena, Ma­ria sta pe scaun iar langa ea, in picioare, e Sf. Arhanghel sub chipul unui tanar fara aripi. In a doua, e asezata pe un tron, tinand Pruncul pe genuhchi, iar magii ii ofera daruri. Scena subliniaza vrednicia ei ca Maica a lui Dumnezeu. Aceasta scena era des reprezentata (s-au gasit reprezen­tari din sec. II-IV) si constituia o sarbatoare speciala cum mai e si azi in biserica apuseana. Magii au fost considerati primii reprezentanti ai Bi­sericii crestine proveniti dintre pagani. Reprezentarea inchinarii magilor se vede in sec. VI in mozaicul bisericii Sf. Vitalie din Raveha, cusuta pe mantia imparatesei Teodora, in scena in care ea si imparatul Justinian aduc daruri la Hristos, repetand intr-un fel slujirea adusa de craii de la Rasarit. Deseori Sf. Fecioara era reprezentata singura ca Oranta.  Pe numeroase vase liturgice, gasite in catacombe, erau reprezentati alaturi de Sf. Fecioara si Apostolii Petru si Pavel, sau mama ei, Sf. Ana, ceea ce sublinia insemna­tatea Maicii Domnului ca inaintestatatoare in fata lui Dumnezeu.

 

Din sec. IV inainte, unii scriitori crestini, bazati pe traditia veche, pastrata pana la ei, au cautat sa formuleze descrieri literare ale chipului trupesc si sufletesc al Maicii Domnului. Una dintre acestea, transmisa pana la noi este a lui Epifaniu (sec. IV) :

 

"In toate era plina de demnitate si serioasa, vorbea putin si numai cand trebuia ; bucuroasa la ascultare si binevoitoare ; cinstea pe toti si se pleca in fata tuturora. De statura mijlocie, desi unii zic a fi (fost) de trei coti. (Fata o avea, nici rotunda, nici ascutita, dar mai prelunga) ; chipul (ii era) de culoarea graului, cu parul (ascuns) galbui ; cu ochii (vioi si cu­rati) avand (in ei) nuante galbui (tocmai de culoarea olivelor) cu sprance­nele (arcuite) lungi (si putin negre) ; buzele trandafirii; cu mainile prelungi si degetele asemenea. Si in fine, toata fiinta ei era simpla, fara de mandrie sau vreo impodobire omeneasca, ci smerita, neprefacuta si fara de prihana, cu imbracaminte cuviincioasa. (Si afara de acestea... mai presus de toate, era intrinsa multa frumusete divina)".

 

Tipurile de icoane atribuite Sf. Evanghelist Luca si pe care le-ar fi pictat dupa Cincizecime, se crede ca sunt :

 

a) Maica Domnului, Hodighitria sau calauzitoarea in care e reprezentata cu pruncul in brate, amandoi stand cu fata spre cel care priveste.

 

b)  A doua reprezentare e tipul Glykofilusa (dulce-iubitoare). Pruncul e strans lipit cu fata langa obrazul Maicii Domnului, pe care o imbratiseaza. Chipul mamei e indurerat, prevestind suferintele viitoare ale Fiului.

 

c)  In unele icoane Maica Domnului e infatisata fara prunc, singura, in chip de Oranta. Apare in Deisis rugandu-se Mantuitorului, pentru ome­nire.

 

In afara de icoanele atribuite Sf. Ev. Luca, traditia vorbeste de un chip nefacut de mana al Maicii Domnului.

 

Sf. Petru si Pavel, facand multe convertiri in orasul Lida (Diosopolis), de langa Ierusalim, au rugat pe Sf. Fecioara sa vina la sfintirea bise­ricii. Ea le-a promis, trimitandu-i inapoi la Lida. Aici au gasit pe un pe­rete (sau o coloana) zugravit chipul Maicii Domnului. In sec. VIII Sf. Gherman, patr. Constantinopolului, calatorind la Lida a facut o copie dupa icoana cea nefacuta de mana, pe care in timpul prigoanei iconoclaste a trimis-o la Roma. Dupa incetarea iconoclasmului, icoana a fost adusa la Constantinopol. De aceea s-a mai numit si "romana". Se numeste icoana Maicii Domnului din Lida. Se sarbatoreste la 26 iunie.

 

Textele liturgice confirma traditia ca Sf. Ev. Luca este primul care a pictat icoanele Maicii Domnului. Astfel este slujba utreniei, din ziua de 26 August, cand se praznuieste icoana Maicii Domnului din orasul Vladimir  in canon se consemneaza numele ev. Luca : "Zugravind prea cinstitul tau chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a infatisat pe Ziditorul a toate pe bratele tale". Tot din textul liturgic aflam despre "icoana cea nefacuta de mana", din care o copie se afla in Rusia in orasul Kazan. Praznicul icoanei numita (Kazanskaia, se sarbatoreste la 22 oct.). in slujba zilei se arata pe scurt originea ei : "Dumnezeiestii apostoli cu mare glas binevestind cuvantul Evangheliei lui Hristos au zidit o dumnezeiasca biserica in numele tau prea sfant, Nascatoare de Dumnezeu si au venit la tine, stapana rugandu-te sa vii la sfintirea ei. Iar tu, o Maica a lui Dumnezeu le-ai spus : mergeti in pace si eu voi fi cu voi acolo. Iar ei mergand, au aflat acolo pe stalpul Bisericii tale, Stapana, asemanarea chipului, zugravita prin puterea dumnezeiasca si vazandu-l s-au inchinat tie si au preaslavit pe Dumnezeu".(Sedealna cantarii a treia a Canonului)   

                                                            

In afara de tipurile Hodighitria si Glykofilusa, care sunt cele mai cu­noscute si cele mai raspandite atat prin icoanele murale ori mobile, un alt tip iconografic este al Maicii Domnului alaptandu-si pruncul (Galactotrofusa, hranitoarea cu lapte), asa cum este reprezentata in frescele din catacomba Priscillei (sec. II) ; un exemplar vechi al acestui tip s-a aflat intr-o fresca din Saqqara (Egipt) datand din sec. VI. In secolul al Vl-lea icoanele mariale devenisera foarte raspandite. Si in Apus se aflau in acest timp cateva reprezentari ale Sfintei Marii cum este    Fecioara Oranta (rugatoare) din cimitirul Sf. Agnes din Roma si din biserica Sf. Maria Maggiore, sau de pe portile Sf. Sabina. O astfel de icoana se afla la Muntele Athos la Manastirea Vatopedi sau Iviron.

 

In chip de Oranta apare in iconografia ortodoxa Maica Domnului Platytera (rugatoarea) din cantarile Penticostarului: «Aratandu-te mai cu­prinzatoare, mai marita decat cerurile Fecioara curata ai incaput trupeste pe Dumnezeu cel necuprins si l-ai nascut spre multumirea tuturor celor ce te lauda pe tine cu credinta neindoita» (Din slujba Duminicii Orbului, cant. 9 Stihira de la "Si acum..."). Este repre­zentata bust, cu mainile ridicate din indoitura cotului, cu palmele desfa­cute inaltate spre cer. Are chipul indurerat, cu privirea grava concentrata in rugaciune. Pe frunte si pe umeri stralucesc stele, care-i impodobesc vesmantul, subliniind demnitatea si maretia chipului. Rezemat de pieptul Fecioarei, drept privind in fata ca si Ea, sta Mantuitorul copil, Iisus - Emanuel si El avand bratele intinse si putin inaltate, binecuvinteaza. Are acelasi chip grav, concentrat.

 

La Sucevita si alte monumente din Moldova sec. XVII apare frec­vent pictata ea rugatoare, cu Hristos in medalion pe piept. E inconjurata de ingeri si serafimi. Pe pandantii calotei sunt reprezentati sfintii melozi Cosma din Maiuma, Mitrofan, Teofan, Ioan Damaschin si altii. La Hurez, apare tot in nartex aceeasi reprezentare a Mariei Platytera pe calota tur­lei. E incadrata de trei arhangheli tinand monogramul lui Hristos si cuvintele "De tine se bucura" (cuvinte din Axionul Liturghiei Sf. Vasile cel Mare). Sirul de ingeri, sfinti, cuviosi drepti care o incadreaza se indreapta spre poarta cetatii unde se afla biserica.

 

Maria rugatoare (oranta) si mijlocitoare apare in tema Deisis, in Pan­tocrator si pe catapeteasma. Apare si in scena Judecatii din urma in in­teriorul raiului, reprezentat ca o adevarata cetate cu turnuri. Reprezen­tata la fel, numai bust, apare intr-o scena din Acatistul Maicii Domnului. In icoanele mobile apare reprezentata mai mult bust, tinandu-si pruncul pe bratul stang.

 

Cel mai raspandit tip de icoana a Sfintei Marii este acela de Maica a lui Dumnezeu cu pruncul in brate. Ea pune un brat pe umarul copilului care binecuvinteaza cu dreapta. Asa apare pe bolta altarului si pe cata­peteasma. Reprezentarea Maicii Domnului cu pruncul in brate isi are ori­ginea prin sec. V, in timpul discutiilor mariologice provocate de erezia lui Nestorie si cea a lui Eutihie. Ca Maica a lui Dumnezeu, cu pruncul in brate, e pictata si bust si stand pe tron. Pe bolta altarului apare in intre­gime, stand pe un tron, incadrata de ingeri, tinandu-si pruncul asezat pe genunchi si cu bratul sprijinit pe umarul lui (cum se vede la Humor) sau cu ambele maini (asa cum apare la biserica domneasca de Ia Arges) ; mai simpla e icoana de pe catapeteasma unde apare bust si cu pruncul in brate. Rareori se vad in jur ingeri. Una dintre cele mai vechi tipuri de pe iconostas se afla la Athos - Precista cea cu trei maini atribuita lui Ioan Damaschin. Se crede ca e un prototip ramas dupa o icoana pictata de Sf. Ev. Luca. Tot la Athos se afla o icoa­na a Maicii Domnului cu pruncul, pictata in absida altarului numita Eleusa-milostiva.  

 

Pe bolta altarului este zugravita si ca imparateasa a cerurilor pur­tand pe cap coroana, sezand pe tron si inconjurata de ingeri (asa cum se vede la biserica Sf. Ecaterina si Domnita Baiasa s.a. din Bucuresti). Si pe catapeteasma apare astfel, dar numai bust. Intr-o- mana tine un scep­tru, in jur sunt ingeri (ca la Sf. Ecaterina). E reprezentata uneori pe ab­sida altarului si cu chipul zugravit de Apocalips : "invesmantata cu soa­rele, luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa de douasprezece stele". (Apoc. 12, 1).

 

In unele biserici cu pictura din sec. XVIII si XIX, mai ales in Tran­silvania este reprezentata o tema specifica Apusului si anume tema "incoronarii Mariei" care s-a extins si in Tara Romaneasca inceputa din sec. XIX. Sf. Fecioara e incoronata de Sfanta Treime (reprezentata de Dumnezeu Tatal, batran, cu barba alba "cel vechi de zile", de Mantuitorul si intre ei Sfantul Duh, simbolizat printr-un porumbel alb). Incorona­rea Mariei de Sf. Treime e zugravita si pe bolta pronaosului la biserica Sf. Ecaterina unde scena arata pe Dumnezeu Tatal sprijinindu-se (cu mana stanga de globul pamantesc), tine cu dreapta o coroana imparateasca ; Hristos cu crucea in mana dreapta sprijina cu mana stanga coroana ; sub co­roana sta ingenuncheata Maica Domnului. Deasupra pe fond albastru e Sfantul Duh, sub chipul porumbelului.

 

In alte reprezentari Maica Domnului este incoronata de Hristos in­susi, de Fiul ei. Aceasta reprezentare apare si in Moldova inca din sec. XVI in ansamblurile picturii exterioare. (La Sucevita e zugravita tot in pronaos (nartex).

 

Reprezentarea Maicii Domnului in iconografie ilustreaza si momente din viata ei incepand cu Zamislirea Sf. Fecioare (Sf. Ana se roaga aflandu-se in gradina casei. Un inger o binecuvinteaza. Ioachim apare aici sus pe un munte unde se roaga si un inger il binecuvinteaza si pe el).

 

Nasterea Maicii Domnului (Scena arata pe Ana culcata pe pat ; fete tinere aduc mancare, altele spala pruncul ; altele, in continuarea scenei il leagana).

               

Maica Domnului binecuvantata de preoti (scena arata pe Ioachim tinand in brate pe Maica Domnului copil ; in spatele lor e Sf. Ana stand la o masa sunt trei preoti care binecuvanteaza copilul).

 

Intrarea in biserica a Maicii Domnului (scena reprezinta un templu in pragul usii caruia sta proorocul Zaharia, invesmantat ca arhiereu, cu mainile intinse ; Maica Domnului, copila de trei ani urca treptele spre el, cu o lumanare in mana si cu o mana intinsa ; in spate se vad Ioachim si Ana si multime de fecioare cu luminari aprinse ; pe un alt plan dea­supra templului e un alt acoperis sub care sta Fecioara, luand painea sfintita pe care i-o intinde arhanghelul Gavriil).

 

Iosif ia pe Maria - scena arata un templu in care se vede proorocul Zaharia binecuvantand pe Iosif si Maria.

 

Adormirea Maicii Domnului ocupa un loc important mai ales in bisericile muntene unde foarte multe au luat-o ca hram. Scena apare pic­tata in interiorul bisericii deasupra usilor de intrare (spre apus,  ca la biserica Sf.  Ecaterina din Bucuresti  s.a.).  Modul  de reprezentare  este luat in general din izvoare apocrife. Pictura icoanei de la biserica dom­neasca Sf. Nicolae din Curtea de Arges precum si de la alte monumente vechi din tara noastra ne reda urmatoarea succesiune de scene : in centrul compozitiei se afla trupul Sfintei Fecioare, intins pe un catafalc ; in stanga e incadrat de grupul sfintilor apostoli si uneori si de episcopi (Dionisie Areopagitul, Ierotei, Timotei si Iacob fratele Domnu­lui) imbracati in odajdii, iar in dreapta de un grup de ingeri. In fata acestora, al 11-lea apostol, incovoiat la picioarele Sfintei Fecioare, in­tinde bratele spre Sf. Arhanghel Mihail, in timp ce al doisprezecelea apostol, de cealalta parte a catafalcului privind indurerat chipul nein­sufletit, face gestul prosternarii (uneori Sf. Petru cadeste). Motivul cen­tral al scenei e pus in evidenta de o mare aureola albastruie, pe care o detaseaza, langa catafalc, privirea indurerata a Mantuitoruiui, tinand pe bratul drept, sufletul Maicii Sale, inchipuit ca o faptura femeiasca minuscula.

 

In spatele grupului de apostoli si ingeri, desenate in perspective curioase, dar pline de pitoresc, apar diferite edificii. In ferestrele si pridvoarele (porticele) lor apar femei plangand si barbati, care iau astfel parte la funeraliile Maicii Domnului.  

                               

Deasupra pe un plan superior, se arata inaltarea Sfintei Fecioare la cer : in mijloc intr-o mare aureola, Sf. Fecioara pe tron, incadrata de doi ingeri care, parca o sustin ; deasupra capului Sfintei Fecioare, intr-un cerc de lumina, Portile Cerului sunt deschise, gata sa o primeasca ; pe tot intinsul spatiului din jurul scenei centrale se vad cei 12 sfinti apos­toli venind spre Ghetsimani, sase dintr-o parte, sase din alta a scenei centrale purtati fiecare pe cite un rotocol de nor si escortati de cate un inger. In icoana din biserica domneasca de la Curtea de Arges, spre deo­sebire de alte reprezentari din alte biserici, se mai afla inca patru scene secundare care incadreaza, doua cate doua, scena principala a funeralii­lor, in dreapta, in coltul de jos, pe un fond de peisaj, apare Sf. Fecioara rugandu-se, iar deasupra Sf. Arhanghel Gavriil vesteste Sfintei Fecioare mutarea ei in viata cealalta.

 

In unele biserici, mai ales moldovene, in partea inferioara a scenei centrale se vede un inger taind mana lui Iehonias (unii zic Athonis), evreul, care, dupa traditie, a cutezat sa se atinga de sicriul Sfintei Fe­cioare, incercand sa-l rastoarne. Cea mai impresionanta realizare a scenei iconografice a Adormirii Maicii Domnului se afla la biserica sarba din Sopociani, zugravita de Evhtihie, in 1265. Aici, scena Adormirii Maicii Domnului, ocupa o suprafata de 60 m2.

 

Textele liturgice au constituit si ele pentru iconograji un izvor de reprezentari ale Maicii Domnului. Astfel este ansamblul de 24 de scene ale Acatistului Maicii Domnului. Ansamblul ilustreaza in 24 de scene cele 24 de condace si icose ale cunoscutului imn cu acelasi titlu, compus dupa traditie de Roman Melodul, la care se adauga prologul patriarhului Serghie si inchinat Maicii Domnului. Acatistul se picteaza deobicei in pronaos dar il aflam si in pictura exterioara la bisericile mol­dovene zugravite in sec. XVI (Moldovita, unde se pastreaza cel mai bine, Sucevita, Voronet, Humor si Vatra Moldovitei). Scene ale Acatis­tului alterneaza cu reprezentari ale Sfintei Fecioare incepand cu Buna­vestire pana la Adormirea si inaltarea ei la cer si scene din Viata si acti­vitatea Mantuitorului. In ansamblul picturii murale din bisericile orto­doxe chipul Maicii Domnului este cel mai des reprezentat, dupa cel al Mantuitorului ; pe absida altarului, pe catapeteasma, in Pantocrator, pe bolta din pronaos si in toate scenele biblice unde ea este implicata (Nas­terea Domnului, Ducerea la templu, Rastignirea, invierea Domnului s.a.).

 

Chipul Maicii Domnului constituie de asemenea subiectul principal al picturii marii majoritati a icoanelor mobile (portative). Nici o alta icoana ortodoxa nu este atat de prezenta, de iubita si venerata ca icoana Maicii Domnului, in diferitele ei variante.

 

Concluzii: Icoanele Maicii Domnului pot fi impartite in trei grupe :

 

1) Icoane axate pe evenimente evanghelice care reclama prezenta ei, ca in : icoana Bunei Vestiri, a Nasterii Domnului, a Rastignirii, a invie­rii. La acestea se adauga icoana vizitarii Elisabetei, a minunii de la Cana Galileii, a Adormirii Maicii Domnului.

 

2)  In grupa a doua sunt icoanele care reprezinta pe Maica Domnului in atitudine de Oranta, singura sau avand zugravit in medalion, pe piept, pe Iisus-Emanuel.

 

3)  In a treia grupa de icoane e infatisata ca Maica a lui Dumnezeu, tinand in brate pruncul. Icoanele din aceasta grupa sunt cele mai raspandite. Caracteristica a icoanelor Maicii Domnului e hristocentrismul, ori­entarea catre Hristos.



11 Aprilie 2014

Vizualizari: 16735

Voteaza:

Primele reprezentari ale Maicii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE