Sacrificiul vacii rosii era unul dintre cele mai importante sacrificii vechi-testamentare. Potrivit legii mozaice, atingerea de trupul mortilor, atingerea de leprosi si alte asemenea fapte necurateau pe om, pentru curatirea acestuia fiind nevoie, mai apoi, de un ritual in care era folosita cenusa de la sacrificiul vacii rosii.
"Cel ce se va atinge de trupul mort al unui om sa fie necurat sapte zile. Acesta sa se curete cu aceasta apa in ziua a treia si in ziua a saptea si va fi curat; iar de nu se va curati in ziua a treia si in ziua a saptea, nu va fi curat. Tot cel ce se va atinge de trupul mort al unui om si nu se va curati, acela va intina locasul Domnului; omul acela se va starpi din Israel, caci n-a fost stropit cu apa curatitoare si este necurat si necuratia lui e inca asupra lui" (Numeri 19, 11-13).
Vaca rosie, jertfa necesara pentru curatire
In perioadele de necuratie, cel in cauza era exclus din serviciul divin, precum si din viata sociala, el trebuind astfel sa se curateasca repede, urmand prescriptiile levitice. In starea de necuratie, omul se apropia de moartea trupeasca si sufleteasca, drept pentru care curatirea era vitala. Curatirea se facea, de obicei, cu cenusa de la o vaca rosie, sacrificata periodic in poporul evreu.
Sacrificarea vacii rosii nu era facuta insa la intamplare, ci numai urmand anumite cerinte stricte privind alegerea animalului de jertfa si a locului de jertfire. Astfel, intai se alegea o vaca tanara, de culoare rosiatica, fara nici un defect fizic si neinjugata vreodata, iar mai apoi se ducea in afara cetatii, unde era jertfita de un preot, in prezenta unor oameni curati.
"Grait-a Domnul cu Moise si Aaron si a zis: Iata porunca legii, pe care a dat-o Domnul, cand a zis: Spune fiilor lui Israel sa-ti aduca o juninca rosie, fara meteahna, care sa nu aiba cusur si sa nu fi purtat jug; sa o dai preotului Eleazar, sa o scoata afara din tabara, la loc curat, si sa o junghie inaintea lui. Apoi sa ia preotul Eleazar din sangele ei si sa stropeasca cu sange spre partea de dinainte a cortului adunarii de sapte ori. Dupa aceea sa o arda de tot inaintea lui. (...) Apoi sa ia preotul lemn de cedru, isop si ata de lana rosie si sa le arunce pe juninca ce se arde. (...) Un om curat sa stranga cenusa junincii, s-o puna afara din tabara la loc curat si sa se pastreze pentru obstea fiilor lui Israel, ca sa se faca cu ea apa de stropire, adica apa de curatire" (Numeri 19, 1-9).
Dupa sacrificarea vacii, sangele acesteia era adunat intr-un vas, iar corpul era asezat pe o gramada de lemne, pentru a fi adus ardere de tot. Dupa ce preotul arunca in foc lemn de cedru, isop si lana rosie, el stropea spre Cortul Sfant cu sangele din vas, de cate sapte ori, ca semn ca aceasta jertfa se facea pentru pacat.
Atat preotul, cat si cei ce ajutau la sacrificarea vacii celei rosii, erau socotiti necurati pana seara, ei trebuind sa se curateasca, mai inainte de a se intoarce in cetate. De asemenea necurat era socotit si cel ce aduna cenusa vacii celei rosii, si el trebuind sa se curateasca, mai inainte de a se intoarce la casa lui.
"Pentru cel necurat sa se ia din cenusa jertfei arse pentru curatire si sa se toarne peste ea intr-un vas apa de izvor; apoi un om curat sa ia isop, sa-l moaie in apa aceea si sa stropeasca din ea casa, lucrurile si oamenii cati sunt acolo si pe cel ce s-a atins de os de om sau de ucis sau de mort sau de mormant. Cel curat sa stropeasca pe cel necurat in ziua a treia si in ziua a saptea si sa-l curete in ziua a saptea. Iar daca vreun om va fi necurat si nu se va curati, omul acela se va starpi din obste, caci a spurcat locasul Domnului; caci nu s-a stropit cu apa curatitoare si este necurat" (Numeri 19, 17-20).
Potrivit traditiei iudaice, de la Moise si pana in anul 70 d.Hr, in poporul evreu au fost jertfite numai noua vaci rosii. Astfel, prima vaca rosie a fost jertfita de Moise, cea de a doua a fost jertfita de Ezdra, iar urmatoarele sapte au fost jertfite de alti preoti. Fericitul Ieronim spune ca aceasta jertfa se aducea pe Muntele Maslinilor. Tot el mai spune si ca cea de-a zece jertfire, urmand celor noua, va fi adusa pe neasteptate de Mesia, producand in popor mare bucurie (Fer. Ieronim, Epistola catre Eustochia, 12).
Pentru aceasta jertfa deosebita se alegea o junica (vaca tanara), iar nu un vitel, pentru a arata ca in ea este salasluita viata, care biruieste moartea. Culoarea rosie a vacii trimite la culoarea sangelui, care simbolileaza viata, ca putere de nebiruit, in constrast cu moartea. Jertfa era adusa in afara localitatii spre a nu mai intina si pe alti oameni, in afara de cei ce o savarseau, si pentru a pune capat pacatului.
Cele trei materii aruncate in foc (lemn de cedru, isop, lana rosie) intaresc simbolismul de curatire a pacatelor a cenusii, obtinute prin arderea de tot a vacii celei rosii. Prin asprimea si rezistenta lui, lemnul de cedru trimite spre longevitatea vietii ce urmeaza biruirii pacatului. Isopul este chip evident al curatirii, precum spune si Regele David: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati" (Psalm 50, 8). La randul ei, lana rosie inchipuie iarasi viata, care biruieste moartea.
Jertfirea vacii rosii preinchipuie Jertfa de pe Golgota
Jertfele vechi-testamentare erau impregnate, in intregime, cu un caracter simbolic, toate trimitand spre Jertfa cea unica a Mantuitorului Iisus Hristos. "Hristos a intrat o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului, cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu?" (Evrei 9, 12-14).
Precum vaca rosie era jertfita in afara localitatii, tot asa S-a adus jertfa si Mantuitorul Iisus Hristos, El fiind rastignit in afara zidurilor Ierusalimului. Precum prin stropirea cu cenusa vacii rosii si cu apa, omul se socotea pe sine curatit de pacate, el putand reintra in comunitate, tot asa, prin impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului, omul se curateste de tot pacatul, el putand intra in Imparatia Cerurilor.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Vechiul Testament in lumina Noului Testament
Publicat in : Dogma -
Sfanta Treime in Vechiul Testament si Noul Testament
Publicat in : Sfanta Treime -
Mantuirea in Vechiul Testament
Publicat in : Editoriale -
Preotia familiala, in Vechiul Testament
Publicat in : Iudaism -
Levitii, diaconii din Vechiul Testament
Publicat in : Iudaism
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.