Simboluri religioase in marile religii

Simboluri religioase in marile religii Mareste imaginea.

Simbolurile au existat de cand lumea. Fiecare cultura, religie, loc, obiect, a fost asociat cu un simbol de catre cei ce au intrat in contact cu acesta. Cuvantul "simbol", provenit din latinescul "symbolum" sau din grecescul "σύμβολον", inseamna „reprezentare". El este, de cele mai multe ori, o emblema sau o imagine asociata cu cateva cuvinte sau prescurtari referitoare la elementul pe care-l reprezinta.

Simbolurile religioase sunt printre cele mai folosite, cunoscute si vechi simboluri din lume. Simbolurile au ajutat intotdeauna la regasirea sau identificarea numitor valori, convingeri, idei sau marturisiri de credinta. Ele au avut drept prim scop adunarea la un loc a celor ce impartaseau aceleasi convingeri religioase ori culturale.

Simbolurile Religioase

Studierea simbolurilor religioase este o ocupatie a celor care studieaza Istoria Religiilor, a acelora care compara credintele popoarelor si analizeaza radacinile fiecarei culturi religioase. Dupa cum spuneam si mai sus, simbolurile religioase sunt printre cele mai vechi din lume, unele dintre acestea identificandu-se ca avand o vechime de peste 100.000 de ani. O parte dintre acestea sunt cele egiptene, descoperite in mormintele faraonilor, ele identificand credinta in zei, viata vesnica, cheia vietii, etc. Unele dintre cele mai vechi simboluri sunt cele intalnite in unele situri arheologice din Africa, acestea datand inca din perioada Epocii de Piatra, adica de acum mai bine de 100.000 de ani. Aici se pastreaza pigmeti de culoarea ocru (rosu inchis) care erau folositi spre desenarea simbolurilor vanatoresti.

Simbolurile si folosirea acestora in exprimarea plastica a marilor religii

Utilizarea simbolurilor este un fenomen mondial. Arheologul Steven Mithen, in urma multor studii asupra fenomenelor religioase, concluzioneaza cum ca este comun tuturor religiilor faptul ca acestea sa implice si o exprimare plastica a credintelor teoretice. Adica, intotdeauna credintele in fiinte spirituale, in viata de dupa moarte, cat si in alte puteri nevazute, au fost plasticizate in imagini si simboluri fizice, acestea din urma avand drept scop indicarea celor dintai.

Datorita faptului ca, de obicei, tot ceea ce tine de lumea spirituala difera de lumea materiala si senzitiva, a fost intotdeauna dificila intelegerea si exprimarea acelora in sistemul nostru de cunoastere. Daca era usor sa simti ori sa intelegi un lucru suprafiresc, dificultatea aparea insa atunci cand incercai sa transmiti altora acel lucru. Aceasta problema va fi insa rezolvata in momentul in care lucrurile spirituale au fost „intrupate" in semne vizibile, in simboluri materiale. Prin semne si simboluri, cele negraite si nevazute puteau fi mai usor exprimate, transmise si intelese.

Simboluri religioase in Baha’i

In religia bahai’lor intalnim urmatoarele simboluri, general valabile: steaua cu cinci colturi, steaua cu noua colturi si inelul cu simbol. Steaua cu cinci colturi simbolizeaza corpul uman si pe trimisii lui Dumnezeu, in timp ce steaua cu noua colturi si inelul cu simbol aduc aminte de perfectiune.

Steaua cu Cinci Colturi     Steaua cu Noua Colturi

Steaua cu cinci colturi, numita "haykal", adica "templu", este simbolul oficial al religiei Baha’I, dupa cum mentioneaza invatatorii acesteia. Steaua cu cinci colturi a fost folosita ca insemn, in cele mai importante scrisori, atat de catre Bab, cat si de catre Bahaulah.

Steaua cu noua colturi este al doilea mare simbol al bahailor. Potrivit sistemului de calcul numeric Abjad, cuvantul Baha are un coeficient numeric de 9, motiv pentru care aceasta cifra este des intalnita in scrierile, arhitectura si credinta acestora. Cea mai cunoscuta personificare a cifrei noua este steaua cu noua colturi.

Inelul cu Simbolul Bahai

Simbolul de pe inele este opera lui Abdul-Baha, fiul si succesorul lui Bahaulah. Acesta este cel mai intalnit si folosit simbol al bahailor, fiind folosit pe mai toate inelele acestora. El este pus adesea si pe coliere, bratari, coperti de carte, tablouri, etc. Acest simbol este alcatuit din doua stele cu cinci colturi si un "baha" stilizat. Linia de jos reprezinta umanitatea si lumea creata, linia cea mai de sus este lumea lui Dumnezeu, iar linia de la jumatate reprezinta manifestarea lui Dumnezeu in lume si revelatia. Linia verticala este Prima Vointa, care vine din Dumnezeu si strabate, prin revelatie, umanitatea. Cele doua stele ii reprezinta pe Bahaulah si pe Bab.

Simboluri religioase in Budism

Simbolismul budist apare in jurul anului 2100 i.Hr, fiind legat mai ales de simboluri aniconice, ocolind astfel reprezentarea directa a lui Buddha. Simbolismul cu motive umane a aparut in perioada secolului I, odata cu artele Mathura si arta greco-budista din Gandhara. Acestea s-au combinat cu vechile simboluri religioase budiste.

Roata Dharma

Roata vietii, "roata dreptatii" sau "roata dharma" este roata ce infatiseaza conceptul budist "dharma". Numita "dharmacakra", aceasta arata calea spre iluminare, inca din primele zile ale budismului. Aceasta seamana cu o roata de car de lupta, cu opt sau mai multe spite. Este unul dintre cele mai vechi simboluri din arta indiana. Cele opt spite ale rotii indica cele Opt Nobile Adevaruri ale religiei budiste. Cercul simbolizeaza perfectiunea dharmei.

Simboluri religioase in Hinduism

De-a lungul sutelor de ani, hinduismul si-a dezvoltat un intreg sistem de simboluri religioase iconice. Formand iconografia hindusa, aceste simboluri se trag din plasticizarea unor scripturi ori a unor traditii specifice. Semnificatia exacta a fiecarui simbol difera insa de la loc la loc, de la timp la timp, de la invatator la invatator. De-a lungul timpului, unele dintre simboluri, precum "svastika", au ajuns sa aiba o foarte mare varietate de intelesuri, pe cand altele, precum "aum", au ramas tipice si unice reprezentante ale hinduismului. Iconografia hindusa este caracterizata prin doua categorii de semne: murti, insemnand semnele exterioare, si mudra, insemnand pozitia trupului si gesturile specifice.

Aum         Svastika

Aum sau "omkar" este o silaba mistica din religiile Indiei, fiind intalnita atat in hinduism, cat si in sikhism, jainism si budism. Acest simbol este mai mult o exclamatie de mirare, de venerare, fiind scoasa in vremea rugaciunii. Astfel, la inceputul fiecarui text hindus, la fiecare sfarsit de text din Vede, cat si la rostirea fiecarei rugaciuni, aceasta exclamatie nu va lipsi din gura hindusului.

Svastika sau "swastika" este un fel de cruce, cu cele patru brate indoite la 90 de grade, in sensul acelor de ceasornic. Acest semn a fost descoperit ca existand inca din Perioada Neolitic. Acesta va reaparea insa, cu putere, in cultura indiana moderna. Datorita asocierii acestui semn cu miscarea nazista, el a ajuns sa fie stigmatizat in lumea apuseana, lovind prin aceasta chiar in radacinile sale. Astfel, semnul nu mai este folosit foarte puternic in hinduism.

Simboluri religioase in Islamism

Simbolurile religioase intalnite in Islam nu sunt nici verbale, nici textuale, ci doar vizuale. Acestea evoca sentimentele religioase prin semne. Unele detalii din simbolurile religioase islamice sunt general recunoscute, avand o vechime considerabila. Astfel, culoarea verde este asociata cu Islamul inca de la inceput.

Semiluna si steaua este unul dintre cele mai renumite simboluri din Islam. De fapt, simbolul ar fi doar semiluna, steaua aparand mai tarziu, in special pe steagurile mai multor tari din lumea islamica (Turcia, Malaezia si Pakistan). Criticii sustin ca acest simbol nu a fost folosit de Mahomed, drept pentru care el nu are nici o baza traditionala in Islam. Oricum, semnul a ajuns sa fie identificat cu Califatul.

Semiluna din Islam

Semiluna era simbolul Imperiului Sasanid din Persia (Iran), acesta aparand pe mai toate coroanele regilor. Dupa cucerirea araba a imperiului, in anul 651, acest semn a fost preluat, din ce in ce mai mult, de catre califi si musulmani. Acest semn caracteriza si Imperiul Otoman.

Culoarea verde are o semnificatie speciala in Islam. Aceasta culoare este foarte folosita in decorarea interioara a moscheilor, a mormintelor invatatorilor musulmani, cat si pe multe dintre steagurile tarilor arabe. Se crede ca aceasta era culoarea preferata a lui Mohamed, acesta purtand chiar un turban verde.

Simboluri religioase in Iudaism

Steaua lui David sau Scutul lui David este unul dintre cele mai cunoscute si intalnite simboluri religioase iudaice. Numele acestui semn vine de la Regele David, autorul cartii Psaltirea, din Vechiul Testament. Se crede ca folosirea acestui semn a inceput inca din Evul Mediu. Din punct de vedere geometric, acest semn este un fel de hexagrama. Odata cu infiintarea statului Israel, in anul 1948, Steaua lui David a fost pusa pe steagul national. De asemenea, simbolul a fost asociat si cu Miscarea Sionista.

Steaua lui David       Menorah

Menorah este un sfestnic cu sapte brate, acesta fiind specific Iudaismului pentru mai bine de 3000 de ani, ramanand pana astazi o emblema a statului Israel. Acest obiect era folosit in Templul Sfant, in Ierusalim. Cupele bratelor acestuia erau umplute cu ulei de masline, el arzand tot timpul. Se crede ca acesta simbolizeaza Rugul Aprins, pe care Moise l-a vazut pe Muntele Horeb - Sinai. Tora marturiseste ca Dumnezeu insusi i-a descoperit lui Moise cum sa confectioneze acest sfestnic special, numit menorah. Se mai crede ca cele sapte brate ale sale sunt chipuri ale celor sapte zile ale saptamanii. Din aceasta se intelege ca Domnul isi doreste o legatura cu poporul Sau tot timpul, iar nu numai in ziua odihnei.

Simboluri religioase in Taoism

In filosofia chineza, conceptul de yin si yang este folosit spre a descrie modul in care fortele opuse se intrepatrund in sustinerea lumii. Fiecare lupta cu cealalta, insa o si sustine prin existenta sa. Acest concept, cum ca la baza lumii stau doua puteri egale (dualism) se regaseste in multe dintre stiintele si filosofiile chineze. Yin si yang inseamna intunericul si lumina, femeia si barbatul, josul si susul, binele si raul, etc. Yin, care inseamna "loc intunecos" sau "panta nordica", este reprezentat de partea neagra a simbolului, pe cand yang, care inseamna "loc insorit" sau "panta sudica", este reprezentat de partea alba a cercului.

Yin si Yang

Simboluri religioase in Zoroastrism

Faravahar este unul dintre cele mai cunoscute si intalnite simboluri religioase zoroastriene. Zoroastrismul era religia de stat in anticele Imperii Persane. In Iran, succesorul de astazi al dinastiilor persane, Zoroastrismul nu mai este oficial religia de stat, insa simbolul numit "faravahar" a ramas inca, reprezentand vechea si actuala Persie, intrupata in Iran.

Discul inaripat are o foarte lunga istorie in cultura si arta antica. Din punct de vedere istoric, acest semn este simbolizat de un soare cu aripi. Acest semn apare inca din Epoca Bronzului, in special pe sigiliile pastrate. In timpurile neo-asiriene, un bust uman este adaugat acestui antic simbol. Acest "slujitor in roba" este simbol al lui Ashur. De asemenea, el poate simboliza si pe "Ingerul pazitor" ori "Slava Dumnezeiasca".

Teodor Danalache

Faravahar - Zoroastru

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 82570

Voteaza:

5.00 / 5 din 1 voturi.

Comentarii (3)

  • Raphael DragomirescuPostat la 2013-10-07 14:58

    Am apreciat si chiar am postat pe pagina mea de Facebook cateva articole ale editorului Teodor Danalache, insa acest articol imi da impresia ca autorul incearca sa faca un mix de adevar si minciuna, luand in considerare toate articolele publicate pana acum.. Precum a spus si Andreea, aceasta teorie evolutionista cum ca Pamantul ar avea milioane sau miliarde de ani este total eronata si menita sa bulverseze opinia publica! Pe mormantul lui Stefan Cel Mare este scris anul nasterii ca fiind 6941 - anul Domnului iar intre paranteze (1433) - anul Mantuirii.. Adica se intelege de la sine ca azi suntem in anul 7521 de la Facerea lumii.. si cred cu tarie ca Facerea a durat intr-Adevar 7 zile omenesti, cu tot cu ziua de odihna a Domnului, deoarece puterea Lui Dumnezeu este nelimitata, iar timpul pentru El nu are nici o relevanta in fata eternitatii. Asadar, Sfanta Scriptura ne este daruita noua, oamenilor, iar masura zilelor trebuie sa fie tot omeneasca, fara nici un fel de rastalmacire; cum am mai auzit pe la altii, chiar preoti, cum ca o zi pentru Dumnezeu echivaleaza ca 1000 de ani omenesti sau mai stiu eu cat.. si aceasta este o aberatie!! Referitor la simboluri, eu stiu ca steaua cu 5 colturi este un simbol satanist folosit de biserica satanista a lui Anton Lavey care, intors invers, reprezinta capul de tap al diavolului. Eii.. acest simbol este foarte promovat in zilele noastre si se regaseste pe multe drapeluri nationale si chiar cel al UE cu 12 stele sau capuri de drac. Aceasta referire o veti gasi in Apocalipsa lui Ioan, cand spune de balaurul cu 12 capete si multe alte fiare care reprezinta puterea satanica de pe intreg Pamantul. Avand in vedere faptul ca sunteti un site Crestin-Ortodox, cu destul de multa credibilitate, va rog mult sa revizuiti acest articol, pentru a nu duce in eroare multimea de crestini care va acceseaza, si-asa destul de bulversati datorita timpurilor actuale. Va multumesc! DOAMNE AJUTA!!!

  • Mircea Suta Postat la 2011-02-06 08:25

    Andreea draga, Eu nu sunt prea documentat si nici cunostinte vaste nu am, insa am citit intr-o carte ca Sfantul Calinic de la Cernica, care adunase la un moment dat bani pentru construirea unei manastiri s-a oprit deoarece si-a amintit ca sfarsitul lumii este aproape. Insa intr-una din nopti, doi ingeri l-au luat pe sus si l-au dus pe o insula pustie de unde i-au aratat pe cer : scria 7500 de ani de la facerea lumii. Autorul cartii spune ca 7500 de ani de la facerea lumii s-au implinit in 1992... Deci acum traim numai datorita MILEI LUI DUMNEZEU ! DOAMNE AJUTA ! Mircea

  • Andreea BuzeaPostat la 2010-04-19 10:31

    Am si eu o intrebare in legatura cu articolul, si mai exact cu vechimea acestor simboluri ("unele dintre acestea identificandu-se ca avand o vechime de peste 100.000 de ani"). Ce varsta, din punct de vedere crestin, creationist, are pamantul? Eu nu pot fi de acord cu teoriile evolutioniste care mentioneaza ca pamantul ar avea milionae de ani vechime...de unde mi s-a parut un pic deplasata si faptul ar putea avea mai mult de 100.000....am citit undeva (nu pot spune ca sunt foarte sigura) ca pamantul ar fi fost creat candva cu 4000 de ani inainte de Hristos, bazandu-se chiar pe informatii din vechiul testament. Multumesc si imi cer scuze daca am jignit pe cineva sau daca am zis ceva deplasat, este doar o pura curiozitate.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.