Predica la Dumininca Floriilor - Sfantul Vasile al Kinesmei

Predica la Dumininca Floriilor - Sfantul Vasile al Kinesmei Mareste imaginea.

 Despre virtutea statorniciei si despre calea imparateasca
(Capitolul 11, versetele 1-10)

Explicand insemnatatea evenimentelor legate de Intrarea Domnului in Ierusalim, asa cum sunt descrise ele la Evanghelistul Matei (Mt. 21, 1-10), Sfantul loan Gura de Aur spune ca asina pe care au adus-o ucenicii, impreuna cu manzul, la Domnul lor simboliza poporul iudeu. Domnul n-a vrut sa sada pe ea, dand de inteles prin asta ca poporul ales a fost lepadat pentru necredinta sa, ca s-a luat de la el imparatia lui Dumnezeu si ca a fost data poporului care va face roadele ei (Mt. 21,43). Manzul, pe care nu-l calarise nimeni, simbolizeaza, dupa spusele Sfantului, toate popoarele pagane noi, putin cunoscute in istoria vechi-testamentara, care au alcatuit la inceput tanara Biserica a lui Hristos si au primit jugul cel usor al Evangheliei.

Haina cu care Apostolii au acoperit manzul simboliza invatatura Lui. Astfel, toate acestea marcau o cotitura fundamentala in planul iconomiei dumnezeiesti de mantuire a omului: insemnatatea exceptionala pe care o avea poporul lui Israel in Vechiul Testament a trecut de la el la alte popoare. Sezand pe manz, Domnul a aratat ca primeste popoarele acestea sub calauzirea Sa.

Aceasta este interpretarea pe care o da Sfantul loan. Biserica Noua, care a cuprins in sine tinerele popoare pagane, a primit drept de cetatenie in imparatia lui Dumnezeu. Pana atunci a fost valabil principiul: intai sa se sature copiii, caci nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Intrucat dintre popoarele pagane care au intrat in Biserica nou-testamentara face parte si poporul nostru, este limpede ce mare insemnatate are si pentru noi Intrarea Domnului in Ierusalim.

Lasand insa deoparte latura simbolica a evenimentului, trebuie spus ca si in sensul istoric el are mare insemnatate. Acesta este punctul culminant al gloriei, la care viata Mantuitorului s-a ridicat pentru a se incheia sangeros imediat dupa aceea. Steaua maririi pamantesti a modestului Proroc din Galileea nu a stralucit niciodata atat de tare! Numele Lui nu a fost rostit niciodata cu atata entuziasm si atata nadejde, de atatea mii de guri. Niciodata nu L-a inconjurat o multime atat de numeroasa, gata sa se plece inaintea Lui si sa mearga oriunde va voi El, la cel mai mic semn al Lui. intreg Ierusalimul s-a pus in miscare (v. Mt. 21, 10).

De aceasta data, Domnul nu fuge de glorie si de manifestarile furtunoase ale entuziasmului si respectului fata de El. De obicei evita zarva si agitatia omeneasca si nu cauta onoruri si veneratie din partea poporului, fiindca pentru lucrarea Sa nu era nici o nevoie de aceasta. De aceasta data insa El nu pune capat strigatelor de jubilare, si atunci cand fariseii, turbati de furie, ii cer sa le interzica ucenicilor cantarea de slavoslovie, Domnul raspunde: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga (Lc. 19, 40).

E limpede ca El avea un scop aparte pentru care a ingaduit aceasta procesiune triumfala, in care nu putem vedea doar o manifestare intamplatoare a sentimentului popular care se acumulase si isi cauta expresie.

Putem intrezari acest scop din cuvintele pe care Mantuitorul le adreseaza in acest moment Ierusalimului si care sunt pastrate la Evanghelistul Luca. Vazand cetatea, a plans pentru ea, zicand: „Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar . acum ascunse sunt de ochii tai, caci vor veni zile peste tine, cand dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura si te vor stramtora din toate partile, si te vor face una cu pamantul, si pe fiii tai care sunt in tine, si nu vor lasa in tine piatra pe piatra pentru ca nu ai cunoscut vremea cercetarii tale (Lc. 19,42-44).

Intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim este cel din urma avertisment catre poporul necuvios. De cate ori a predicat Domnul in pietele lui si in templul lui! De cate ori locuitorii Ierusalimului au fost martori ai neobisnuitei puteri cu care El lucra minuni, insa inimile lor impietrite nu s-au lasat cucerite de farmecul cuvintelor Lui, nu s-au plecat, cu tulburare evlavioasa, in fata puterii Lui, nu L-au recunoscut in El pe Mesia! Acum, intrand in cetate glorios, inconjurat de o multime ce jubila, Domnul cauta din nou sa atraga atentia locuitorilor ei, sa le deschida ochii, care vazand nu vedeau, sa le aminteasca vestita prezicere a Prorocului Zaharia: Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te, fiica Ierusalimului, caci, iata, imparatul tau vine la tine drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei (Zah. 9, 9).

Vai! Totul a fost zadarnic! Nici de aceasta data Ierusalimul nu a recunoscut vremea cercetarii sale, nu a recunoscut cele ce erau spre pacea lui! Nu s-au inmuiat inimile invartosate, si locuitorii Ierusalimului au fost cei dintai care au luat parte la cea mai cumplita faradelege care s-a savarsit vreodata in istoria lumii: la rastignirea Domnului.
Avertismentul nu a fost inteles, si mai apoi s-a implinit ingrozitoarea prorocie a Mantuitorului: orasul a fost dara-mat din temelii.

Pe de alta parte, Intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim are inca o trasatura (fara indoiala, nu intamplatoare) care arata scopul aparte al acestui eveniment. Domnul intra in oras inconjurat de o multime nenumarata, in strigate de bucurie si in entuziasmul general. Calea pe care avea sa treaca este asternuta cu haine, sub picioarele asinului sunt aruncate ramuri de finic. Din toate partile se aud strigate de bucurie si de entuziasm: Osana! Bine este cuvantat cel ce vine in numele Domnului /Toate acestea amintesc mult de o procesiune triumfala, si totodata sunt atat de deosebite fata de obisnuitele triumfuri ale generalilor si ale marilor cuceritori!

Atunci cand un general roman se intorcea in Cetatea Eterna dupa o victorie importanta asupra dusmanilor, isi facea de obicei intrarea intr-un car aurit, la care erau inha-mati patru cai albi pursange; deasupra capului sau, o statuie a zeitei Victoria intindea o cununa de aur; in jur marsaluiau regimentele intoarse impreuna cu el, iar in fata lui mergea multimea prizonierilor si era dusa prada de razboi.

Cat de putin semana cu un trufas imparat roman smeritul si blandul nostru Mantuitor calare pe un mic asin, care pasea marunt pe strazile pietruite ale Ierusalimului, intr-o ciudata dizarmonie cu aureola de glorie cu care jubilarea poporului il inconjura pe Marele Proroc in acel moment! De obicei, pe asini mergeau taranii la oras, la piata - si bineinteles ca Domnul le-a poruncit dinadins ucenicilor Lui sa Ii aduca un asin in vederea acestei intrari triumfale.  Calare pe asin, imbracat simplu, fara armura stralucitoare, fara cununa de invingator pe cap, Mantuitorul parea intruchiparea pacii si a blandetii. In aceasta priveliste nu era nimic razboinic, nimic care sa aminteasca fie si de departe triumfurile generalilor romani. Pentru orice om lipsit de prejudecati era absolut limpede ca Acest Proroc din Galileea nu va fi niciodata cuceritorul stralucit si puternic cu care inchipuirea evreilor il identifica pe Mesia. Fara indoiala ca tocmai asta voia sa dea de inteles Domnul. Procesiunea Lui a fost plina de glorie si maretie, dar asta in virtutea stralucirii maretiei morale, nu a maretiei pamantesti, desarte.

Domnul S-a luptat toata viata cu aceasta prejudecata, care prinsese radacini trainice in mintea poporului si chiar a propriilor Sai ucenici, care si-l inchipuiau pe Mesia doar ca pe un monarh pamantesc de felul lui Solomon sau David, dar mai stralucitor si mai puternic. Acum, El le da din nou urmatorilor Sai o lectie graitoare cu privire la faptul ca imparatia Lui nu este o imparatie a maretiei exterioare, la fel ca toate imparatiile acestei lumi, ci o imparatie pur duhovniceasca, mareata prin frumusetea si sfintenia sa launtrica. Din pacate, gloata nu intelege nici acum aceasta lectie si, orbita de prejudecatile mandriei nationale, este gata sa vada si in smeritul invatator din Nazaret, care mergea calare pe un asin, un viitor imparat plin de glorie, fara sa observe ca asteptarile sale nu se potrivesc cu infatisarea Lui. Ea este deja gata sa il proclame imparat si, presupunand ca in sfarsit se implinesc vechile sale asteptari, striga nebuneste: Bine este cuvantata amparatia ce vine a parintelui nostru David! Osana intru cei de Sus!

Sfantul Vasile al Kinesmei

Articol preluat din volumul Evanghelia pentru omul modern, Ed. Sophia

Cumpara volumul Evanghelia pentru omul modern de pe Magazinul Online CrestinOrtodox.ro

Sfantul Vasile al Kinesmei

.
Pe aceeaşi temă

16 Iulie 2014

Vizualizari: 2918

Voteaza:

Predica la Dumininca Floriilor - Sfantul Vasile al Kinesmei 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE