Duminica a II-a din Postul Mare

Duminica a II-a din Postul Mare Mareste imaginea.

Duminica a II-a din Postul Mare (a Sfantului Grigorie Palama)

"In vremea aceea, intrand iarasi Iisus in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa. Si indata s-au adunat asa de multi, incat nu mai era loc nici inaintea usii, iar Dansul le graia cuvantul (lui Dumnezeu). Si au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputand ei din pricina multimii sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au coborat patul in care zacea slabanogul. Iar Iisus, vazand credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor: Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai singur Dumnezeu? Si indata, cunoscand Iisus cu duhul Lui ca asa cugetau ei in sine, a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre? Ce este mai usor, a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla? Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului: Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si s-a ridicat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata." (Marcu 2, 1-12)

Duminica a II-a  a Sfantului si Marelui Post al Sfintelor Pasti se numeste si Duminica Sfantului Grigorie Palama, inca din anul 1368, cand a fost canonizat Sfantul Grigorie Palama.  Unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Ortodoxe, Sfantul Grigorie Palama (1296-1359) s-a nevoit ca monah la Muntele Athos, in partile in care se afla acum Schitul romanesc Prodromu, iar mai tarziu a ajuns Arhiepiscop al Tesalonicului. El invata pe toti adevarul ca sfintii mult-rugatori si smeriti, cand Dumnezeu voieste, pot vedea inca din viata aceasta pamanteasca slava sau lumina Imparatiei cerurilor, care este lumina necreata si vesnica. Aceasta lumina s-a aratat Sfintilor Apostoli Petru, Iacov si Ioan la Schimbarea la Fata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor (cf. Matei 17, 1-9; Marcu 9, 1-9; Luca 9, 27-36), ea fiind harul Preasfintei Treimi impartasit ingerilor si sfintilor, ca lumina, pace si bucurie. Invatatura Sfantului Grigorie Palama bazata pe Sfanta Scriptura, pe scrierile si experienta Sfintilor Bisericii este o nota specifica Ortodoxiei, aparata puternic de curentul isihast din secolul al XIV-lea impotriva teologiei rationaliste si reductioniste scolastice.

Din acest motiv, in Duminica a doua din Sfantul si Marele Post este pomenit in mod deosebit Sfantul Grigorie Palama ca "fiu al dumnezeiestii si neinseratei lumini", adica teolog al luminii dumnezeiesti neapuse, necreate si vesnice. El este numit in Triod "trambita a teologiei", "stalpul Bisericii cel nemiscat", "sfesnicul luminii", "steaua cea luminoasa care lumineaza faptura", "aparatorul adevaratei evlavii", "vestitorul dumnezeiestii lumini", "cunoscatorul tainei celei ceresti a Treimii" (Stihiri la Vecernia de sambata seara).

Biserica a randuit ca in a doua duminica din Sfantul si Marele Post sa fie pomenit Sfantul Grigorie Palama si pentru a ne arata ca dreapta credinta pe care am praznuit-o in mod deosebit in duminica anterioara (Duminica Ortodoxiei) nu este o credinta teoretica, ci este credinta prin care credinciosul ortodox primeste lumina slavei dumnezeiesti si viata vesnica. Cand marturisim si traim intens dreapta credinta, ne luminam sufletul si ne curatim de pacate prin pocainta, post si fapte bune, spre a dobandi mantuirea si slava vietii vesnice.

Iata de ce Duminica a doua a Sfantului si Marelui Post este Duminica luminii duhovnicesti care nu se vede cu ochii trupesti, dar care se vede cu ochii duhovnicesti cand Dumnezeu doreste ca prin harul Sau sa-Si arate prezenta Sa iubitoare, luminatoare, sfintitoare si de viata facatoare. Sfantul Grigorie Palama, in scrierile sale, arata ca aceasta lumina nu provine din exterior, de la soare, ci este lumina din interiorul sufletului, care vine din comuniunea omului cu Sfanta Treime. Ea este harul necreat si vesnic al Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh (cf. II Corinteni 13, 13), este insasi prezenta lui Dumnezeu in oameni. Cei ce marturisesc dreapta credinta, postesc, isi plang si marturisesc pacatele, iubesc pe semenii lor si se impartasesc cu Sfintele Taine primesc in suflet lumina necreata a harului dumnezeiesc, desi acesta nu este vazut cu ochii trupesti.

In tratatele sale de aparare a calugarilor isihasti sau sihastri sadica a acelor monahi ce se retrageau in locuri singuratice ca sa dobandeasca pacea sau linistea sufletului (isihia) si sa-si pacifice patimilet, Sfantul Grigorie Palama arata ca acestia sunt profetii Imparatiei cerurilor, intrucat pregusta inca din lumea aceasta, prin milostivirea lui Dumnezeu, lumina cea vesnica a Imparatiei cerurilor. Acum, in timpul vietii pamantesti, lumina slavei dumnezeiesti nu se arata oamenilor in mod natural, ci in mod minunat, pentru ca ea nu este lumina din natura vazuta, fizica, pe care o vedem cu ochii trupesti. Totusi, in mod nevazut, tainic si smerit, ea este prezenta in sufletele sfintilor uniti cu Dumnezeu prin har, pana la aratarea slavei lui Dumnezeu "in cerul si pamantul nou", precum si in Cetatea noului Ierusalim despre care vorbeste Cartea Apocalipsei (cf. 21, 1-27), lamurind ca "cetatea nu are trebuinta de soare, nici de luna ca sa o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o" (Apocalipsa 21, 23). Atunci, lumina harului din sufletele sfintilor se va vedea si in trupul lor inviat.

Prin pomenirea Sfantului Grigorie Palama, teologul luminii si slavei lui Hristos, in duminica a doua din Sfantul si Marele Post, Biserica ne indreapta spre lumina Invierii lui Hristos sau spre lumina cea neinserata din Imparatia cerurilor, pe care o binevesteste sarbatoarea Sfintelor Pasti.

De aceea, timpul Postului Sfintelor Pasti este timp de luminare a sufletului credinciosului, prin marturisirea si iertarea pacatelor, prin fapte bune si prin impartasirea cu Sfintele Taine. Astfel, omul rugator si postitor are sufletul curat si fata luminoasa. Intelegem, asadar, ca perioada Sfantului si Marelui Post este o perioada in care adunam multa lumina in suflet, si anume lumina din lumina Sfintelor Scripturi, din lumina Sfintelor Taine, din lumina Sfintelor Slujbe si din lumina faptelor bune pe care le savarsim. Cu fiecare cuvant sfant pe care-l auzim din Sfanta Scriptura, cu fiecare rugaciune pe care o savarsim, cu fiecare impartasire din Sfintele Taine, ne luminam duhovniceste mintea si inima, hranind viata noastra cu lumina harului Preasfintei Treimi, ca pregatire pentru Sfintele Pasti.

Sa ne rugam Sfantului Grigorie Palama sa fie pentru noi luminator si sprijinitor in urcusul nostru spre Inviere.

Cat priveste Evanghelia Duminicii a doua a Postului Mare, ea ne arata in mod deosebit puterea vindecatoare a Mantuitorului nostru Iisus Hristos (cf. Marcu 2, 1-12). El vindeca un paralitic sau un om paralizat - numit slabanog, in limbajul Evangheliei. Insa, inainte de a-l vindeca, Iisus-Domnul ii spune slabanogului: "Fiule, iertate iti sunt pacatele tale" (Marcu 2, 5). Mantuitorul Iisus Hristos in mod voit a zis mai intai: "Fiule, iertate iti sunt pacatele tale", pentru a arata ca El nu este numai om, ci este Dumnezeu-Omul, adica Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut Om pentru a mantui pe oameni de pacate si de moarte. Aceasta putere de a ierta pacatele pe care o are numai Dumnezeu le-o daruieste dupa Invierea Sa si ucenicilor Sai, zicand: "Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20, 22-23).
Puterea de a ierta pacatele este si o putere vindecatoare. Mantuitorul Iisus Hristos vindeca mai intai sufletul omului paralizat, care este bolnav din cauza pacatelor nemarturisite sau neiertate, iar dupa aceea ii spune: "Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta!" (Marcu 2, 11).

Prin urmare, Evanghelia ne arata legatura dintre pacat si boala. Desigur, nu toate bolile sunt urmarea pacatelor. Unele dintre boli sunt ingaduite de Dumnezeu tocmai pentru a ne feri de pacate sau pentru a nu conta pe sanatatea noastra trupeasca mai mult decat pe ajutorul lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune in acest sens ca, desi majoritatea bolilor trupesti sunt urmari ale pacatelor, totusi, sunt si boli ingaduite de Dumnezeu pentru a evidentia rabdarea, credinta si smerenia unor oameni, cum a fost cazul dreptului Iov.

Uneori, boala cuiva este o pedagogie sau "randuiala" tainica a lui Dumnezeu in viata omului si a societatii, o lucrare pe care o intelegem abia mai tarziu, ca avand o semnificatie necunoscuta in timpul suferintei insesi. Totusi, in Evanghelia de azi este evident ca Mantuitorul mai intai spune: "Fiule, iertate iti sunt pacatele tale", si apoi "Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta". Nu stim ce pacate a savarsit acest om paralizat, insa vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos este Duhovnicul desavarsit care nu divulga pacatele ascunse ale celui ce vine la El pentru vindecare. El ii spune: "Fiule, iertate iti sunt pacatele tale", dar nu pomeneste care pacate anume. Hristos Domnul ii iarta pacatul, dar nu-l cearta pe pacatosul deja umilit sau certat de suferinta bolii sale. Astfel, dintr-un rob al pacatului, de care s-a pocait prin suferinta, slabanogul devine, prin iertare si vindecare, fiu al iubirii divine parintesti. De aceea, Iisus ii spune: "Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!"

Evanghelia Duminicii a doua din Postul Sfintelor Pasti ne cheama sa ne ingrijim mai intai de iertarea pacatelor si de vindecarea sufletului de pacatele cunoscute de altii si de cele necunoscute de ei, dar cunoscute de Dumnezeu si de noi insine. In acest sens, spovedania este secreta sau tainica, pentru ca numai Dumnezeu-Doctorul si pacatosul-pacient sau penitent stiu cu adevarat cat de mari sau cat de multe sunt ranile sufletului celui care se pocaieste si cere milostivirea lui Dumnezeu, Parintele ceresc.

Insa Evanghelia acestei duminici ne mai arata ceva esential pentru viata crestina, si anume: vindecarea acestui slabanog sau paralizat nu se daruieste la cererea lui, pentru ca el nu se mai putea exprima si nici nu putea veni singur la Hristos, ci el primeste vindecarea mai ales pentru credinta celor ce l-au adus la Mantuitorul Iisus Hristos, ca sa-l vindece.

Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu ne spune: "Si, vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale". Evanghelia nu spune "vazand credinta lui", ci "vazand credinta lor"! Prin aceasta, vedem cat de folositoare pentru vindecarea cuiva este si credinta altora, nu numai a lui personala. Cand credinta noastra a slabit, cand rugaciunea noastra s-a rarit, cand sufletul nostru este "paralizat" de pacat, atunci de mare folos ne este prezenta celor credinciosi si milostivi,prezenta si ajutorul celor ce au credinta mai puternica decat noi, rugaciune mai fierbinte decat noi, ravna mai mare decat noi si sanatate a sufletului mai buna decat a noastra. Vedem aici taina Bisericii. Acesti patru oameni credinciosi care aduc la Iisus pe omul paralizat reprezinta Biserica ce se roaga nu doar pentru cei prezenti la rugaciunea ei, ci si pentru cei suferinzi, pentru cei robiti, captivi sau intemnitati, pentru calatori, pentru toti cei ce au nevoie de ajutor, pentru sanatatea si mantuirea tuturor oamenilor si pentru pacea a toata lumea.

Cu alte cuvinte, Evanghelia ne indeamna sa savarsim fapta cea buna ajutand pe altii sa se vindece, atat sufleteste, cat si trupeste.

Evanghelia Mantuitorului Iisus Hristos, fiind Evanghelia iubirii, ne indeamna, mai ales acum in Postul Mare, ca pe langa marturisirea pacatelor prin spovedanie, sa savarsim si fapte de milostenie, sa ajutam pe cei bolnavi si sa ne rugam pentru toti oamenii pe care-i vedem ca sufera. In acest sens, cei patru oameni care ajuta pe bolnavul paralizat din Evanghelie reprezinta simbolic pe toti cei se ingrijesc de bolnavi in case particulare sau in unitati de asistenta medicala si sociala.
In cultul Bisericii Ortodoxe exista mai multe rugaciuni pentru cei bolnavi, insa cea mai importanta lucrare duhovniceasca de vindecare a sufletului si trupului omului suferind este Taina Sfantului Maslu sau ungerea bolnavilor cu untdelemn sfintit.

Slujba Sfantului Maslu are trei parti. Prima parte este o "slujba de mangaiere" (paraklesis) sau intarire duhovniceasca pentru cel care va primi aceasta Sfanta Taina. Partea a doua are drept scop binecuvantarea untdelemnului ce va fi folosit pentru ungeri. A treia mare parte a slujbei cuprinde ungerea bolnavului de catre fiecare dintre preoti. Fiecare ungere este precedata de citirea unui text din Apostol si din Evanghelie. Apoi preotul care urmeaza sa-l unga pe cel bolnav rosteste o rugaciune. Cele sapte rugaciuni care vor fi rostite astfel ocupa un loc esential in cadrul slujbei Sfantului Maslu. Reamintind mila si compasiunea pe care Dumnezeu le-a aratat intotdeauna fata de oameni, ele Ii cer lui Dumnezeu pazirea vietii celui bolnav, usurarea suferintelor, vindecarea si intarirea trupului sau, dar in acelasi timp si mai presus de toate iertarea pacatelor, intarirea duhovniceasca, mantuirea si sfintirea sa, regenerarea intregii sale fiinte si reinnoirea vietii sale in Hristos.1

Intrucat prin harul acestei Taine se cere in mod principal vindecarea trupului, ea poate fi socotita, prin excelenta, Taina a sanatatii trupului sau Taina randuita pentru insanatosirea trupului. Prin ea se pune in relief valoarea pozitiva acordata de Dumnezeu trupului omenesc, intrucat El Insusi a luat trup si il mentine in veci, ne mantuieste prin el, impartasindu-ne viata dumnezeiasca.2

Anul 2012 a fost declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca fiind "Anul omagial al Sfantului Maslu si al ingrijirii bolnavilor in Patriarhia Romana". Acest fapt are pentru noi o mare insemnatate pastoral-misionara, deoarece avem in centrul atentiei noastre Taina Sfantului Maslu ca Taina a vindecarii trupului de suferinta si a vindecarii sufletului de boala pacatului, aceasta fiind boala cea mai grea. In acest an, 2012, suntem chemati sa aprofundam si mai mult invatatura de credinta ortodoxa privitoare la Taina Sfantului Maslu si sa intensificam mai mult cercetarea si ingrijirea bolnavilor, prin iubire milostiva aratata fata de orice om care sufera, atat sufleteste, cat si trupeste.

Biserica, inca de la inceputurile ei, a pus in practica Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru bolnavi, prin infiintarea de infirmerii, farmacii si spitale. Sfintii care au inteles bine Evanghelia milostivirii lui Hristos au indemnat intotdeauna pe oameni sa cerceteze pe cei bolnavi si sa-i ajute. Astazi, in Romania sunt o multime de oameni bolnavi, atat sufleteste, cat si trupeste. Prin urmare, este nevoie de multa vindecare sufleteasca si trupeasca. Numarul medicilor a scazut, medicamentele au devenit din ce in ce mai scumpe, spitalele mai greu de intretinut, iar multi oameni au devenit foarte saraci si neajutorati. De aceea, Biserica incearca sa ajute pe cei bolnavi, organizand diferite unitati medicale. Astfel, exista deja mai multe cabinete si centre medicale ale unor centre eparhiale. Chiar si unele parohii si manastiri au organizat astfel de cabinete medicale. De asemenea, exista si cabinete medicale particulare in care medicii crestini ortodocsi ofera consultatii gratuite. Adesea, aceste cabinete medicale coopereaza cu preotii de parohie. Desigur, mai este inca mult de facut pentru a fi mai eficienti in aceasta privinta. De aceea, in apropierea Catedralei Mantuirii Neamului din Bucuresti este prevazuta si construirea unui Centru de diagnostic si tratament, pentru ca pelerinii bolnavi si saraci, care vin in pelerinaj acolo din diferite zone ale tarii, sa fie consultati in mod gratuit, iar celor care au nevoie de ingrijiri medicale urgente sa li se ofere asistenta medicala.

Totodata, este necesar sa apreciem si sa incurajam activitatea preotilor de caritate din spitale, pentru grija pe care o au fata de bolnavi prin savarsirea Sfantului Maslu si citirea rugaciunilor de alinare a suferintei bolnavilor. De asemenea, apreciem activitatea personalului medical din unitatile medicale si din casele pentru copii si caminele pentru batrani, precum si pe toti clericii, credinciosii si credincioasele care viziteaza bolnavii si ii ajuta dupa posibilitati.

Ne rugam Domnului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, sa ne daruiasca tuturor bucuria vindecarii si bucuria de a deveni mainile iubirii Sale milostive care alina suferinta celor bolnavi, aducand speranta si pace in viata lor, spre slava Preasfintei Treimi si intarirea comuniunii si solidaritatii fratesti intre oameni. Amin.

Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sursa: ziarullumina.ro

Note

1 Cf. Jean-Claude Larchet, Teologia bolii , trad. de pr. prof. Vasile Mihoc, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1997, pp. 93-94.
2 Cf. pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, "Taina Maslului", Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. III, Bucuresti, 2010, p. 212.

 

19 Februarie 2015

Vizualizari: 1378

Voteaza:

Duminica a II-a din Postul Mare 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE