Crestinul caldicel - omul jumatatilor de masura

Crestinul caldicel - omul jumatatilor de masura Mareste imaginea.

Intr-un mod mai mult sau mai putin constient, fiecare dintre noi cadem prada ispitei de a face compromisuri in materie de credinta. Iar cand spun compromisuri, nu ma refer la falsificarea adevarului de credinta prin erezie. Vizez mai ales situatia in care pastram intact adevarul de credinta al Bisericii Ortodoxe, dar intampinam numeroase dificultati in a-l marturisi mai ales prin fapta. Aceste dificultati vin, pe de-o parte, din faptul ca nu ne-am asumat deplin perspectiva Bisericii cu privire la lume si toate cele ale ei, iar pe de alta, din ispitele neincetate care ne vin de la diavol.

Asa se face ca nici noi nu stim de fapt ce fel de oameni suntem. Trupesti sau duhovnicesti? Ai lumii acesteia sau ai celei ce va sa vina?

In Biserica, in Hristos prin Duhul Sfant, toti suntem chemati sa parcurgem aceasta cale a prefacerii interioare, de la "dupa trup” la "dupa duh”. Dar multi nu ne incumetam a pasi pe ea deoarece presupune osteneala si renuntari. Uitam ca vietuirea dupa trup este, dupa cuvantul Parintilor, o lipsa de intelepciune, o viata fara viata.

Ne aratam in acest fel caldicei. Incercam de fapt, fara succes, sa impacam aceste doua realitati contrare. Nu poti fi si trupesc si duhovnicesc dupa cum, urcand o scara, nu te poti afla cu un picior pe prima treapta, iar cu celalat pe ultima. Vorbim de niveluri diferite.

Crestinul caldicel este chipul credintei nedepline si al iubirii nedesavarsite. Nu am gresi afirmand ca el este omul jumatatilor de masura. Dumnezeu insa nu ne vrea astfel.

Odinioara, fiind intrebat Mantuitorul de un carturar care este cea mai mare porunca din lege, a raspuns catre acesta: "Sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta: aceasta este intaia porunca. Ce-a de-a doua este asemenea ei: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Mt. 22, 37-39).

Cu toate acestea toti simtim ca dragostea noastra fata de Dumnezeu si de semeni nu se arata la adevarata masura. Dar nu putem iubi deplin, atat timp cat ramanem captivi starii cazute a naturii, lipsiti de harul divin. Trebuie sa ne lasam aprinsi de "focul iubirii dumnezeiesti”.

In Apocalipsa lui Ioan intalnim urmatoarele versete cutremuratoare, care arata ca Dumnezeu nu ne vrea caldicei, ci reci sau fierbinti: "Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea.” (Apoc 3 ,15-16)

Omul rece este cel care a primit revelatia lui Dumnezeu pe calea naturala, cel care din fire face cele ale Legii. Dumnezeu nu se leapada de acesta.

Omul fierbinte este cel care a primit atat revelatia naturala, cat si pe cea supranaturala si care implineste din dragoste cuvantul lui Dumnezeu. El este vesnic indragostit de Hristos. Dumnezeu nu se poate lepada nici de el.

Omul caldicel insa, a primit asemenea celui fierbinte, deplinatatea revelatiei si a harului, dar dragostea sa este nelucratoare. Pentru ca nu iubeste deplin este lipsit si de determinare deplina. De aceea el este nehotarat in a alege intre placerile lumii si bucuria Duhului Sfant. Dumnezeu se leapada de acesta, pentru ca omul insusi s-a lepadat mai inainte in nenumarate randuri de El.

Ne amagim crezand ca Dumnezeu accepta jumatati de masura. Mantuitorul ne spune in mod categoric: "Cine nu aduna cu Mine, risipeste!”(Mt. 12, 30) Dar totodata El este stiutorul inimilor noastre si, prin urmare, cunoaste in amanunt masura iubirii fiecaruia dintre noi. De aceea, Hristos nu cere niciodata de la noi ceva peste puterile noastre.

El nu conteneste sa rosteasca tainic fiecaruia dintre noi: ”Fiule, da-mi inima ta !” (Proverbe 23;26). Sa facem ascultare si sa i-o daruim. Din acea clipa, nu ne vom mai tulbura ca diavolul lupta pana la capat sa ne piarda. Si noi vom putea fi oameni "dupa inima lui Dumnezeu”, pana la sfarsit!

Radu Alexandru

15 Iunie 2010

Vizualizari: 9064

Voteaza:

Crestinul caldicel - omul jumatatilor de masura 5.00 / 5 din 1 voturi. 4 review utilizatori.

Comentarii (4)

  • Andreea AsPostat la 2013-10-25 13:16

    Draga Ingrid, nu cred ca este o intamplare ca am dat peste mesajul tau. Cred ca e in planul lui Dumnezeu, facut dinainte de vesnicie. As dori sa iti spun cateva lucruri, ca din partea Lui : Tu nu poti iubi si ierta prin propriile tale forte. Ai nevoie sa iti predai inima si viata lui Hristos, sa iti recunosti intai toata vina si toate pacatele tale, sa ceri putere lui Hristos sa te pocaiesti de ele si sa Il primesti in inima ta, in viata ta, sa incepi o viata noua. Atunci vei primi darul Sfantului Duh si El te va invata ce sa faci. Citeste Sfanta Scriptura si cheama-L astazi pe Hristos in inima ta! Numai El ne poate scapa de pacate si de iad vesnic! Cu mult drag, Andreea, o pacatoasa mantuita prin harul Domnului, care inca are multe de care sa se pocaiasca, dar prin puterea Duhului Sfant

  • Cezar MihaiPostat la 2011-09-26 16:40

    Comentariile la Apocalipsa Sf Ioan fac referire la cele 7 biserici ca fiind de fapt prototipuri ale bisericii lui Hristos pana la a doua venire a Sa. Ultima mentionata de Sf Ioan este biserica din Laodiceea, careia ii apartine versetul din articol...Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea.” (Apoc 3 ,15-16) Aceasta este din pacate ralitatea pe care o traim, crestinii din ziua de azi. Bogatia, indestularea, cum ne spun Parintii, sta la baza faptului ca am devenit "caldicei". As indrazni sa-i raspund si lui Ingrid.... Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti este legea Vechiului Testament. Hristos ne-a lasat o porunca noua...Iubiti-va unul pe altul asa cum v-am iubit Eu. Iar iubirea vrasmasilor, porunca ce apartine in exclusivitate crstinismului, poate fi pusa in practica numai atunci cand iti iubesti aproapele cu iubirea lui Hristos. Toti suntem copiii lui Dumnezeu, frati si surori intru Hristos.

  • Ana-Maria LupuPostat la 2011-09-26 12:57

    foarte adevarat si trist in acelasi timp.....ma regasesc in descriere,cu un picior in apa si unul pe uscat,nici eu nu stiu spre care mai mult trag......

  • Ignat Elena CristinaPostat la 2010-06-28 12:29

    Mi-a placut mult acest articol si in esenta nu pot sa nu fiu de acord cu el. In schimb, am o foarte mare nelamurire, cea legata de aproapele meu, al tau, al nostru, al tuturor. Mi se pare cum plit de greu de iubit " ca pe tine insuti" in momentul in care te jigneste, te supara, te cearta, te critica, te raneste, iti face rau. Cum poti sa il mai iubesti apoi? Unde sa gasesti puterea interioara de a trece peste amarul primit de la el/ea si de a il iubi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu imi doresc sa intristez pe cineva cu cometariul meu aici, dar de mult ma framanta acest gand: cum reactonezi in fata criticilor si a jignirilor spuse de persoane cu care esti nevoit/a sa colaborezi la serviciu, unii/unele iti pot fi prieteni buni, multi te pot dezamagi, mie mi s-a intamplat sa fiu dezamagita atat de prieteni cat si de un iubit, iar in momentele in care simti ca iti fuge pamantul de sub picioare din cauza durerii, porunca pe care o stiu, Sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti mi se pare de domeniul idealului, al visului, in nici intr-un caz, in acele momente nu mi se pare posibil de realizat. De ce as iubi din nou apropaele meu? Pentru a fi ranit/a din nou? Acestea sunt gandurile care imi trec mie in acel moment prin minte. Da, stiu, constiinta mea stie ca nu sunt ok si nu sunt placute lui Dumnezeu, dar nu le poate opri. Sa aveti o seara frumoasa si inca o data, imi cer scuze daca am intristat pe cineva. Ingrid.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE