Pe cel mandru nici nu e nevoie sa-l cercetezi prea mult, fiindca el va face mereu zarva in jurul sau. Prin el curge un val urias de necuratie. Daca un crestin vrea cu adevarat sa scape de furie, de strigate, sa invete sa nu mai loveasca cu pumnul in masa, sa nu tranteasca usile, sa n-arunce receptorul, sa nu sparga vesela, el trebuie sa aiba urmatorul gand de baza: "Eu sunt un nimeni in fata lui Dumnezeu! Totul este in puterea Lui si El a ingaduit aceasta ispita. De ce sa ma mai tulbur?"

Pentru a ajunge la bunatate deplina trebuie sa te lasi in intregime in mainile lui Dumnezeu, sa-I cedezi locul, sa tii minte ca tot ce ni se intampla pe parcursul intregii zile este ingaduit de Providenta lui Dumnezeu, Care se ingrijeste de mantuirea noastra. Dumnezeu vrea sa ne eliberam de pacate si sa ajungem in imparatia Lui. Dar pentru a ajunge acolo, omul trebuie sa fie sfant. Sfintenia presupune blandetea, bunatatea, infranarea. Nu exista oameni fara pacate, insa predispunerea sufletului nostru spre sfintenie si infatisarea noastra in fata lui Dumnezeu cu o inima curata si sincera ne apropie de o viata sfanta.

V-a barfit cineva? Ne putem supara si intrista din cauza aceasta. Dar putem si sa ne amintim ca Cel Care a fost fara de pacat a indurat mult mai multe decat noi in timpul rascumpararii noastre din moartea vesnica. Si a fost insusi Dumnezeu, Care este curat ca lacrima! Pe cand noi oricum avem destule pacate! Iar daca n-am gresit in aceasta privinta, am gresit in altele!

Daca ne vom aminti la timp ca Dumnezeu ne-a poruncit sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, atunci de dragul aproapelui, care in aceasta clipa este necajit, vom rabda. Caci Dumnezeu ne-a rascumparat pe toti din pacate prin Sangele Sau. Ceea ce inseamna ca il iubeste si pe el la fel de mult ca si pe noi. Iar daca aproapele nostru ii este atat de drag lui Dumnezeu, oare putem noi pricinui vreo suparare celui care e pretuit de Dumnezeu insusi? Se poate intampla ca aproapele nostru sa treaca printr-o perioada mai grea si nu-i putem ingreuna si mai mult aceasta povara, ci trebuie sa-i iertam slabiciunea.

Cand trecem peste toate si-I multumim Domnului pentru acestea, sufletul nostru dobandeste linistea. Si, credeti-ma, aceasta liniste o dobandim nu atat prin puterile noastre, cat prin mila lui Dumnezeu, deoarece El a luat aminte la purtarea noastra si a vazut efortul pe care l-am depus pentru a ne infrana furia si nemultumirea. Drept rasplata pentru aceste eforturi, El ne daruieste dragostea Sa. Iar acesta este un dar nepretuit! Nici prin post, nici prin rugaciuni indelungate, nici prin privegherile noastre nu putem primi atat de repede un dar ca prin rabdare si smerenie. Smerenia este arma cu care putem lupta impotriva ispitelor si asalturilor dracesti.

Iar aproapele care se intorsese impotriva noastra dar n-a gasit ura la noi, de asemenea va incepe sa priceapa starea de slabiciune sufleteasca in care se gaseste. El isi va cere iertare, va spovedi cele savarsite si se va pocai. Astfel, nici noi n-am pacatuit si, prin exemplul oferit, l-am salvat si pe aproapele nostru. Prin pocainta Dumnezeu il va elibera de pacatele lui si i le va sterge, iar daca nu se va pocai, ele vor ramane pe constiinta lui. Rugati-va pentru cei ce va necajesc, cum se ruga si Iisus pe cruce pentru cei care L-au rastignit.

Orice necaz ar veni asupra noastra, trebuie sa fim puternici, sa tinem fruntea sus, sa nu deznadajduim si sa zicem: "inseamna ca Dumnezeu a ingaduit sa inving aceasta nenorocire".

Asa cum in zilele in care un prieten ori o prietena care are vreun necaz vine la noi dupa alinare si noi i-o oferim, la fel trebuie sa procedam si atunci cand este vorba despre noi. Trebuie sa ne spunem: "De ce te-ai tulburat? Linisteste-te, de ce te framanti? Nu trebuie sa cauti de unul singur solutia, caci Dumnezeu vede felul in care reactionezi: vede daca vei incepe sa te ingrijorezi sau vei astepta ca El sa te scape de necaz, intrucat El le stie pe toate mult mai bine decat tine. Astfel ne vom smeri si vom adauga: "Linisteste-te si totul va trece. Priveste in urma ta si vei vedea peste cate necazuri ai mai trecut intr-un fel sau altul. inca nu este sfarsitul". Linistindu-ne cu aceste ganduri, sufletul nostru devine mai cald si toate gandurile rele care vin de la cel necurat se spulbera.

Se mai intampla ca vrajmasul sa ne sopteasca: "Nu-ti inabusi furia, caci s-ar putea sa te imbolnavesti. Spune-i aproapelui tot ce gandesti despre el!" Acesta este duhul Satanei. El traieste in omul mandru Si se alimenteaza cu energie negativa. Atunci cand nu l-am mai alimentat de mult cu patimile noastre si nu ne-am mai infuriat de mult timp pe nimeni, el ne poate ispiti sa ne iesim din fire. Dar, daca ne lasam in voia lui Dumnezeu, el ramane flamand. Si, cu cat mai mult rabdam, cu atat mai mult slabesc puterile lui asupra noastra. El nu va mai putea sa intreprinda nimic pentru a ne supara, neavand cu ce se hrani.

Fiind rusinat cand nu reuseste sa ne ispiteasca spre a face vreun pacat, el zboara cu un vuiet puternic in iad. Acolo este pedepsit, batut si chinuit, iar la omul care a rezistat in fata lui este trimis un altul mai puternic. Cand unul slab nu reuseste sa-l inlantuiasca pe om, este trimis un altul mult mai iscusit. Se prea poate ca omul sa nu-l invinga de la bun inceput, dar mai apoi va invata sa lupte si cu acesta. Astfel omul se inalta prin smerenie.

Luati aminte: cu noi este Dumnezeu, cu noi este puterea smereniei Lui! Cu noi este Maica Domnului! Cu noi sunt toti sfintii Lui! Cu noi sunt toate puterile ceresti! Un singur inger este mai puternic decat toti acei draci care ne inving prin intunecimea lor. De ce? Pentru ca el este ingerul Domnului. Si acolo unde este Dumnezeu este si victoria! Caci asa este firesc.

Parintele Ambrozie Iurasov

Extras din cartea "Indrumar crestin pentru vremurile de azi", Editura Sophia

Cumpara cartea "Indrumar crestin pentru vremurile de azi"

.

• Sfintii stiu necazurile oamenilor...
  Publicat in : Religie
• Necazurile
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti