Pacatele din timpul somnului

Pacatele din timpul somnului Mareste imaginea.

Pacatele din timpul somnului pot sa il contrarieze pe acela care intelege somnul drept absenta a oricarei activitati. Somnul este insa tot viata. Nu doar ziua traieste omul, ci si noaptea. In somn putem rosti rugaciune, in somn putem iubi pe Dumnezeu si intreaga lui faptura, in somn putem lupta cu gandurile aduse de diavoli si tot in somn ne putem lasa biruiti de acesta.

In indreptarele de Spovedanie, gasim enumerate pacate precum: "m-am impartasit, dupa ce am avut necuratie in vis"; "am luat anafura si aghiasma, dupa ce am avut scurgeri in vis"; "am avut vise desfranate in timpul somnului, patimind si scurgere". Desi toate acestea se refera la scurgerile lichidului seminal, care se intampla uneori in somn, ca urmare a desfranarii din timpul zilei, acestea nu sunt insa singurele pacate de care putem fi biruiti in somn; in somn putem cadea prada lacomiei, violentei, mandriei, tristetii, fricii etc. Deoarece insa multe vise nu ni le mai aducem aminte a doua zi, pacatele trupesti din timpul noptii putand fi mai usor observate la trezire, acestea din urma se cer a fi spovedite.

Cauzele caderii in pacate trupesti, in timpul zilei sau in timpul somnului, sunt enumerate limpede in urmatorul cuvant din Pateric: "A zis un batran: Daca desfranarea (curvia) se lupta cu trupul tau, vezi din care pricina s-a pornit razboiul asupra ta si o indrepteaza; sau din desfatare, sau din somn mult, sau din mandrie, sau pentru ca te socotesti pe tine mai bun decat pe altul, sau ca ai judecat (osandit) pe cineva cand gresea; fiindca afara de acestea nu se lupta omul spre desfranare (curvie)."

Pacatele din timpul somnului

Somnul firesc nu implica o stare inerta a sufletului, acesta putand fi lovit de diavoli fara a intampina nici cea mai mica rezistenta. Citind rugaciunile de seara, Il rugam pe Dumnezeu astfel: "Somn cu pace si fara scarba daruieste-mi; pe ingerul Tau cel aparator il trimite sa ma acopere si sa ma pazeasca de tot raul; ca Tu esti pazitorul sufletelor si trupurilor noastre." Cerand pazirea noastra de catre inger in timpul somnului, recunoastem faptul ca si in somn exista "atacuri din afara". Pentru aceasta, suntem datori sa ne pazim si noi, stiind ca acest lucru este cu putinta: "De dormit, dormeam, dar inima imi veghea" (Cantarea Cantarilor 5, 2).

Pentru a constientiza faptul ca omul este constient si in timpul somnului, este nevoie de trezvie, in aceasta privinta parintele Proclu Nicau dand urmatorul sfat: "Cel care are somnul cu intrerupere, acela sporeste repede; cat timp somnu-i tot gramada, nu se poate spori. Daca insa te-ai culcat si in zece-douazeci de minute te-ai si trezit, aceasta este ispita; nu ingerul lui Dumnezeu te-a trezit, ci diavolul, ca sa te tulburi." Indemnand la trezvie, parintele atrage atentia ca si acest lucru trebuie facut cu discernamant, diavolul putand sa se foloseasca rau de orice lucrare a noastra, daca nu este facuta bine.

Omul este constient de visele sale, drept pentru care, de la unele se poate opri, iar pe altele le poate imbratisa cu multa pofta. Astfel, visele patimase pot fi primite cu multa pofta sau pot fi refuzate categoric. Daca omul nu ar putea fi constient si liber in vremea somnului, scurgerile trupesti si celelalte ganduri rele primite in vis nu ar mai fi numite "pacate", de catre Parintii Bisericii.

Sfantul Ioan Scararul vorbeste despre un drac care, "cand ne intindem in pat, venind la noi, ne sageteaza cu amintiri urate si murdare, pentru ca neridicandu-ne la rugaciune, din trandavie, si neinarmandu-ne impotriva lui, sa adormim in ganduri murdare si sa avem visuri murdare". La randul sau, Sfantul Simeon Noul Teolog spune: "Razboiul este permanent si intotdeauna este necesitate ca ostasii lui Hristos sa aiba armele asupra lor. Nu este zi sau noapte, nici macar o clipa in care acest razboi sa inceteze, ci fie ca mancam, fie ca dormim, fie ca lucram, fie ca ne rugam, in toiul luptei suntem."

Odata ce ne-am dat seama de faptul ca putem fi constienti si in somn, pana la a reusi sa rostim rugaciune si sa ne luptam cu gandurile, este de ajuns si sa intelegem ca pacatele savarsite in timpul somnului cu adevarat pacate si ca trebuie privite cu responsabilitate (spovedite); acesta este inceputul luptei de noapte cu mestesugirile "neadormitilor vrajmasi".

Este nevoie de multa rugaciune in timpul zilei, cand noi, cei incepatori, putem lucra mai usor cu vointa noastra, pentru a putea sa ne bucuram de liniste si trezvie in timpul somnului. Pentru aceasta, un parinte spunea ucenicilor sai: "Cu cat rugaciunea va deveni o constanta a vietii noastre constiente (ziua) si cu cat mintea si inima noastra se vor odihni tot mai mult in cuvintele Domnului, cu atat se va misca in ele si in somn."

Rugaciunile de seara, cat si cele de la Pavecernita, cer lui Dumnezeu somn bun, pazit de lucrarea celui rau si luminat de harul Sau. "Si-mi da, Doamne, in aceasta noapte, a trece somnul in pace, ca sculandu-ma din ticalosul meu asternut, bine sa plac Preasfantului Tau nume, in toate zilele vietii mele." Apoi, dimineata, omul multumeste lui Dumnezeu pentru ca l-a mai trezit inca o data spre a lucra faptele cele bune si a-L slavi pentru darurile primite. "Doamne, Cel ce cu multa bunatatea Ta si cu indurarile Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tau, de am trecut timpul noptii acesteia fara ispita de toata rautatea pizmasului."

Cand omul dobandeste o oarecare masura duhovniceasca, putand avea adesea trezvie, atunci pana si in somn el se va putea ruga, va fi constient de miscarile inimii si ale mintii sale si va putea lupta cu gandurile aruncate de diavol spre a intina. Cand inmultim rugaciunea, Domnul pune harul Sau si ne daruieste puterea de a ne feri de ispite pana si in somn.

Visele sunt urmarea celor cu care omul "se hraneste" in timpul zilei. Astfel, visele necurate din timpul noptii sunt semnul nepasarii noastre anterioare si o dovada a faptului ca inca suntem apasati de aceasta patima, slabiciune care iese la iveala in timpul somnului, cand suntem relaxati.

Recunoastem semnele nepatimirii astfel: ziua, dupa ganduri, iar noaptea, dupa vise. Sfantul nu va avea pacate in timpul somnului, iar de vor fi, acelea se vor petrece foarte rar, avand drept scop ferirea acestuia de mandrie. Citind prin Pateric despre cate un parinte care a cazut "in desfranare", trebuie sa intelegem ca, de cele mai multe ori, acest pacat era savarsit de el in somn, pentru smerirea lui. De retinut este si faptul ca multe dintre descoperirile dumnezeiesti le-au avut sfintii in timpul somnului, ca unii care erau treji in acele momente.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

01 Februarie 2012

Vizualizari: 21282

Voteaza:

Pacatele din timpul somnului 5.00 / 5 din 2 voturi. 10 review utilizatori.

Comentarii (10)

  • Claudia MrejeriuPostat la 2013-01-15 01:29

    Degeaba spuneti ca nu sunt pacate visele..asa am fost si eu ispitita sa cred pana am citit acest articol. Diavolul ne ispiteste in vis cu pacatele traite sau doar cu cele gandite, mai ales in pacatul asta al desfranarii. Eu nu cred ca am putea fi ispititi in vis cu ceva ce nu stim cum e, macar cu gandul. E ca si cum ai gusta un anumit aliment..pana ce nu stii ce gust are, nu-ti poate fi pofta de el. Si din viclenia necuratului noi putem gusta din pacate si numai cu gandul, bine ca aici ne ajuta si simturile care le avem. Dumnezeu sa ne apere de viclenia celui rau!

  • Petru DimitriuPostat la 2012-10-05 09:27

    Nu va suparati, dar din cate stiu eu, scurgerile seminale se produc oricum, pentru ca lichidul seminal se produce in mod continuu la barbat, si nu se resoarbe deci trebuie eliminat cumva, iar daca nu prin actul sexual, atunci, de voie de nevoie, organismul il elibereaza prin asa-numitele "polutii". In astfel de cazuri, cum se poate considera scurgerea nocturna drept un pacat? Daca gresesc, VA ROG da ma contraziceti.

  • Victor VasiliuPostat la 2012-05-02 17:28

    "Somnul este o moarte scurta" De acolo deci ne intoarcem deocamdata .de multe ori cu intrebari de multe ori cu raspunsuri . Multumesc Dlui. Senior Editor, avem noroc inviati a doua zi dimineata. Hristos a dormit pe marea infuriata fara probleme- a mustrat pt. necredinta pe ceilalti, ba a potolit furtuna numai vorbind cu ea. In caz de naufragiu probabil apa il tinea deasupra. La "Agonie Misterium" a indemnat sa ne rugam,caci sufletul este osarduitor dar trupul neputincios. Insusi s-a rugat de ajutor la rugaciunea Lui in acele clipe teribile .Seara sa ne rugam sa stam in dreapta Lui.

  • Florin GiurcaPostat la 2012-02-02 02:58

    Imi cer scuze, din cauza unei setari eronate a contului meu, pe care am remediat-o acum, nu a fost afisat numele meu la postarea anterioara, la care face referire domnul Dinca. De acord cu dumnealui.

  • Peter DincaPostat la 2012-02-01 15:19

    Eu nu cred că noi suntem răspunzători de visele noastre. Visele, să le spunem ,,ciudate'' sunt doar ispite, aşa cum spune cineva mai sus. Nu există nicăieri în Biblie o specificare cu privire la păcatele din vis. Dacă Dumnezeu le-ar fi considerat păcate, ar fi lăsat ceva în Biblie referitor la ele. Nici măcar păcatele din gând nu sunt considerate păcate, dacă nu le aprobi. Altfel, rămân doar ispite. Din niciunul din citatele pe care le daţi nu rezultă că ,,faptele'' din vis ar fi păcate, ci doar că sunt de nedorit, deoarece visele ne pot influenţa viaţa. Părerea mea e că noi trebuie să ne ocupăm foarte mult de viaţa noastră conştientă, pentru că acolo avem, într-adevăr, foarte multe de îmbunătăţit, şi să lăsăm visele, pe care nu le putem controla decât în foarte mică măsură. Este punctul meu de vedere.

  • Florin GiurcaPostat la 2012-02-01 09:37

    Visele sunt un semn si o dovada a multe lucruri, inclusiv a preocuparilor de peste zi, dar pacate, de cand sunt? Ca nu tot ce visezi noaptea vei si infaptui ziua. Iar cele pe care, nemarturisit, am vrea sa le facem, dar nu le facem din retinere, le numim ispite. Ispitele nu sunt pacat. E adevarat ca in timpul somnului sufletul nu este cu totul inert, dar nici in deplinatatea facultatilor din starea de veghe nu este. De aceea si multumim dimineata in rugaciue "ca in deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat". Ne cerem iertare in rugaciuni pentru pacatele cu gandul, cu vorba si cu fapta, dar nu si cu visul. Prin vis ne vin de obicei ispitele, pe care le putem invinge a doua zi, iar alungarea unei ispite aduce si rasplata. Iertati.

  • Cristina T Postat la 2012-02-01 07:28

    M-am bucurat ca am gasit un articol pe aceasta tema, caci de mai demult am inceput sa am banuiala ca suntem constienti in timpul somnului. Eu avut parte si de vise la care am putut participa: am schimbat cursul acttiunii, sau m-am rugat ca sa scap de o ispita si indata a reaparut pacea (mai exact am vazut un nor negru ca un fum, apoi am simtit spaima,dupa care m-am rugat si o pace de nedescris m-a curpins, impreuna cu sentimentul ca nu mi se va intampla nimic rau. Dupa cativa ani am vazut la Tv Trinitas ca un Preot de spital care statea la capataiul muribunzilor, a auzit de la cativa din acestia ca ar fi vazut un nor negru in nu stiu ce parte a camerei. Brrrr,scary,right?) La fel am inceput sa cred ca cele doua tabere : ingerii buni si ingerii decazuti ne pot inocula ganduri si sentimente (mi se pare ca si un Sf Parite spunea asta intr-o carte, parca Pr Ilie Cleopa, in cartea Razboiul nevazut). La fel e posibil sa se intample si cu visele, poate nu cu toate, caci in unele s-ar putea sa lucreze doar subconstientul.

  • cosor benoniaPostat la 2012-02-01 04:51

    FELICITARI PENTRU ARTICOL!

  • Grosu RobertPostat la 2012-02-01 02:53

    Este foarte bine ca ati abordat aceasta problema,care tinde sa devina un subiect in Biserica Tabu. Felicitari pt articol.

  • Eugen GPostat la 2012-02-01 02:47

    Elocvent articolul. Felicitari! :)

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE