Peste pacatul meu, Tie tot ma inchin !

Peste pacatul meu, Tie tot ma inchin ! Mareste imaginea.

"Privind spre pacatele mele, strig: Iarta-ma, Doamne, ca nu deznadajduiesc!" Aceasta este rugaciunea celui care isi vede pacatele si, cutremurat de ele, se arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu, intr-o adanca smerenie. A nadajdui inca spre mantuire, odata cufundati in cele mai grele pacate, este o mare indrazneala, pe care numai un fiu o poate avea, catre parintele sau.

Parintele Ghelasie de la Frasinei, intr-un "Acatist de Pocainta", exprima tocmai aceasta stare de pocainta, in care indrazneala catre Dumnezeu se face izvor de smerenie si iubire nesfarsita, iar coborarea in iadul pacatului se face scara catre cer.

In condacul intai, ne rugam, zicand: "Doamne, am cazut din Iubirea Ta si in patimile mele m-am afundat, in intunericul cel dinafara, unde de Tine stau despartit; dar, Doamne, nu pot fi fara Tine, nu pot sa Te uit, incat strig din stricaciunea mea: Doamne, iarta-ma, peste pacatul meu, Tie tot ma inchin!"

Stihuri alese din "Acatist de Pocainta"

Doamne, iarta-ma, ca din Chipul Tau am cazut;
Doamne, iarta-ma, ca nu pot sta de Tine despartit;
Doamne, iarta-ma, ca orb de stricaciune, nu Te mai vad;
Doamne, iarta-ma, peste pacatul meu, Tie tot ma inchin!

Doamne, iarta-ma, ca prapastia pacatului am deschis;
Doamne, iarta-ma, ca ce ai zidit Tu eu am ucis;
Doamne, iarta-ma, ca umbra mortii am nascut;
Doamne, iarta-ma, ca in locul Iubirii, foc de iad am aprins;
Doamne, iarta-ma, peste pacatul meu, Tie tot ma inchin!

Doamne, iarta-ma, ca mereu pacatuiesc;
Doamne, iarta-ma, ca mereu cad in amagirea mea;
Doamne, iarta-ma, ca totusi la Tine alerg;
Doamne, iarta-ma, ca spre Tine totusi indraznesc;
Doamne, iarta-ma, ca doar Inchinarea mi-a mai ramas;
Doamne, iarta-ma, ca doar strigarea o mai pot face;
Doamne, iarta-ma, peste pacatul meu, Tie tot ma inchin!

Doamne, iarta-ma, ca nu deznadajduiesc;
Doamne, iarta-ma, ca peste pacatul meu, inca mai indraznesc;
Doamne, iarta-ma, ca Iubirea Ta o pun inainte;
Doamne, iarta-ma, ca de Inchinarea mea ma agat;
Doamne, iarta-ma, ca ma rascol in propriul meu iad;
Doamne, iarta-ma, peste pacatul meu, Tie tot ma inchin!

Doamne, iarta-ma, ca si eu in iertarea Ta nadajduiesc;
Doamne, iarta-ma, ca in iertarea Ta cred;
Doamne, iarta-ma, ca peste pacatul meu eu tot Tie ma inchin!

Alta revenire, aceeasi primire !

Adesea, faptele noastre sunt contrare iubirii de Dumnezeu si dorintei noastre de mantuire. Savarsim neincetat pacate, fie cu fapta, fie cu cuvantul, fie cu gandul. Intr-o stare de pacatuire continua, rusinea fata de Dumnezeu si pierderea nadejdii de mantuire ne-ar parea firesti, daca lui Adam acestea nu i s-ar fi socotit drept greseala.

Nu conteaza de cate ori ne indepartam si ne ascundem de Dumnezeu, prin pacatele noastre, ci conteaza ca de fiecare data sa ne intoarcem catre El. Indrazneala de a ne cere iertare toata viata, dupa fiecare pacat (adesea, dupa acelasi pacat, savarsit in mod repetat), este lucrul care Il bucura cel mai mult pe Dumnezeu. Intelegem aceasta din faptul ca, oridecate ori ne intoarcem la Dumnezeu, dupa o plecare-ratacire, El ne primeste cu aceeasi dragoste, care ne umple de cainta si de multumire.

De cele mai multe ori, noi revenim la Dumnezeu abia dupa ce ne dezamageste lumea, cu promisiunile ei inselatoare. Avem indrazneala (nerusinarea, chiar) de a face acest lucru deoarece iubirea Lui nu este ca iubirea noastra. El nu simte frustrare, atunci cand venim la El, abia dupa ce incercam sa iubim alte lucruri si nu gasim in ele ceea ce cautam.

Sa avem curajul si indrazneala (nerusinarea) de a alerga la Dumnezeu chiar de am pacatui zilnic "de saptezeci de ori cate sapte", fara a pierde nadejdea iertarii noastre.

Fiul risipitor se impartaseste iarasi de iubirea Tatalui pentru ca are curajul de a-si recunoaste caderea si indrazneala de a nadajdui in bunatatea Tatalui sau.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

08 Ianuarie 2013

Vizualizari: 5747

Voteaza:

Peste pacatul meu, Tie tot ma inchin ! 5.00 / 5 din 9 voturi. 6 review utilizatori.

Comentarii (6)

  • Ligia NedeleaPostat la 2013-01-10 11:09

    Un asemenea Acatist de pocainta ar trebui rostit zilnic, spre iertarea pacatelor noastre, nu numai ca individ, ci chiar la nivel de natie. Multumim pentru citatele alese,ce trimit la intregul prin care vom incerca sa atingem macar o masura, fie ea cat de mica, din adancul smereniei inaintasilor nostri. Parintele Ghelasie parca a dat glas tuturor cuvintelor noastre nerostite: simti cum mori, ca sa inviezi, sa speri...

  • Vasa NastaPostat la 2013-01-10 04:58

    Va multumesc pentru continutul articolului ! Doamne Iisuse Hristoase iarta-ma si te rog indrepteaza-mi calea inaintea Ta ! Amin.

  • Ionel Cojocariu Postat la 2013-01-09 14:33

    Vă mulțumim, părinte! Articolele dvs. sunt de o liniște și o înțelepciune parcă dumnezeiești. Vă mulțumim tuturor celor care osteniți pe ”ogorul” sfintei Biserici Ortodoxe Române și mai ales celor care vă jertfiți timpul publicând articole pe acest site. Dumnezeu să ne lumineze și să ne ajute spre mântuirea tuturor fiilor acestui neam.

  • sorin boicuPostat la 2013-01-09 04:28

    rugaciunea aceasta si mie mi-se potriveste,Domnul sa aibe grija de toata lumea,amin.

  • dumitru arionPostat la 2013-01-09 03:43

    Frumoase vorbe de pocainta si rugaciune spre zidire!Si cat ne mai poate rabda Dumnezeu,dupa atatea crime, hotii,exploatari,necinste de atatia amar de ani pe tot pamantul?As vrea sa iasa pe postul national de TV-une Patriarhul Daniel si sa aduca un mesaj,de rugaminte si drastic, la adresa noastra a tuturor celor care nu mai avem bun simt,rabdare si respect la praznice, si rad si lumea civilizata de noi, cum ne impingem ca disperatii la aghiasma,spice sau salcii ca sa ia tot ii vezi transfigurati,si cu ura in fata bisericii sau a altarului.Trebuie biserica sa schimbe ceva,in sensul ca sa le dea fiecaruia la venirea la slujba si nu la sfarsit,ar fi mai demn caci de convins nu-i mai convingi pe bietii Romani.E de domeniul preistoriei ce vezi si nu se rusineaza nici cand se vad la tv.ce-au facut.Multumesc si astept masuri.sa faceti bine sa-l publicati nu tot ascundem ca suntem rusinea tarii...

  • Nicolae Razvan PanaPostat la 2013-01-08 05:06

    Incremeneste inima in mine, citind aceste stihuri din "Acatist de pocainta" si mi se rascolesc toate simturile, ma simt pierdut.....dar nu deznadajduiesc....caci Domnul ma va sprijini..... Minunate sunt lucrurile Domnului. Slava lui Dumnezeu !!!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE