Cuvant de pretuire

• « Inapoi
• Inainte »

Cuvant de pretuire

Spre bucuria noastra si a generatiilor viitoare, geografia, istoria - atat de bogata si de frumoasa -, civilizatia si spiritualitatea Dobrogei constituie un patrimoniu de mare pret si se cuvine sa aratam intreaga noastra recunostinta tuturor celor care si-au daruit munca, priceperea si talentul lor pentru punerea in valoare a acestei mosteniri. Cel ce zaboveste cu privirea si cugetul pe miile de pagini consacrate patrimoniului religios, deseori insotite de planse, fotografii sau harti, devine fara sa-si dea seama contemporan cu evenimentele care au lasat urme adanci in spatiul dintre Dunare si Marea Neagra.

Toate plaiurile locuite de romani dintre inceputurile existentei lor ca popor in istorie pastreaza comorile scrise sau daltuite in piatra ca intr-o uriasa arhiva tainuita. Dobrogea insa adauga acestor comori primele straluciri ale Tainei Crestinatatii, adusa si descoperita stramosilor  nostri daco-romani de Sf. Apostol Andrei, cel intai chemat la propovaduire de Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Daca Imperiul roman, prin intinderea sa geografica, prin civilizatie, caile de comunicatie pe uscat si pe apa si mai cu seama prin limba, cultura si adorarea zeilor, avand in centru cultul imparatului, a pregatit si apoi a inlesnit patrunderea si raspandirea intre neamurile din imperiu a Adevarului Invierii lui Hristos, aceeasi situatie, acelasi freamat si aceleasi cautari se constata si in aria popoarelor barbare din nordul si din vestul Pontului Euxin - cum numeau grecii Marea Neagra -, favorizand intemeierea pe acest tarm ospitalier a vestitelor cetati: Tomis, Histria, Callatis si altele.

Lesnicioasa calatorie pe apa, pana a ajunge in porturile primitoare, a corabiilor incarcate cu marfuri pretioase, precum marturiseste multimea amforelor descoperite in aceste parti, fertilitatea reliefului dobrogean, darnic si in vremea noastra cu cei care-l lucreaza cu osardie, precum si existenta unei populatii numeroase si statornice, remarcata  de catre insusi geograful Strabon, au facut din Scitia Mica o arie atragatoare pentru societatea greco-romana din intregul bazin mediteraneean, devenind astfel un pamant al fagaduintei. Prezenta aici a unor vestiti strategi ai antichitatii, ca Filip II, Alexandru Macedon, Lisimach, biruiti de catre viteji autohtoni tratati apoi cu omenie si cu daruri scumpe, talmaceste indeajuns rolul si importanta acestui colt de lume si interesul cu care acesta a fost apoi anexat Imperiului roman. Faima Scitiei Mici avea sa se plineasca desavarsit prin venirea Sfantului Aportul Andrei, care a propovaduit aici Cuvantul lui Dumnezeu. Ne sunt cunoscute tuturor roadele imbelsugate ale Sfintei Evanghelii pe pamantul dintre Dunare si Mare, pastrand in brazda lui sfinte tezaure liturgice si altare cu Sfinte Moaste.

Am insistat poate mai mult decat ar fi trebuit asupra acestei mosteniri din primele secole crestine, care ne indatoreaza a-i da valoare nu numai prin studii aprofundate, ci si prin stradania rabdatoare a descoperirii celor ce se afla inca tainuite in pamantul dobrogean, pentru bunul motiv de a le fi vazut si admirat ca pe niste marturii ale increstinarii noastre si cu pretuire si respect pentru neuitatii invatati intalniti in incintele cetatilor, celebrand in dogoarea soarelui bucuria scoaterii la iveala din huma secolelor a numeroase potire, cruci episcopale, candele, altare, mozaicuri si inscriptii de mare insemnatate. In unul din aceste pelerinaje, insotindu-l pe fericitul de pomenire patriarhul Justinian, i-am auzit cuvintele de incurajare adresate cunoscutilor specialisti: profesorilor Canarache, Radu Vulpe, Ion Barnea, Adrian Radulescu, Vasile Dragut si altii. Pe langa foarte pretioasele studii de cuprindere si adancime istorica din volumul intitulat "Istoria Dobrogei", semnat de consacratii cercetatori Adrian Radulescu si Ion Bitoleanu, monografia de fata a orasului Techirghiol, prima in existenta acestei localitati, intregeste imaginea unei noi dimensiuni a Dobrogei - cea a ingrijirii sanatatii si miraculoasei vindecari a suferintei omului. Pe langa numerosi specialisti si devotati slujitori ai Sanatoriului din Techirghiol, am cunoscut pe doamna dr. Cornelia Daranga si pe neostenitul director actual, dr. Vlad Moraru, care, cu ravna de apostol, impreuna cu colaboratorii sai, fac din acest sanatoriu un punct de legatura cu centre de specialitate din strainatate.

Un rol al efectului tamaduitor al apei si namolului din lacul Techirghiol este manastirea de maici din acest oras, infiripata de cel dintai patriarh al bisericii noastre, Miron Cristea. Convins de adevarul ca Iisus Hristos este doctorul sufletului si al trupului, in anul 1928, patriarhul Miron a cumparat un imobil pentru gazduirea preotilor pe timpul tratamentului, inzestrandu-l si cu un paraclis inchinat Sf. Fanurie. Din acest modest inceput, inaintasii mei, patriarhii Justinian (1948-1977) si Justin (1977-1986), au realizat ceea ce se vede acum.

Cel dintai a adus in anul 1949 frumoasa biserica din lemn, monument istoric, de la stana regala de langa castelul Peles, aflat in prag de distrugere de cei fara Dumnezeu, salvand-o si montand-o aici piesa cu piesa, participand personal la aceasta lucrare, dupa spusa martorilor.

Prin eforturi mari in obtinerea avizelor de rigoare, a organizat santierul pentru inaltarea cladirii cu etaj din dreapta, a cantinei, punand bazele celui de-al doilea corp al caminului preotesc, pe care l-a terminat vrednicul sau urmas, patriarhul Justin. Paralel cu acestea, s-a organizat viata monahala, prin randuirea unor vrednice calugarite si surori, calauzite de stareta, asigurandu-se bisericii slujitori de pilduitoare vocatie liturgica.

Inconjurata de cele doua cladiri impunatoare ca arhitectura si impreuna cu celelalte edificii, alei si pergole cioplite, cu indemanare si talent, in piatra de Techirghiol, ca si colonele pridvoarelor, biserica predomina intregul asezamant monahal, inchinat si admirat de milioane de credinciosi si turisti din tara si de peste hotare. De retinut ca acest asezamant a devenit cunoscut nu numai fratilor romani de pretutindeni, ci a fost indragit si de numerosi reprezentanti ai altor Biserici si confesiuni crestine de pe toate meridianele globului pamantesc. Este graitoare aceasta prezenta in deceniile pline de incercari pentru credinta, cand Biserica Ortodoxa din Romania implinea, si pe aceasta cale, principiile de iubire si slujire in Duhul Aceluiasi Dumnezeu, adica ecumenismul cel autentic. Ca orice organism viu, manastirea a crescut, intregindu-si mereu fiinta si vocatia in duh si fapta, in cultura si arta, ca leagan de liniste sufleteasca si izvor tamaduitor al trupurilor si al inimilor. Icoanele expuse in frumoase vitrine constituie, de asemenea, o bucurie, mai ales pentru cei tineri, icoane provenite din atelierul manastirii, aflat intr-un spatiu luminos, prielnic vazului launtric cu care pictorul da viata culorilor.

Cu intelegerea si sprijinul prof.univ.dr. Adrian Radulescu, in unele incaperi de la intrarea in incinta s-a amenajat o colectie de icoane din patrimoniul manastirii, impreuna cu fragmente de coloane si capitele marturisitoare ale bisericilor episcopale din Scitia Mica, cu harta itinerarului Sf. Apostol Andrei.

Altar de rugaciune si slujire a celor suferinzi si oaza de sanatate si liniste trupeasca si sufleteasca, manunchiul de maici si surori, calauzite duhovniceste de mai bine de doua decenii si jumatate de Prea Cuvioasa Stareta Semfora, manastirea din Techirghiol, unica in crestinism, radiaza necontenit puterea vindecatoare a Mantuitorului Hristos. Desavarsind acest principiu evanghelic, vrednica si curajoasa stareta Semfora a folosit bunavointa directorului Sanatoriului, dr. Vlad Moraru, si a amenajat la parterul cladirii din dreapta, de la intrare, o adevarata baza de tratament balnear. Daca adaugam acestora ca alaturi de incinta manastirii, pe aleea Sf. Pantelimon, se afla si vila arhiereasca, zidita de acelasi sfant patriarh Justinian pentru gazduirea membrilor Sfantului Sinod, veniti la tratament, ne dam seama de opera si activitatea misionara si samariteana infaptuita de acest Parinte al Bisericii Ortodoxe Romane in deceniile de dictatura totalitara comunista si atee.

Asadar, prin armonie duhovniceasca, arhitectonica si artistica, Manastirea "Sf. Maria" din Techirghiol poate fi numita "perla litoralului" si la propriu, si la figurat. Principiul patristic "ora et labora", experimentat in Ortodoxie din primele secole de viata monahala si truda, aici constituie "painea cea spre fiinta" a sufletului si a trupului. Aici se talmaceste clipa de clipa ca Ortodoxia nu este teorie sau insingurare, nici fuga de lume si cu atat mai mult dispretuire a vietii, ci intrupare permanenta a iubirii si a daruirii de sine pana la jertfa, spre a-L sluji, astfel, pe Dumnezeu, aducand lumea si oamenii in comunitatea treimica.

Din visteria bucuriei personale si a pretuirii de initiatorii si faptuitorii acestei monografii, Aurelia Lapusan si Stefan Lapusan, prima carte despre aceasta localitate, am raspuns astfel dorintei domnului dr. Vlad Moraru, cunoscut prin zelul si entuziasmul sau molipsitor pentru mai binele Sanatoriului, adaugand, prin multiplele sale actiuni, valoare Techirghiolului. Pe langa numeroasele merite pe care le are, ca orice carte, cea pe care o aveti in mana este prima lucrare consacrata acestei asezari, vestita prin lacul vindecator si prin fruntasii ei si nu mai putin prin spiritualitatea si bogatia traditiilor pastrate aici, ca in fiecare localitate romaneasca. Cand calatorul intampina aici un asezamant monahal de importanta religioasa a Manastirii "Sf. Maria", avand alaturi si Sanatoriul cu slujitorii sai plini de bunavointa, completate cu impunatoarea biserica parohiala, aceasta imagine se imprima adanc in inima si amintirea tuturor. Si, iata, iubite cititor, eu sunt unul dintre acestia.

Popasul sarbatoresc inchinat Techirghiolului gaseste localitatea in atmosfera innoitoare, datatoare de nadejde a pastrarii respectului reciproc intre etnii, prin credinta, cultura, datini si, mai ales, prin cinstea si demnitatea cetateneasca, cerute de principiile libertatii si democratiei, de constiinciozitate, dreptate si de morala in viata sociala. Impartasind pretuirea si dragostea mea tuturor cititorilor acestei monografii, ii incredintez ca timpul consacrat unei lecturi ziditoare de suflet reprezinta pentru fiecare dintre noi un mare castig intru luminarea mintii si intru pastrarea si pretuirea vietii.

TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Text reprodus din lucrarea Aurelia Lapusan, Stefan Lapusan, Techirghiol

pentru Europa, Editura Alma, Galati, 1999.

• « Inapoi
• Inainte »