1946

Imi scrii ca am inceput sa te invat sa traiesti. Nu este asa. Cum as putea sa-i invat pe ceilalti cand eu insumi inaintez ca un orb, vom cadea amandoi in prapastie!(Mt. 15,14). Dupa lunga ta corespondenta cu X., probabil ca i-ai pastrat scrisorile si iti amintesti sfaturile ei. Nestiutor cum sunt, cum as putea sa-i indrept pe altii intr-o problema asa de importanta, mai de pret decat orice pe lume? Eu raspund cuiva, nu vorbesc de la mine, ci imprumut glasul Sfintilor Parinti. Asta ma rusineaza: eu ii indrum pe altii si eu cum traiesc oare?

In clipa de fata suntem lipsiti de harul de a trai sub indrumarea unui staret cu experienta in viata duhovniceasca. Indrumatorul duhovnicesc trebuie sa indice drumul pe care el insusi l-a urmat. Nu este acelasi lucru daca el indruma doar dupa carti. Cel ce vorbeste si cel ce asculta se gandesc amandoi ca se vor zidi reciproc, dar cand vor fi gustat cat de bun este Domnul, ei isi vor intelege greselile. Sfantul Petru Damaschinul spune ca a suferit mult de pe urma sfaturilor lipsite de experienta. Duhovnicul trebuie sa fie echilibrat si sa aibe darul deosebirii duhurilor, adica sa cunoasca totul despre om: timpul sau, proiectele sale, pornirile, personalitatea, rabdarea, cunostintele, ravna, varsta, forta trupului, constitutia, sanatatea si bolile sale, caracterul, locul, educatia, dispozitile, scopul, comportamentul, intelegerea, inteligenta sa nativa, eforturile, vigoarea, incetineala sa. El trebuie de asemenea sa cunoasca planul lui Dumnezeu, sensul fiecarui cuvant al Sfintei Scripturi si multe alte lucruri. Iata cum trebuie sa fie un parinte duhovnicesc si ce discernamant trebuie sa aiba.

Spre marea mea rusine, se implinesc 48 de ani de cand traiesc in manastire si ma aflu intr o asemenea dezordine, incat nu stiu de unde sa incep, cum sa imi mantuiesc sufletul. Nu te gandi ca vorbesc asa din smerenie. Nu, nu, asa sunt eu in realitate. In tineretea mea, imi prisosea sarguinta; o vreme am purtat potir si lanturi. Am incercat sa gasesc sfinti asceti,dar nu am gasit. Din cauza lipsei mele de experienta nu am stiut probabil sa ii inteleg. Sarguinta incepatoare da multa importanta literei ce omoara sufletul si nu am intalnit un indrumator care sa fi putut struni ardoarea mea si care sa ma fi indrumat cum trebuie in viata duhovniceasca. Dupa Sfantul Ioan Scararul, cel ce traieste fara indrumare "este nesigur", caci se semeteste.

Asa ca am ramas cu nimic! Dar nu deznadajduiesc, caci cred in mila lui Dumnezeu si ma indrept catre El cu toate puterile mele! Imi aduc aminte vita-de-vie din Evanghelie, unde lucratorii care au sosit in al unsprezecelea ceas au primit tot atatia bani ca si cei ce au lucrat de dimineata. Sunt multumit si fericit ca Domnul a hotarat ca sa-mi petrec viata intre zidurile unei manastiri.

Imi scrii ca iti place mancarea buna. Cui oare nu ii place? Doar cel ce a gustat din milostivirea Cerurilor si-si infraneaza pantecele - acest stapan al tuturor relelor - nu o iubeste.

Am scris ca litera omoara sufletul, insa trebuie sa intelegem sensul cuvintelor: litera omoara pe cel care se opreste la ea si o considera o virtute si nu un mijloc de a dobandi virtutea. Nu exista desigur fructe fara frunze, dar fara fructe, smochinul se ofileste.

Raman cu dragostea in Hristos!