Cunoastere si simbol in crestinism

Cunoastere si simbol in crestinism

Cunoastere si simbol in crestinism

 

In crestinism, simbolul nu exprima realitatea divina,  in mod direct si in mod   complet,   ci indirect   si  incomplet. In mod esential, simbolul are un sens figurat. Ca sens figurat, simbolul vrea numai   sa spuna  ceva,   fara   insa a spune   efectiv   si   complet   chiar ceea ce vrea sa spuna.  Daca el ar exprima realitatea divina in mod direct si in   mod  absolut   complet chiar asa cum este aceasta realitate divina, in acest caz  ar insemna ca realitatea divina nu mai are un sens transcendent.   Atunci,   de exemplu,   sensul   simbolic al unei icoane s-ar confunda cu insasi alcatuirea din lemn si vopsele a icoa­nei.

 

Simbolul devine in crestinism,   un   sprijin in calea cunoasterii celor divine, nu prin ceea ce spune el, ci mai de­graba prin ceea ce nu spune. Simbolul nici nu  descopera   absolut   totul,   si nici   nu   ascunde   absolut totul. Nici nu aduce lumina   desavarsit,   dar nici   nu lasa   in   intunericul   complet.

 

Nevazutul dumnezeiesc devine simbolic vizibil. Daca nevazutul dumnezeiesc ar deveni vazut in mod com­plet, atunci Dumnezeu nu ar fi vizibil tocmai ca nevazut. Nu s-ar mai putea vedea in Dumnezeu ceea ce nu se mai poate vedea. Nevazutul lui Dumnezeu nu s-ar mai vedea, ci acesta ar fi o opacitate absoluta, un vid, un neant. Nevazutul lui Dumnezeu s-ar deduce apriori, teoretic doar. Am fi orbi. Orbii nu vad ca ei nu vad, ci au doar inaintea ochilor lor o opacitate absoluta, o bezna fara culoare, de unde apoi se deduce orbirea lor. Credin­ciosii datorita modului simbolic vad ceea ce nu vad. Ei vad ca nu vad. Ceea ce nu vad ei, este in parte ceea ce vad, este in parte prin ceea ce vad. Orbul nu vede nevederea lui. Credinciosul crestin poate sa vada nevederea lui. In acest moment abia, si astfel, lui i se revela realitatea de taina a lui Dumnezeu. O cat de cat de palida percepere a tainei dumnezeiesti este posibila prin aceea ca omul incepe sa vada ceea ce nu vede, si nu-i ca orbii care nu vad acest lucru. Icoana il arata pe Dumnezeu in icoana ca ceea ce nu-i de zarit El nicaieri, si totusi este. Altminteri lesne si-ar putea idolatriza credinciosul pe Dumnezeu. El, se vede, in ceea ce nu se vede, fara sa fie ascuns, ori fara sa fie opac in   mod absolut.

 

In al doilea rand, daca nevazutul lui Dumnezeu ar deveni vazut ca atare, adica drept complet nevazut anterior, - atunci nevazutul tainic al lui Dumnezeu, - nevazut care este generatorul celor va­zute, - s-ar topi complet in ceea ce a generat, Dumnezeu ne mai putand sa transpara dand a intelege simbolic. S-ar deschide atunci calea unui larg panteism.

 

Simbolul are o mare putere de iradieie in  toate directiile prin ceea ce vrea sa spuna. Puterea de iradiere rezulta din aceea ca sim­bolul nu ingradeste realitatea divina simbolizata, ca nu o determina propriu zis. Prin   aceasta,   simbolul doar vizeaza.   Pentru motivul ca simbolul doar vizeaza, de aceea el este foarte semnificativ. Ca realitatea divina, asa cum ne apare ea din Evanghelii, poate sa fie interpretata, este fiindca   aceasta   realitate este   foarte   semnificativa.   Fara modalitatea  simbolica,   nu   ar avea   sens   cuvantul   lui Dumnezeu sa lase omului latitudinea de a-I urma porunca  graind  pentru   "cei ce au urechi de auzit". Ceea ce vrea  sa fie spus simbolic, nu este spus ca atare precum ca vrea doar sa fie spus ca o modesta apriori intentie, - ci - este vrut a fi spus direct fara o simpla intentie, caci in acest din urma caz am avea in loc de ceea ce se da a intelege voind a spune simbolic, doar un mod arogant, plin de aluzii, insinuari si perfidii. Ca simbolul dand a intelege nu insinueaza este garantat de faptul ca ceea ce vrea simbolul sa spuna dand a intelege nu este o intentie preconceput vruta ca atare si in ultima instanta acest lucru se explica prin aceea ca simbolul dezvaluie in ceea ce tocmai ascunde, intre planul nevazut si cel vazut existand o stransa corelatie asa cum am mai aratat. Modalitatea simbolica se afla la mijloc intre doua situatii de ordin extrem, adica intre simpla intentie ca intentie numai de a voi a spune ceva, - si intre reusirea de a spune ceea ce vrea sa spuna. Simbolul astfel nici nu reuseste a spune absolut chiar ceea ce vrea a spune, altminteri nu ar putea da a intelege voind a spune simbolic, si nici nu are doar intentia de a spune ceva. Fata de acest din urma mod, simbolul exprima mai mult, desi nu dobandeste o exprimare propriu zisa, o "exprimare completa".

 

In exprimarea completa nu s-ar vedea ceea ce nu se vede. In loc de aceasta, ceea ce-i nevazut dum­nezeiesc, la rigoare, ar purta un semn. Ca atare, prin semn, - si nu simbol, - realitatea divina ar fi doar deductibila, banuibila, deschizand pe aceasta cale de deductii si banuieli posibilitatea afirmarii imaginatiei in dauna realitatii divine. Credinciosul avizat la semne este neputincios. In aceasta privinta, simbolul este mai precis si il ajuta mult mai in de aproape pe credincios decat semnul. In ultima instanta, o mentalitate religioasa de credincios prea sensibila doar exclusiv la ceea ce-i semn, nu este altceva decat expresia neputintei de a vedea cele ce nu se vad in Dumnezeu. In loc ca acestea sa se vada ca atare, ele constituie doar o bariera, un indiciu, un semn, - un semn pe care si apriori il putem sti fara a-l fi trait religios, fara a-l fi propriu zis vazut intru spirit.

 

Nu o data asa zisele false teofanii isi trag seva dintr-o mentali­tate foarte sensibila exclusiv la semn numai, si acest lucru este din neputinta, in cele din urma, de a cunoaste simbolic, de a vedea cele ce nu se pot vedea  in Dumnezeu.   In timp   ce  prin logica semnelor putem mai lesne aluneca in agnosticism religios, este  dimpotriva pe calea   religioasa   a cunoasterii simbolice. Numai   semnul   care sa ne indice   simpla  prezenta a   celor   divine   ca o experienta   de bariera,   este prea   putin  poate, mai   ales ca simbolul ne dezvaluie mai mult    din realitatea divina decat semnul. Se poate spune intr-un sens, ca credinciosii care in cautarea lor de Dumnezeu se conduc eminamente dupa semne, se aseamana cu orbii din  nastere care   nu  vad ce nu vad. Poate  vom intelege acum esenta ca orbii se conduc dupa semne, calculand si deducand distante si ridicaturi,  etc. 

                                                                                

Simbolul nici nu revarsa fara socoteala ceva din esenta divina, - fiindca doar vrea sa spuna ceva, - dar nici nu limiteaza divinitatea.

 

Simbolul exprima un anumit raport dintre credincios si Dum­nezeu, un raport care se intemeiaza pe faptul ca omul credincios nu este nici complet strain lui Dumnezeu, si nici complet identic cu Dumnezeu.

 

In timp   ce modalitatea  paradoxului, exprima intre credincios si Dumnezeu  mai mult un raport   de  tensiune   dramatica, modalitatea  simbolica   exprima mai mult un raport de armonie dintre  credincios si  Dumnezeu,   pastrandu-se totusi deosebirea dintre credincios si Dumnezeu. Existenta ra­portului simbolic dintre planul natural si planul divin pune sub semn de  intrebare problema   posibilitatii   stabilirii   unei  absolut   precise deosebiri  dintre planul   natural   si cel divin. In aceasta   problema, raspunsul poate sa fie intrevazut, indirect, in mod simbolic. Cel mai pozitiv lucru aici este insasi deosebirea dintre credincios si Dumnezeu. Prin faptul ca Dumnezeu doar se lasa intrevazut indirect voind a spune,  adica  prin aceea  ca el este doar in parte accesibil simbolic, Dumnezeu  nu este   un  obiect   in   sensul   obisnuit. El nu-i ceea ce-i dat ca dat, ci este ceea ce trebuie cautat si aflat.

Pe aceeaşi temă

09 Mai 2012

Vizualizari: 12465

Voteaza:

Cunoastere si simbol in crestinism 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Dumnezeu sa pazeasca iubirea. Taine care schimba familia si viata
Dumnezeu sa pazeasca iubirea. Taine care schimba familia si viata Tradiţia noastră bisericească îl vede pe om în perspectiva relaţiei cu Dumnezeu mai înainte de toate ca Tată. Aceeaşi nevoie de filiaţie o are fiecare dintre noi şi în relaţiile lui cu aproapele şi desigur cu cei dragi lui. Unii dintre noi suntem chemaţi 10.00 Lei
Asteptand pe Mirele Hristos. Sfinte femei care au mucenicit pentru Hristos
Asteptand pe Mirele Hristos. Sfinte femei care au mucenicit pentru Hristos Aici vei întâlni fete care au avut o viaţă diferită, care ardeau de dragoste dumnezeiască şi îşi doreau cu râvnă să plece la mănăstire şi cineva nu le lăsa să facă asta. Oamenii răi chinuiesc, lovesc sau constrâng. Aici vei sta cu basmaua băgată între 16.00 Lei
Dumnezeu si singuratatea
Dumnezeu si singuratatea Singurătatea are multe fețe și, negreșit, fiecare dintre noi se va regăsi în portretele și scenele de viață pe care părintele Haralambos Papadopoulos le reunește în acest volum, în care se întrețes tainic și gingaș tensiunea înfruntării și secretul 18.00 Lei
Mai presus decat armele
Mai presus decat armele O poveste despre dragoste și război, despre întâlnirea omului cu Dumnezeu „Scopul principal al cărților mele este de a trezi în inimile cititorilor mei capacitatea de a iubi, fără de care întâlnirea cu Dumnezeu va conduce nu la unirea cu El, ci la 32.00 Lei
Credinta ortodoxa si viata in Hristos
Credinta ortodoxa si viata in Hristos “Această sfântă carte e plină de mare înţelepciune. Ea este o tainică vistierie de înţelegere ascunsă a înţelepciunii lui Dumnezeu. Nu oriunde, nu oricine o poate pricepe. Totuşi, pe măsura fiecăruia dintre cei ce caută să o înţeleagă, conţine toate cele 18.00 Lei
Vinovatia - cea inchipuita si cea adevarata
Vinovatia - cea inchipuita si cea adevarata Cartea de faţă ne învaţă să vedem distincția – atât de delicată şi importantă – dintre vinovăţia nevrotică, autodevoratoare, distructivă, şi cea sănătoasă, care duce la însănătoşirea sufletească, la pocăinţă, la regăsirea de sine şi la apropierea de 25.00 Lei
Canonul de chilie al unui patriarh isihast - Sfantul Filotei Kokkinos al Constantinopolului
Canonul de chilie al unui patriarh isihast - Sfantul Filotei Kokkinos al Constantinopolului Preasfântul patriarh kyr Filotei Kokkinos către unul din frații sârguincioși care l-a întrebat cum să-și ducă viața în chilia sa; Scrisoarea bătrânului Teoctist către un frate care l-a întrebat stăruitor cum să-și țină canonul/regula de rugăciune, fiind 13.00 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact