Una dintre reprezentarile iconografice moderne, ce pot fi intalnite atat sub forma de fresca, cat si sub forma de icoana portabila, este cea a Maicii Domnului impartasind. Mentionam inca de la inceput ca aceasta scena nu reproduce o pericopa scripturistica anume si nici nu este mentionata in erminiile picturii bizantine. Desi scena prezinta din punct de vedere tematic o asemanare vadita cu binecunoscuta scena "Impartasirea Apostolilor”, ea reda pictural o intamplare petrecuta in Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, chiar in timpul vietii Sfantului Sava, relatata de monahul Agapie Criteanul in lucrarea "Mantuirea pacatosilor”.
Iata, asadar, intamplarea care sta la temelia acestei reprezentari iconografice inedite. In timpul Sfantului Sava cel Sfintit (sec. V-VI), in manastirea sa traiau numerosi monahi care Ii slujeau lui Dumnezeu. Acestora li s-a alaturat un conducator puternic si bogat care a lepadat cele lumesti si a mers in acel loc pentru a vietui in asceza si rugaciune. Sfantul Sava l-a primit cu bucurie, insa pentru ca nu era obisnuit cu truda, Sfantul avea grija de el si nu il lasa sa mearga cu ceilalti monahi la munca campului. Cei ce aveau ascultare la camp, munceau pana la ceasul al noualea, apoi veneau si citeau randuiala Ceasului iar dupa Vecernie mancau singura masa din acea zi.
Acestui monah i s-a poruncit sa se nevoiasca in manastire pe cat va putea si sa posteasca pana la intoarcerea fratilor, astfel incat sa manance impreuna. Cu toate ca era tratat cu ingaduinta el nici macar aceasta randuiala nu o putea tine, ci manca in chilia sa, diferitele mancaruri aduse de rudele sale. Sfantul Sava cunoastea acest fapt, dar tinand seama ca acel calugar era inca novice, nu l-a mustrat pentru a nu-l intrista, ci se ruga doar la Dumnezeu sa-l povatuiasca.
Venind ziua de 15 august, ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, in dimineata ajunului sarbatorii, cand toti fratii se pregateau sa plece la munca, Sfantul Sava le-a spus sa se intoarca mai devreme decat de obicei ca sa cante Prohodul. Apoi i-a spus novicelui sa mearga in biserica, la vremea Vecerniei si sa-l anunte cand s-au adunat totii fratii iar novicele a facut intocmai.
Cand s-au adunat toti parintii manastirii, monahul a avut parte de o vedenie minunata vedenie, nu in vis, ci fiind treaz. Acesta a vazut o fecioara nespus de frumoasa, intre doi ingeri, care straluceau mai tare decat razele soarelui. Unul tinea un bol plin cu mana cereasca si celalalt un mic acoperamant din panza. Acea minunata fecioara, care era Maica Domnului, tinea in maini o lingura de aur, si fratii mergand pe rand inainte, ingerul stergea fata fiecaruia cu panza iar dupa ce se inchinau Nascatoarei de Dumnezeu, ea lua lingura si le dadea din mana cereasca.
Vazand aceasta, novicele a ramas mut de uimire, si apropiindu-se si el sa primeasca darul, a fost rusinat. Nici ingerul nu i-a sters fata si nici Maica Domnului nu l-a impartasit cu mana cereasca, ci i-a spus: "Aceasta hrana este Trupul Fiului Meu, si le este data celor ce postesc pana la aceasta ora si se curatesc de pacate, iar tu nu postesti. Cum, vrei, asadar, sa te impartasesti cu aceasta Paine?”
El a raspuns: "Ingaduie macar ingerului sa-mi stearga fata cu panza sfintita.” Dar Fecioara i-a spus: "Daca vrei ca fata sa-ti fie stearsa, atunci trebuie sa mergi sa muncesti cu ceilalti frati, intrucat ei sunt stersi cu aceasta de sudoarea nevointelor, tu de ce sudoare vrei sa fii sters?”
Auzind acestea si spaimantandu-se a fugit la staret, spunand: "Ai vazut cumva viziunea pe care am vazut-o eu, nevrednicul?” Si Sfantul i-a raspuns: "Ceea ce ai vazut a fost pentru indreptarea ta. Ceilalti frati stiu ca Nascatoarea de Dumnezeu ii sfinteste asa incat sa fie vrednici la fiecare sarbatoare sa primeasca Sfintele Taine.”
De atunci inainte, novicele s-a nevoit mai mult si a mancat mai putin si traind asa cu binecuvantarea ascultarii, a fost facut vrednic de binecuvantarile ceresti.
Aceasta mijlocire o cerem si noi de la Maica Domnului atunci cand rostim Canonul Sfintei Impartasanii:
"Dumnezeiasca Maica, ceea ce esti buna si binecuvantata, care ai odraslit spicul cel nearat si de mantuire lumii, invredniceste-ma ca, mancandu-L pe Acesta, sa ma mantuiesc.” (Si acum ... Cantarea I)
"Cu adevarat, Maica lui Dumnezeu, in pantecele tau S-a copt Painea cea dumnezeiasca a Vietii, pazind nevatamat pantecele tau cel nevinovat. Pentru aceasta te laudam pe tine ca pe hranitoarea noastra, intru toti vecii. (Si acum ... Cantarea a VIII-a)
De asemenea, un alt element care ne arata faptul ca Biserica Ortodoxa ii recunoaste Maicii Domnului rolul de "hranitoarea a noastra” cu Hristos, putem spune ca este chinonicul randuit de Sfintii Parinti la sarbatorile Nascatoarei de Dumnezeu: “Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema, Aliluia.” Ps.115,4. Chinonicul este o cantare (de cele mai multe ori un stih sau verset de psalm) care se canta pe larg (cu sunete prelungite) aproape de sfarsitul Liturghiei, dupa “Unul Sfant”, in timpul impartasirii preotilor si credinciosilor.
Prin urmare, si icoana in care Maica Domnului este reprezentata impartasind (ca si intamplarea pilduitoare pe care se intemeiaza), are menirea de a sublinia, pe de-o parte, rolul pregatirii personale pentru primirea Sfintei Euharistii prin nevointele cele duhovnicesti (post, rugaciune, milostenie - ca expresii ale pocaintei si ale dragostei de Hristos), iar pe de alta, rolul mijlocitor - curatitor - sfintitor al Maicii Domnului in pregatirea noastra, pentru primirea Sfantului Trup si Sange al Fiului Sau.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.