In istoria mântuirii, ascultarea sau supunerea constituie o temă fundamentală. Nu există mântuire pentru cei ce nu se supun poruncilor Iui Dumnezeu, deoarece ochiul sufletului (nous, în limba greacă) trebuie vindecat înainte de o deplină restaurare pe plan duhovnicesc. Rolul ascultării sau supunerii faţă de porunci este atât de important, încât e necesar să ne supunem voii lui Dumnezeu chiar înainte de a începe procesul de tămăduire. Ascultarea a fost deseori greşit înţeleasă, multe persoane asociind-o cu subjugarea. Pentru unii oameni, ascultarea este o relicvă a trecutului, de pe vremea când supuşii trebuiau să se prosterneze în faţa regilor.

Gândiţi-vă că iubirea este ceea ce aşteaptă părinţii cel mai mult de la copiii lor. Vârsta şi experienţa le dau părinţilor un avantaj deosebit, oferindu-le instrumentele necesare pentru a-şi călăuzi şi ocroti copiii. Experienţa îi învaţă că nu e cazul să-i lase pe copii să hotărască dacă să meargă la biserică sau nu - tot aşa cum, în calitatea lor de părinţi responsabili, nu s-ar gândi să-i întrebe dacă i-ar interesa să meargă la şcoală şi să-şi construiască o carieră. Părinţii ştiu că participarea la slujbele bisericeşti îi înzestrează pe copiii lor cu o educaţie duhovnicească temeinică, de care vor avea nevoie toată viaţa.

Ascultarea sau supunerea are un rol semnificativ în procesul de dezvoltare duhovnicească, ca şi în dorinţa noastră de a avea o călăuză încercată, căreia să-i ascultăm poveţele. Cuplurile căsătorite care ascultă unul de celălalt se simt libere în supunerea lor reciprocă; renunţând la voia proprie, soţul şi soţia se vor deschide harului dumnezeiesc tămăduitor.

Ascultarea sau supunerea unui călugăr faţă de stareţ şi faţă de regulile obştii mănăstireşti duce şi ea la dobândirea unei libertăţi lăuntrice de care fratele respectiv nu s-ar putea bucura dacă s-ar lăsa pradă propriei voinţe. Tot aşa, ascultarea unui preot faţă de episcop va avea un efect eliberator pentru preot: supunându-se voinţei episcopului, el se va încredinţa de fapt voii Domnului. Episcopul, stareţul, soţul, tatăl, preotul trebuie să fie animaţi de iubire faţă de cei pe care-i călăuzesc. Intimidarea şi constrângerea nu-şi au locul în viaţa nici unui creştin. Dacă soţul, preotul, stareţul sau episcopul vor fi călăuze lipsite de o iubire părintească autentică, ei vor trăda iubirea lui Hristos, al Cărui exemplu sunt chemaţi să-l urmeze.

Parintele Trifon

Dimineti cu Dumnezeu, Editura Sophia

Cumpara cartea "Dimineti cu Dumnezeu"

• Iubirea ingereasca
  Publicat in : Editoriale
• Iubirea fata de Dumnezeu
  Publicat in : Morala
• Iubirea care trece dincolo de viata
  Publicat in : Religie