Desi de afara poate parea o biserica oarecare, odata ce i-ai trecut pragul pasesti intr-un spatiu a carui sacralitate coborata din alte vremuri te invaluie calm. Figurile de sfinti si imaginile biblice din frescele ce acopera in totalitate peretii interiori ai bisericii, zugravite cu maiestrie, transmit parca o vibratie calda. Culorile ce si-au recapatat stralucirea de altadata redau astazi ceva din frumusetea pe care fresca o avea in momentul pictarii sale, cu mai bine de trei secole in urma. Dar.
La o privire mai atenta insa, pe ici, pe colo, prin biserica, se ivesc amanunte ce au darul sa scurtcircuiteze atmosfera atemporala si coerenta estetica a intregului ansamblu. De-a lungul mai multor pereti, la o inaltime de circa doi metri si jumatate, in locuri extrem de vizibile, tuburi de plastic de un alb strident „ascund” vederii cablurile instalatiei electrice. In alte cateva locuri, reflectoare grosolane, tot albe, din cele ieftine, de gasit la orice magazin de electrice, arunca o lumina cruda asupra sfintilor de pe pereti. Sub icoanele cele mari ale catapetesmei, de o parte si de alta a altarului, alte simboluri stridente ale modernitatii - doua calorifere de un alb pur si de o geometrie care contrasteaza cu linia vag neregulata a peretilor - intregesc amalgamul de vechi si nou caruia i-a cazut prada biserica.
Aceste „decoratii” pot fi vazute in biserica Filipestii de Padure si reprezinta interventii neautorizate asupra unui monument istoric. Departe de a fi singulare, astfel de interventii, menite, in opinia celor care le fac, sa infrumuseteze si sa modernizeze lacasul de cult, sunt expresia unei atitudini tot mai des intalnite. Iar cea mai plastica si expresiva materializare a ei poate fi intalnita la unele biserici de prin tara sub forma celebrelor ferestre de tip termopan, specifice oricarei constructii moderne care „se respecta”.
Desi enoriasii din Filipestii de Padure, condusi de preotul satului, nu au ajuns pana la a monta si termopane bisericii-monument istoric, imbunatatirile aduse acesteia au darul sa strice, din fericire nu ireversibil, coerenta unui important monument istoric.
Considerata „Voronetul Munteniei”, biserica a fost construita la sfarsitul secolului XVII si a fost pictata intre 1688 si 1692 de unul dintre cei mai importanti pictori bisericesti ai Tarii Romanesti, Parvu Mutu. Degradata de-a lungul timpului, pictura a avut nevoie de o ampla si costisitoare restaurare. Lucrarile, conduse de pictorul restaurator Ion Chiriac, au inceput in 1993 si s-au intins pe o perioada de 13 ani, timp in care s-au cheltuit aproximativ 10 miliarde de lei vechi. Inclusa in seria celor 17 monumente pe care actualul ministrul al Culturii a promis ca le va termina, biserica a beneficiat saptamana trecuta de o receptie la terminarea lucrarilor cu toata pompa necesara (presa, oficialitati), dupa ce, in prealabil, comisia de specialitate din minister s-a perindat pe la monument si a notat restaurarea, potrivit lui Ion Chiriac, cu calificativul „Excelent”. Cum a notat comisia „imbunatatirile si modernizarile” aduse bisericii, dupa o restaurare de 10 miliarde de lei, nu ni s-a mai spus. La receptia pentru presa, singurul care s-a aratat nemultumit de tuburile albe intinse pe pereti si de caloriferele montate prin biserica a fost directorul Directiei Patrimoniu Cultural National din Ministerul Culturii, Adrian Craciunescu, dar nici obiectiile acestuia nu pareau sa-l fi convins pe preot in legatura cu erorile facute si nici sa obtina promisiunea ferma a inlaturarii lor.
Ce-i drept, la Filipestii de Padure situatia poate parea chiar buna, comparativ cu cea a altor monumente sau biserici de prin tara. Acum cativa ani, tot la o receptie la terminarea lucrarilor, facuta in prezenta lui Razvan Theodorescu la Biserica Domneasca din Curtea de Arges, mai puteau fi vazute in pereti gaurile facute pentru a monta prizele si cablurile electrice. Dar cea mai sugestiva imagine e aceea a unui preot intalnit in Ardeal, care se mandrea cu reusitele sale gospodaresti: tocmai „infrumusetase” o biserica veche de cateva sute de ani, montand, in locul ferestrelor vechi, termopane.
Gheorghita Aurelian ION
Sursa: Gandul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.