Manastirea Halmyris - o scoala duhovniceasca aparte

 
Halmyris, nume ca din povesti. O poveste antica care s-a scris, acum mai bine de 1700 de ani, in aceste locuri ale provinciei Scythia Minor - Dobrogea de astazi. S-a scris cu sangele Martirilor Epictet, preotul si Astion, monahul. S-a marturisit in perioada sangeroaselor persecutii dezlantuite impotriva crestinilor de catre imparatul Diocletian (284-305) si coregentii sai.

Orasul Halmyris apare mentionat inca din secolul I d. Hr. ca fiind situat la varsarea Dunarii in mare, in apropierea lacului Razelm (care se numea in trecut Halmiris, adica apa sarata) un fost un golf al Marii Negre. Astfel pozitionata, aceasta cetate a fost un important centru comercial si militar al Imperiului Roman, fiind la frontiera de nord a acestuia, dar si la intersectia drumurilor terestre, fluviale si maritime. Ruinele fortaretei romano-bizantine care a apartinut cetatii Halmyris, se gasesc intre doua localitati ale judetului Tulcea, Murighiol si Dunavatul de Jos. Tot aici, intr-un santier arheologic deschis in anul 1981, in urma unor sapaturi efectuate de o echipa romano-americana, a fost descoperita o Bazilica Episcopala in anul 2000. Un an mai tarziu, la praznuirea Adormirii Maicii Domnului, in cripta de sub altarul bazilicii, au fost descoperite sfintele moaste  ale celor doi Martiri, Epictet si Astion.

Nimic din ceea ce se poate vedea astazi in aceste locuri nu tradeaza existenta comorilor nepretuite care au stat ascunse aici. Pamant arid, vegetatie salbatica, maracini, scaieti, praf abundent, arsita, desert cat vezi cu ochii. Locuri uitate de lume, dar nu si de Dumnezeu care-Si ascunde cu grija darurile pazite prin Harul Sau si le scoate la iveala atunci cand, din credinta celor care vor sa se foloseasca de ele, izvorasc fapte bineplacute Lui: se inalta o Troita, se infiinteaza o Manastire, se ridica o Catedrala  - cea mai mare a Dobrogei - se organizeaza procesiuni si pelerinaje.

Credinciosii vin in aceasta oaza duhovniceasca mai ales la praznicul din zilele de 7 si 8 iulie. Sfintii Mucenici ne cheama sa ne rugam impreuna cu ei. Dar pana sa ajungem la locul de intalnire, strabatem cu autocarele distanta Tulcea - Murighiol, intonand cantari ortodoxe. Bucuria tulcenilor si a altor pelerini isi face cunoscuta prezenta. Raclele cu moastele sfintilor mucenici sunt intampinate la Troita din localitatea Murighiol.

Iata cuvantul rostit de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, aici:

„Iubiti credinciosi, am venit in seara aceasta aici ca sa aducem Sfintele Moaste ale Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, si sa facem popas la aceasta Troita. Aceasta Troita a fost inaltata prin purtarea de grija, dragostea, nadejdea si credinta ca, aproape de locul acesta, sunt sfintele moaste ale Sfintilor Mucenici si a fost inaltata de inaintasul meu IPS Lucian. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace sufletul sau pentru ca a crezut in aceasta lumina a Sfintilor Mucenici Epictet si Astion.

Dupa ce am poposit aici, in Dobrogea, in anul 2001, in luna iunie, am venit pe locurile acestea si am mers la Cetatea Halmyrisului si ma rugam impreuna cu cei ce ma insoteau si purtam niste emotii in suflet  gandind ca pe aici trebuie sa fie Sfintii Epictet si Astion. Si, la scurta vreme, la nici doua luni, s-au descoperit sfintele lor moaste. Iata, acest odor al sfintelor moaste, ne-a chemat din seara aceasta pentru ziua de maine a praznuirii lor, sa facem sarbatoare cu rugaciuni si cu cantari. De aceea din clipa aceasta vom incepe slujba vecerniei inchinata Sfintilor Mucenici Epictet si Astion.”

Incepe procesiunea spre Manastirea Halmyris. Cele doua racle sunt purtate pe umerii preotilor din sobor. Cantaretii stranei si grupul de credinciosi de la ASCOR Tulcea sunt imbracati in frumoase costume populare. Participam la o vecernie de exceptie, nu numai pentru ca este pitoreasca, ci si pentru ca fiind toti pe drum, in miscare, suntem laolalta, soborul care slujeste alaturi de credinciosi si toti impreuna cu Sfintii Mucenici.

Nici unul din obstacolele acestui drum nu poate impiedica aceasta slujire in comuniune. Nici colbul care se depune abundent, nici pietrele colturoase care ingreuneaza inaintarea, nici ciulinii prafuiti si ghimposi de pe marginea drumului - in care te mai agati uneori - nici arsita dupa-amiezii, nu ne-au putut intimida.

Ajungand la Manastire ne separam, mergand fiecare la locul randuit: raclele sunt depuse spre inchinare intr-un  foisor frumos impodobit cu stuf si papura, soborul preotilor impreuna cu IPS Teodosie, continuand sa slujeasca pe un podium special amenajat. Dupa apusul soarelui, cand arsita se mai domoleste si apar primele adieri racoroase, o alta vicisitudine isi face simtita prezenta. Suntem ca in povestile in care trebuie sa treci prin tot felul de incercari ca sa poti primi darul pentru care lupti, dovedind ca esti vrednic de el. Darurile cerute prin slujbe si rugaciuni adresate sfintilor mucenici, precum le cerea odinioara prorocul David:

„Ca spre Tine, Doamne, am nadajduit; Tu ma vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, / Ca am zis, ca nu cumva sa se bucure de mine vrajmasii mei; si cand s-au clatinat picioarele mele, impotriva mea s-au semetit.

Iar vrajmasii mei traiesc si s-au intarit mai mult decat mine si s-au inmultit cei ce ma urasc pe nedrept. / Cei ce imi rasplatesc rele pentru bune, ma defaimau, ca urmam bunatatea. / Nu ma lasa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te departa de la mine; / Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele.”

Pe masura ce inaintam in noapte roiuri insistente de tantari, mari cat niste musculite,  ne asalteaza. Este un asediu caruia cu greu ii facem fata. E o lupta surda; pe cat sunt de silentiosi, pe atat sunt de ostili si veninosi. Mici vampiri flamanzi, ce ne obliga sa ne miscam continuu pentru a-i alunga, reusind sa agite atmosfera. O jertfa pe care ne-o cere acest loc.

Slujba de priveghere se apropie de final. IPS Teodosie rosteste cuvant de incheiere:

„Iubiti credinciosi,

Iata am petrecut seara de priveghere aici pentru Sfintii Mucenici Epictet si Astion. Este o atmosfera duhovniceasca in prezenta sfintelor moaste, atmosfera cu mult mai bogata decat acolo unde chemam doar numele sfintilor. Aici avem prezenta Sfantului Duh. Va multumim pentru aceasta prezenta in aceasta seara. In seara aceasta v-ati luptat sa va rugati. V-ati luptat cu tantarii de aici, ca daca au plecat oamenii din aceste locuri au venit tantarii. De acum, daca au venit vietuitorii, credem ca vom alunga aceste vietuitoare agresive si va asteptam si maine dimineata, cand la ora 8 vom incepe slujba sfintirii bisericii.

De aceea, va slobozim cu pace la casele fratiilor voastre ducand mireasma mijlocirilor pline de milostivire ale Sfintilor Mucenici, Epictet si Astion, care se roaga neincetat pentru sufletele noastre. Dumnezeu sa primeasca sfanta rugaciune si sa ne ajute in tot ceea ce ne dorim pentru iertarea pacatelor si pentru mantuirea noastra.”

Unele autocare s-au intors in Tulcea, cu o parte din credinciosii veniti din aceasta zona. Ceilalti credinciosi veniti din alte parti, constanteni, galateni, s.a.m.d., au ramas in biserica Manastirii la rugaciune. S-au citit multe acatiste si multi psalmi pana dimineata cand a inceput slujba de sfintire a apei (agheasma mica). Apoi a urmat slujba Sfantului Maslu si, in timp ce pe podiumul amenajat pentru slujire se citea Acatistul Sfintilor Mucenici, soborul de preoti si arhierei a purces la sfintirea bisericii de la demisolul viitoarei Catedrale. Dupa ce intregul sobor s-a reintors pe podium, IPS Teodosie ni s-a adresat:

 
 „. Am sfintit Sfanta Masa si, dupa Sfanta slujba, veti putea intra sa sarutati Sfanta Masa si sa luati o parte de tarnoseala. Iata, aceasta sarbatoare ne aduna aici, la locul acesta atat de minunat. Si vom talmaci la vremea cuvantului viata si darul pe care l-au lasat sfintii mucenici Epictet si Astion in locul acesta si in tot tinutul Dobrogei. Si vom vedea ca ei dau raspuns  la rugaciune tuturor credinciosilor care vin inaintea icoanei lor si mai ales celor care vin sa cinsteasca sfintele lor moaste. Noi va trebui sa continuam lucrarea, sa finisam ceea ce s-a facut pana acum, apoi va vom chema la o sfintire mare, asa cum se cuvine pentru o biserica inchinata celor dintai sfinti martiri ai nostri. Este o emotie deosebita sa traim aceste clipe impreuna cu cei ce-au patimit aici, la anul 290. Si mai ales ca-i avem aici de fata, cu noi, si asa cum atunci s-a adunat in Cetatea care era aici poporul la priveliste, si in loc sa huleasca  pe sfinti au venit la dreapta credinta - ca multi erau pagani - asa si noi, cei care ne-am adunat astazi, luand de la sfintii Epictet si Astion arvuna sfinteniei, se cuvine sa lepadam toata rautatea si tot ceea ce intuneca sufletul nostru, sa ne imbracam in lumina, in bucurie si in sfintenie. Iata, si in anul acesta, PS Episcop Damaschin de la Slobozia, a poposit in mijlocul nostru - eparhiile noastre sunt surori nu numai prin Duhul lui Dumnezeu care ocroteste toata Biserica, dar  sunt surori si prin ofranda sfintelor moaste ale sfintilor mucenici Epictet si Astion si ale sfintilor mucenici de la Niculitel: Zotic, Atal Camasie si Filip care se afla in Catedrala din Slobozia, prima mare Catedrala care s-a construit si s-a sfintit dupa 1989 Si iata, este o Catedrala care adaposteste multe sfinte moaste si aceste sfinte moaste aduc lumina si mangaiere credinciosilor. Multumindu-i PS Damaschin ca a poposit in mijlocul nostru, ii multumesc si pentru faptul ca s-a inradacinat deja o traditie ca, la Halmyris, sa vina cu un candidat pentru diaconie si cu un diacon pentru preotie.”

Un alt oaspete prezent la acest mare praznic a fost parintele Nicodim, staretul Manastirii Crasna din judetul Prahova. Soborul numeros compus din arhierei, preoti, diaconi, facea ca podiumul pe care se slujea sa devina neincapator.

Si prezenta credinciosilor la aceasta sarbatoare a fost impresionanta. Numarul mare al acestora constituie un argument pentru dimensiunile pe care le va avea viitoarea Catedrala. Participam la slujba avand soarele arzator deasupra capetelor, chiar de la primele ore ale diminetii.

In aceasta atmosfera torida, privind spre zidurile in curs de ridicare ale noii Catedrale, cu ochii mintii, chiar si pentru o fractiune de secunda, incerc sa vizualizez imaginea Sfintei Liturghii savarsite in interiorul ei atunci cand va fi gata. Cu siguranta va fi cu totul altfel.

IPS Teodosie vorbind credinciosilor aduce mai multe amanunte:

 
„. v-am chemat iarasi in anul acesta. S-a facut cat s-a putut. Va fi o biserica mareata. Sa stiti ca-i cea mai mare biserica din Dobrogea de pana acum. Nu este alta mai mare. Si n-am facut-o dupa alte dimensiuni. Aceasta a fost marimea bisericii unde moastele sfintilor au fost gasite, in lungime de 35 m. Asa era Biserica Episcopala din vremea aceea, din secolele IV-VI. Si iata, noi reconstituim aici Biserica Episcopala, intr-o Manastire inchinata sfintilor mucenici Epictet si Astion. Sa nu va intristati c-ati poposit aici sau sa nu cartiti. Sa va bucurati c-ati venit. A fost drum lung. Astazi a fost soare, dar cata durere au rabdat sfintii mucenici. Drumul pe care l-ati facut, sederea aici in soare si jertfa pe care ati adus-o, a rugaciunii, sa se uneasca cu jertfa celor doi sfinti mucenici. Acestia sunt mai vii decat noi. Acestia sunt cu noi aici. Daca s-au aratat parintilor Sfantului Astion si i-au imbratisat, astazi ne imbratiseaza duhovniceste pe noi pe toti. De aceea am venit aici. Nu i-au imbratisat in alta parte ci acolo unde a fost mormantul lor. Noi am venit aici langa mormantul lor ca sa fim si noi imbratisati de ei si toti cei ce v-ati deschis inima si v-ati aprins sufletul cu dreapta credinta, sunteti imbratisati de sfintii mucenici. Iata, asadar bucurati-va de acest praznic, bucurati-va de aceasta bucurie a noastra. Sa treceti cu totii cei care n-ati intrat in sfantul Altar unde s-a sfintit Sfanta Masa si este tarnoseala. Sa primiti arvuna a sfinteniei zilei de astazi de la Sfintii Mucenici Epictet si Astion. Vreau sa-i multumesc in chip deosebit PS Damaschin, nu numai vecinul nostru - fiindca istoria Dobrogei este unita cu istoria Sloboziei si a Calarasilor - si iata Dunarea, Dunarea sfintilor mucenici Epictet si Astion pe care au venit, ne uneste pe noi cu PS Damaschin. Dar nu Dunarea ne uneste atat de intim, ci credinta si dragostea. V-am spus si alta data: pe PS Damaschin il simt cel mai aproape dintre ierarhi, pentru ca este ierarhul bland si chibzuit, ierarhul care atunci cand a poposit la  Slobozia cu adevarat a venit sa aduca multa pace, multa dragoste si multa bucurie. A reorganizat Episcopia atat de frumos, cu asezaminte sociale, cu preoti misionari, cu slujitori care sa aduca credinta Mantuitorului Hristos in sufletele oamenilor.”

„. Orice sarbatoare aduce o bucurie in plus. Iata, noi avem aici o zidire atat de frumoasa care se va impodobi din ce in ce mai mult. Parintele Iov, staretul acestei Sfinte Manastiri, s-a ostenit, a creat un paraclis, a creat o gospodarie, chilii si toate cele necesare unei manastiri. Dar a fost veghetor si slujitor cu aceasta sfanta lucrare, a stat zi si noapte ca sa se poata turna toate betoanele in locul acesta. Ii multumim pentru aceasta osteneala, ii multumim parintelui Nicodim, staretul Manastirii Crasna din Prahova care l-a format pe parintele Iov si care ni l-a daruit cu dragoste si, de aceea, iata, astazi, adus de mana de parintele Nicodim, parintele duhovnicesc al parintelui Iov, parintele Iov va primi rangul de protosinghel.”

Mare bucurie trebuie sa fi avut monahii acestei obsti, dimpreuna cu parintele staret, cand au primit aceasta recunoastere si multumire pentru realizarile faptuite pana acum.

Am venit la Halmyris din dorinta de a cunoaste locurile unde s-au nevoit sfintii mucenici Epictet si Astion si de a participa la praznuirea lor. Acum dupa ce m-am bucurat de slujbele acestui praznic, dupa ce i-am cunoscut pe monahii de aici, am inteles ca aceasta manastire este si o scoala duhovniceasca aparte. Si cel mai bine se pot dobandi, in aceasta scoala, invataturile celor noua Fericiri - noua virtuti prin care putem dobandi fericirea vesnica. Aceasta pentru ca monahii acestei manastiri au o smerenie si o blandete aparte. Nici n-ar fi putut sa vietuiasca aici altfel de oameni. Acesti monahi, avandu-i ca pilda pe sfintii mucenici Epictet si Astion, au deprins aceasta ravna, in aceste locuri vitrege, de a lucra acest pamant, sadind vie, plantand copaci, ridicand constructii de dimensiuni impresionante.

Si cum oare ar fi izbandit daca n-ar fi purtat in suflete aceste nazuinte:

„Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Ca de la El este mantuirea mea; / Pentru ca El este Dumnezeul meu, Mantuitorul meu si Sprijinitorul meu; nu ma voi clatina mai mult.

In Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.”

CrestinOrtodox.ro

Nota de fundamentare - H.G. nr. 542/26-04-2006

Hotararea Guvernului nr. 542/2006 privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat pe anul 2006, pentru judetul Tulcea

Publicata in M.Of. nr. 370/28-04-2006

La 2 kilometri de comuna Murighiol, in vecinatatea ruinelor cetatii Halmyris, unde au fost facute in anul 2001 importante descoperiri arheologice, se construieste Manastirea Halmyris care se doreste a fi un lacas in concordanta cu tipologia traditionala specifica bisericii ortodoxe.

Mentionam ca autoritatile administratiei publice locale ale comunei Murighiol nu dispun de fonduri necesare efectuarii lucrarilor de constructii in prima faza, terasamente si fundatii.

In acest sens este necesara alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat pe anul 2006, pentru judetul Tulcea si alocarea acesteia bugetelor locale ale comunelor Frecatei si Murighiol.

Fata de cele prezentate, a fost promovata prezenta Hotarare a Guvernului privind alocarea unei sume din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prevazut in bugetul de stat pe anul 2006, pentru judetul Tulcea.

 
Ministrul administratiei si internelor

Vasile Blaga

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: