Un punct de vedere ortodox asupra transplantului de organe

Un punct de vedere ortodox asupra transplantului de organe Mareste imaginea.


Un punct de vedere ortodox asupra transplantului de organe

Omul, cea mai desavarsita creatura a intregului univers, a fost creat de Dumnezeu "dupa chipul si asemanarea Sa" (Fac. 1, 26-27). Alcatuit din trup material si suflet nemuritor, omul reprezinta o unitate indisolubila in care sufletul este mai de pret decat trupul, nu numai prin faptul ca sufletul ii da viata trupului, ci, mai ales, pentru faptul ca, prin suflet, ne inrudim cu Dumnezeu, suntem in comuniune cu El prin harul Sau.

Datorita faptului ca "omul este creat nu numai din tarana, ci si prin suflarea lui Dumnezeu in trupul facut din aceasta tarana", inseamna ca el "are o pozitie speciala nu numai fata de natura din care e luat trupul sau, ci si in raport cu Dumnezeu". In calitate de "pamantean, omul este legat de viata de aici, dar fiind si o particica dumnezeiasca, poarta in el dorinta vietii viitoare. El "va urca prin aceasta relatie speciala a sufletului cu Dumnezeu, la viata viitoare impreuna cu trupul sau si cu pamantul cu care sta in legatura".

Imediat dupa creare, omul avea trupul sanatos si nu cunostea durerea. El fusese creat curat, fara de pacat in fire si liber in vointa, avand in sine potenta nemuririi, care ar fi putut deveni realitate daca staruia sa progreseze in bine, ajutat de harul dumnezeiesc.

Deci omul, inainte de a pacatui, putea sa nu moara. Odata insa ce a pacatuit; el a devenit muritor, deoarece porunca data de Dumnezeu protoparintildr nostri a fost: "sa nu mancati din el, nici sa nu va atingeti de" el (de pomul cunoasterii binelui si raului), ca sa nu muriti" (Fac. 3, 3); iar Sfantul Apostol Pavel Spune: "Caci precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii prin cel in care toti au pacatuit" (Rom. 5, 12).

Deci cauza mortii este pacatul, care il indeparteaza pe om de "Dumnezeu, Care este izvorul vietii. Prin urmare, moartea a intrat in lume o data cu pacatul protoparintilor (Fac. 2, 17) si ea este pedeapsa sau plata pentru pacat, "pentru ca plata pacatului este moartea'' (Rom. 6, 23). Trebuie precizat insa ca "starea tragica in care se afla lumea dupa cadere, nu e urmarea vreunui act al lui Dumnezeu, ci rezultatul exclusiv al faptei lui Adam. In nici un fel deci nu trebuie considerata aceasta stare de durere si de moarte ca o-pedeapsa impusa lui Adam de Dumnezeu. Dumnezeu, ca iubire, lucreaza totdeauna cu iubire. Iar iubirea nu creeaza nici un rau. Robia lui Adam este urmarea naturala a infrangerii lui, durerea lui este rezultatul traumatizarii proprii prin devierea de la drumul lui si moartea este rezultatul departarii de Dumnezeu. A socoti pe Dumnezeu cauza durerii si a mortii este o ratacire esentiala, o adevarata injurie la adresa Lui". Deci "stricaciunea si moartea nu sunt o pedeapsa a lui Dumnezeu, ci urmarea instrainarii noastre de izvorul vietii. Ele nu sunt menite sa dureze vesnic, ci Dumnezeu.preschimba rostul acestora in mijloace de vindecare a raului. Fara aceasta schimbare, pedeapsa pentru pacat ar fi eterna.

De aceea, indata ce s-a aratat in istoric moartea, Dumnezeu, tinand pentru Sine toata initiativa, a folosit-o pe aceasta cum a voit El insusi si prin folosirea aceasta a schimbat radical firea ci. ingaduind ca omul sa fie imbracat in viata biologica ca rod al pacatului, a intors moartea, tot ca rod al pacatului, impotriva vietii biologice. Si asa, prin moarte, este omorat nu omul, ci coruptia care il invaluie". Deci, ingaduind moartea, Dumnezeu o intoarce impotriva stricaciunii si cauzei ei, care este pacatul. Moartea fizica este ingaduita de Dumnezeu pentru ca ea pune limite pacatului, facandu-l pe om sa nu pacatuiasca vesnic, iar raul" sa nu devina nemuritor. Moartea este numita in Sfanta Scriptura si somn, adormire, despartire de trup (Filip. 1, 23), desfacerea locuintei pamantesti (2 Cor. 5, 1) etc.

Moartea inseamna sfarsitul vietii pamantesti vremelnice, dar in acelasi timp si inceputul vietii vesnice si consta din despartirea sufletului de trup, "pentru ca sufletul sa mearga acolo de unde fiinta si-a luat, pana la obsteasca inviere, iar trupul sa se desfaca in cele dintru care a fost alcatuit".

"Hristos a desfiintat moartea fiindca a inviat si S-a inaltat cu trup, scotand materia de sub legea descompunerii si facand ca aceasta sa poata fi transfigurata si iluminata".

Dintre toate vietuitoarele, numai omul stie ca va muri si numai el este ingrijorat de moarte. Desi moartea ne aminteste ca cele pamantesti sunt trecatoare, omul este ingrijorat de ea, pe de o parte pentru ca moartea nu este ceva firesc omului, cauza mortii fiind pacatul care il indeparteaza pe om de Dumnezeu, Care este izvorul vietii, dar pe de alta parte pentru ca "moartea ramane in cugetul omului infricosatoare si nedezlegata taina". Acest lucru il gasim redat in slujba de la inmormantare, astfel: "Vai, cata lupta are sufletul cand se desparte de trup! Vai, cat lacrimeaza atunci si nu este cine sa-l miluiasca pe dansul! Catre ingeri, ridicandu-si ochii, in zadar se roaga; catre oameni mainile intinzandu-si, nu are cine sa-l ajute".

Cu toate acestea, atitudinea credinciosului in fata mortii nu este de deznadejde, ci de nadejde, pentru ca Sfantul Apostol Pavel ne spune: "despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati ca ceilalti care nu au nadejde, pentru ca daca credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca Dumnezeu pe cei adormiti intru lisus ii va aduce impreuna cu El" (1 Tcs. 4, 13-l4).

Iar in Evanghelia Sfantului Ioan se spune: "adevarat, adevarat zic voua: cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viata" (Ioan 5, 24). In fata mortii oamenii au diverse atitudini. Pentru cei care cred ca viata inceteaza o data cu moartea-trupului, pentru cei legati de lumea de aici, pentru cei care au fost robi placerilor senzuale, moartea este un lucru inspaimantator, ingrozitor, pentru ca ea le suprima placerile vietii. Stiind totusi ca moartea-este inevitabila, ei fac tot ce pot pentru a ajunge la ea cat mai tarziu, apeland, printre altele, si la transplantul de organe, numai si, numai sa-si prelungeasca zilele, oricat de putine ar fi.

Invatatura crestina da mortii insa, alt sens, considerand-o usa de trecere din aceasta viata vremelnica la viata Cea fara de sfarsit, unde vom avea fericirea sa traim in comuniune cu Domnul nostru Iisus Hristos. Desigur, in fata durerilor si a bolii care macina sanatatea omului, Biserica ne invata ca asa cum avem datorii fata de suflet, tot asa avem datorii si fata de trup, de a carui sanatate trebuie sa ne ingrijim, pentru folosirea lui in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui.

Iar in Sfanta Spriptura gasim cuvinte de aleasa pretuire la adresa medicilor, chemati sa vegheze la pastrarea sanatatii noastre: "Cinsteste pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, ca si pe el l-a facut Domnul" (int. Sir. 38, 1). Iar Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist spune atat de frumos: "Iisus Hristos nu s-a multumit sa mantuiasca numai sufletele, sa ierte numai pacatele..., ci El a hranit pe cei flamanzi, a tamaduit bolile trupesti, a inviat mortii, redandu-i sanatosi vietii de familie... Viata aceasta de pe pamant I-a fost tot atat de scumpa ca si viata cea viitoare din imparatia Sa".

Revenind la ceea ce spuneam mai inainte, cei legati numai de lumea aceasta, in dorinta de a-si prelungi zilele, apeleaza, printre altele, si la transplantul de organe.

In textele tuturor documentelor internationale care se refera la drepturile omului se arata ca "corpul omenesc este sacru, intangibil, trebuie respectat atat in timpul vietii, cat si dupa moarte si nu poate face obiectul nici unui comert". Dar amploarea pe care a luat-o practicarea transplantului de organe a facut necesara adoptarea de principii generale "in conformitate cu care donarea de organe trebuie realizata, tocmai pentru a se evita orice fel de atingeri'ale drepturilor omului". Dintre aceste principii amintim: principiul respectarii demnitatii umane, principiul anonimatului donatorilor, al gratuitatii etc.

La spitalele unde se practica transplantul de organe se intocmesc liste de asteptare cu cei carora urmeaza sa li se faca un transplant, dar peste 25% dintre pacientii aflati pe aceste liste mor inainte de a le veni randul la operatie, deoarece bolnavii care au bani nu respecta listele de asteptare, ci isi procura organe de pe "Piata-neagra", stiut fiind de exemplu, ca pretul unui transplant de cord este de peste 100.000 dolari".

Consimtamantul de donare a unuia sau mai multor organe trebuie dat inainte de deces, de catre donatorul declarat mort. Acest consimtamant se mai poate obtine insa si de la urmasul legal cel mai apropiat, ca grad de rudenie, cu decedatul. Desi se cere ca donatorul de organe sa faca acest lucru dm motive altruiste, Organizatia Mondiala a Sanatatii, prin rezolutia 4425/13 iunie 1991 face recomandari pentru descurajarea comertului cu organe umane, intrucat s-a observat ca au aparut interese comerciale in recoltarea si transplantarea de organe.

In Romania, in Monitorul Oficial din 13 ianuarie 1998, s-a publicat noua lege privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane. Lega cuprinde cinci capitole in care se arata, printre altele, scopul prelevarii si transplantului de tesuturi si organe umane, ce se intelege prin donator si primitor etc. Astfel, in capitolul I, se arata printre altele:

- prelevarea si transplantul de organe si tesuturi umane se face in scop terapeutic;

- prin prelevare se intelege recoltarea de tesuturi sau organe umane sanatoase, in vederea realizarii unui transplant;

- prin trasplant de tesuturi sau organe umane se intelege inlocuirea de tesuturi sau organe umane compromise din corpul unui om, cu altele, sanatoase;

- prin donator se intelege subiectul in viata sau subiectul in stare de moarte cerebrala care, in scop terapeutic, doneaza tesuturi sau organe umane;

- prin primitor se intelege subiectul care beneficiaza de realizarea unui transplant;

- pentru donarea de tesuturi sau organe dupa moarte, donatorul trebuie sa-si dea consimtamantul scris in timpul vietii sau, dupa moarte, acest consimtamant il pot da membrii familiei ori radele prevazute de lege.

In capitolul II se vorbeste despre prelevarea de tesuturi si organe umane, care se poate face numai dupa confirmarea mortii cerebrale, cu consimtamantul scris al membrilor majori ai familiei sau rudelor, sau fara acest consimtamant, daca persoana decedata este posesoare a cartii de donator si si-a; exprimat in scris, in timpul vietii dorinta de a. dona organe sau tesuturi. .

Nu se pot preleva organe sau tesuturi daca prin aceasta s-ar compromite o autopsie medico-legala solicitata in conditiile legii.

In capitolul III se arata,ca transplantul de tesuturi si organe umane se efectueaza numai in scop terapeutic si cu consimtamantul scris al primitorului.

In capitolul IV sunt prevazute sanctiunile care se aplica in cazul nerespectarii prevederilor acestei legi.

In capitolul V, care contine dispozitii tranzitorii si finale, se arata, printre altele, ca donarea voluntara in timpul vietii sau consimtamantul scrispentru prelevarea de organe si tesuturi dupa moartea cerebrala, in scopul transplantului, da dreptul celui in cauza sa primeasca Cartea de donator.

Aceasta lege mai include si noua anexe privind declaratia donatorului, a parintilor etc, precum si criteriile de diagnostic pentru moartea cerebrala. Este obligatorie consemnarea clara a cauzei care a determinat moartea cerebrala si excluderea altor cauze care ar putea produce un tablou asemanator mortii cerebrale (hipotermie, medicamente depresoare ale sistemului nervos central, hipotensiunea arteriala sub 55 mm Hg).

Dupa ce am prezentat legea privind transplantul de tesuturi si organe valabila la noi in tara si principiile generale cuprinse in documentele internationale referitoare la transplantul de organe, cred ca trebuie sa clarificam mai intai problema donatorului pentru, ca, fara acesta, nu se poate face transplantul de organe.

Avand in vedere ca discutam aceasta problema in lumina invataturii de credinta crestina ortodoxa, socotesc ca ar trebui sa incep prin a spune ca legea suprema pentru crestini este iubirea. "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau", iar pe "aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 22, 37-39), Dragostea este semnul de recunoastere al crestinului: "intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan 13, 35). "Iubiti-va unul pe altul", "faceti bine unul altuia" si "binecuvantati pe vrajmasii vostri si faceti bine celor careva urasc" rasuna prin veacuri, ca semne si puteri ale dumnezeirii crestinismului".

Implinirea dragostei catre Dumnezeu nu se poate cunoaste decat numai in dragostea catre aproapele, caci "daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care [-a vazut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta porunca avem de la El: Cine iubeste pe Dumnezeu, sa iubeasca si pe fratele sau" (1 Ioan 4, 20-21).

In lumina acestei iubiri netarmuite a crestinului fata de Dumnezeu si fata de aproapele sau, vom discuta si problema transplantului de organe.

Legea privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane, vorbind despre donator, spuneca acesta.poate sa fie viu sau mort.

In privinta donatorului viu, daca acesta este major, cu capacitate .mintala deplina, daca i se garanteaza ca nu exista vreun pericol pentru viata sa, daca i se arata si eventualele riscuri si consecinte rezultate din faptul prelevarii, daca avem consimtamantul scris, liber, prealabil si expres al acestuia si daca donarea de organe nu face obiectul vreunei tranzactii, nu putem spune decat ca acest gest este o dovada a solidaritatii umane, a comuniunii omulutcu semenii sai, fundamentul acestei comuniuni fiind Sfanta Treime.

 

Prelevarea de tesuturi si organe de la donatorul mort trebuie discutata mai pe larg. Cel mai frecvent donator de organe este donatorul-cadavru intre 20-45 de ani, decedat in conditii traumatice (frecvent accidente de circulatie etc.).

Moartea este un proces gradual, manifestat la nivelul celular in mod proportional cu rezistenta tesutului la lipsa aportului si utilizarii oxigenului. Viata celulei depinde cel putin de oxigen, iar aportul si transportul oxigenului depinde, de buna functionare a aparatului respirator si circulator, ambele aflandu-se sub controlul sistemului nervos central'.

Lipsa de oxigen prelungita la nivelul creierului afecteaza ireversibil substanta cerebrala, pentru care motiv Societatea Internationala de Transplant a introdus notiunea de moarte cerebrala in locul celei de moarte biologica, de moarte reala. Cei care vorbesc despre "moarte cerebrala" sustin ca din momentul in care creierul a fost afectat ireversibil din cauza lipsei de oxigen, creierul asigurand integrarea umana in societate, chiar daca mentinem functionarea aparatului respirator si circulator prin aparatura medicala, noi avem in fata "cadavre care respira" si de aceea este etic sa cerem ca viata acestora sa fie curmata in mod decent. Sustinatorii notiunii de "moarte cerebrala" spun ca numai de la astfel de "decedati" se pot obtine organe de caritate si, mai ales, organe viabile. Acest lucru inseamna ca daca nu am intrerupe noi in mod decent viata acestor bolnavi, calitatea si Viabilitatea organelor folosite pentru transplant ar fi compromise.

Spre deosebire de sustinatorii notiunii de "moarte cerebrala", Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste cu claritate ca "decedat este persoana careia i-au disparut definitiv toate semnele de viata, in orice moment dupa nastere".

De aceea, mi se par foarte importante cateva precizari facute de domnul profesor doctor VI. Belis si anume:

a) "si incetarea cordului trebuie sa faca parte din organele vitale care definesc moartea";

b) "moartea cerebrala exclusiva" nu este "suficienta pentru recoltarea de organe";

c) "actul de deces ce se semneaza inaintea prelevarii de organe nu se poate intocynHn cazul in care cordul isi continua activitatea".

Incercarea de inlocuire a notiunii de moarte biologica cu cea de moarte cerebrala intampina opozitie in multe tari, care nu vor sa accepte ca notiunea de moarte cerebrala este echivalenta cu cea de moarte reala24. Astfel, "shintoismul nu accepta moartea decat ca un proces social petrecut in timp indelungat (minimum doi ani), timp in care mortul continua sa faca parte din societate"25. Asa se face ca in Japonia, una dintre cele mai avansate tari din punct de vedere tehnologic, nu se practica transplantul de organe.

In concluzie, putem spune urmatoarele:

1. Apreciem realizarile extraordinare facute in domeniul stiintelor medicale, realizari care aupermis in ultimele decenii alinarea multor suferinte ale semenilor nostri si redarea sanatatii lor, intrucat crestinul are datorii nu numai catre sufletul sau, ci si catre trupul sau, de a carui sanatate trebuie sa se ingrijeasca, pentru ca "trupul este zidire a lui Dumnezeu, locuinta si slujitorul sufletului. El ia parte la primirea Sfintelor Taine si este menit pentru invierea si preamarirea in viata cea de dupa moarte" (Rom. 8, II). De asemenea, de trap este legata viata pamanteasca, in, timpul careia crestinul trebuie sa-si pregateasca mantuirea si eu cat trupul este in mai buna stare, cu atat slujeste mai bine sufletului. Pentru mentinerea sanatatii si alungarea suferintei, crestinul trebuie-sa se roage lui Dumnezeu si sa ceara ajutor medicului.

2. Respectul crestinului pentru trup vine si din faptul ca nu numai sufletul, ci si trupul este facut dupa chipul lui Dumnezeu, trupul facand parte din definitia fiintei umane, si o data cu inaltarea lui Iisus, trupul uman inviat si transfigurat patrunde in imparatia lui Dumnezeu.

Trupul nostru este "templu al Duhului Sfant" (I Cor. 6, 19), iar sufletul si . trupulformeaza o unitate, care, dupa moarte, nu este posibila decat prin invierea trapului29. Respectul crestinului pentru trup vine si din faptul ca sufletul salasluieste in tot trupul,, el ramanand continuu unit cu trupul, chiar dupa moarte, pen- -tra ca, fiind nespatial, el poate persista cu partile'componente ale corpului chiar dupa descompunerea acstuia30. Apoi, "trapul este o mare taina si trebuie respectat ca atare. Destinatia trapului este ca spiritul uman sa lucreze prin el,la transfigurarea sau spiritualizarea intregului cosmos, a intregii naturi. El trebuie innobilat si transfigurat sau spiritualizat in simturile lui, pentru ca, prin el, sa transfiguram lumea. Pilda si puterea aceasta ne-o da Hristos.

3. Crestinii stiu ca estetanduit oamenilor ca o data sa moara (Evr. 9, 27). Iar dupa moarte nu se mai pot pocai, intrucat inceteaza orice activitate a omului pentru a, putea spori in virtute. De aceea, cat timp traieste, omul trebuie sa se ingrijeasca si de sanatatea trupeasca, pentru a putea sa lucreze pentru mantuirea sa pana este ziua, "caci vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze" (Ioan 9, 4).

4. In general, oamenii se tem de moarte deoarece ea nu este "un fenomen cu totul natural", ci "s-a produs ea un fenomen contrar naturii", datorita slabirii comuniunii cu Dumnezeu, Care este izvorul vietii. .

"Crestinismul explica aceasta spaima de moarte prin faptul ca ea a aparut ca pedeapsa si ca urmare a pacatului primilor oameni, pentru iesirea lor din comuniunea cu Dumnezeu. De aceea crestinul manifesta deschis si o teama fata de durerile mortii ca despartire a sufletului de trap, cum a manifestat si Hristos, recunoscand astfel acest caracter nenatural al mortii, spre deosebire de cei care, -pe de o parte, declara moartea un fenomen natural, iar pe de alta parte, au o spaima disperata de moarte, cu mult mai mare decat crestinii".

Dar crestinismul ofera si un remediu impotriva acestei spaime fata de moarte, intrucat moartea este socotita ca o punte, o poarta de trecere "spre o existenta cu '.totul altfel decat cea de aici, spre o existenta netrecatoare";, "moartea este granita la care ne apare Domnul vietii, Creatorul", este singura trecere de aici la Dumnezeu "Omul se.pregateste in cursul intregii vieti pamantesti prin intarirea in comuniunea cu Hristos, pentru ca moartea sa fie trecerea la plenitudinea comuniunii cu Dumnezeu si cu semenii".

5. Omul continua sa traiasca si dupa disparitia trupului. In Sfanta Scriptura scrie: "si-a murit Avraam... si s-a adaugat la poporul sau" (Fac. 25, 8), iar Sfantul Apostol Pavel spune: "Fie ca traim, fie ca murim, ai Domnului Suntem" (Rom. 14, 8)- Deci "sufletul este nemuritor si este al Domnului, fie ca traim aici, fie dincolo".

6. Intre cei vii si cei morti este o comuniune prin dragoste, pentru ca toti facem parte din trapul tainic al lui Hristos, El fiind capul trupului Bisericii (Efes. 1, 22-23). Si daca noi suntem "trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte" (I Cor. 12, 27), este firesc ca atunci cand un madular sufera sa-l ajutam sa scape de suferinta, deoarece avem porunca de la Mantuitorul sa ne iubim aproapele ca pe noi insine (Matei 22,38).

Unul din felurile in care ne putem arata dragostea catre aproapele ar putea fi donarea de organe.

7. "Cei care au efectuat primul transplant de organe in istorie au fost Sfintii Cosma si Damian (secolul IV). Grefand unui bolnav{ cu piciorul cangrenat piciorul unui cadavru, ei au dovedit ca Biserica nu se opune in principiu acestei metode terapeutice (sa observam insa ca traditia arata ca sfintii tamaduitori aii prelevat membrul in ziua a patrade la deces) .

Prin urmare, problema care trebuie lamurita nu este aceea a transplantului de organe, ci aceea a donatorului de la care prelevam organele. Am spus cadonatorul poate sa fie viu sau mort:

In privinta donatorului viu, nu sunt probleme de discutat, daca prelevarea se face cu respectarea prevederilor legii in vigoare. Ceea ce putem spune este ca donatorul viu, prin gestul sau, dovedeste o netarmurita dragoste pentru aproapele aflat in suferinta. Cand este vorba de donatorul decedat, trebuie sa aratam urmatoarele:

a) sustinatorii notiunii de "moarte cerebrala" spun ca este etic sa cerem ca viata acestor bolnavi sa fie curmata in mod decent, chiar daca ei respira si inimainca functioneaza, deci chiar daca ei inca traiesc.

Credem ca medicii au datoria sa lupte cu moartea pana in clipa in care bolnavul isi da sufletul, nu sa propuna sa i se curme viata bolnavului in mod decent, deoarece viata este cel mai de pret dar al luf Dumnezeu si nimeni nu are dreptul sa dispuna de acest dar. "Mesajul medicinii este de a lupta pentru viata si nu de a justifica moartea".

Dupa invatatura noastra, bolnavilor aflati in stadiul terminal nu trebuie sa le curmam viata in mod decent, caci curmarea vietii inseamna omucidere, ci-trebuie sa le acordam toata ingrijirile medicale, sa le alinam durerile si sa ne rugam pentru iertarea pacatelor si mantuirea lor, avand grija sa nu moara nespovediti si sa primeasca Sfanta Impartasanie, "spre viata de veci... si spre iertarea pacatelor". Preotul, aliat la capataiul muribundului, trebuie sa se roage pentru mantuirea lui si pentru ca Dumnezeu sa faca "fara durere dezlegarea din trup a sufletului robului" Sau.

b) "Nu exista nici un argument stiintific pentru a echivala "moartea cerebrala" cu "moartea biologica". Inlocuirea notiunii de moarte biologica cu cea de moarte cerebrala este rezultatul unei mentalitati secularizate, care s-a rupt de Dumnezeu, care nu mai crede in invierea lui Hristos cu trupul, adica in invierea trupului, si cauta in mod disperat sa-si prelungeasca viata pamanteasca prin tot felul de mijloace, care merg pana la lipsa de respect si consideratie fata de trupul semenului. O astfel de mentalitate individualista "care transforma trupul in obiect si in parti detasabile interschimbabile" poate deschide calea unor practici care pot merge pana la suprimarea vietii aproapelui, pentru supravietuirea egoista, personala. Deja s-a observat ca au aparut interese comerciale in recoltarea si transplantarea de organe.

Consider ca se pot preleva organe numai de la cei morti biologic, daca ei (nu rudele) si-au dat acordul pentru aceasta in timpul vietii. Aceasta, pentru ca a dona organe inseamna a face un dar aproapelui. Darul este un semn al dragostei unei persoane fata de alta. Darul se face in deplina libertate, pentru ca a darui inseamna a renunta la ceva de dragul semenului caruia il daruiesti.

c) Cand vorbim despre prelevarea de organe, trebuie sa tinem seama de credinta multimilenara a poporului nostru despre om (trup si suflet), despre moarte (care nu inseamna distrugerea omului, ci inseamna sfarsitul vietii pamantesti si inceputul vietii vesnice, unde vom trai in comuniune cu Dumnezeu) si  despre invierea sa (omul va invia cu trupul).

8. Nu este permis nimanui sa curme viata unui om- chiar daca este pe patul mortii - pentru a salva viata altui om, deoarece "peste tot religia considera ca se justifica prelungirea vietii unei persoane in conditiile in care nu o curmam pe a altuia".

dr. George Stan

Pe aceeaşi temă

23 Iulie 2012

Vizualizari: 8014

Voteaza:

Un punct de vedere ortodox asupra transplantului de organe 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE