Iubiti credinciosi,

Dupa sase saptamani de post, am ajuns la poarta Ierusalimului duhovnicesc, pe care il reprezinta Saptamana Patimilor. Este o saptamana in care avem sansa sa ne pregatim sufleteste mai mult decat de obicei pentru a primi bucuria Invierii Domnului.

Aceasta este duminica in care sarbatorim Intrarea Domnului in Ierusalim. Odinioara, ramuri de finic si strigate de slava au intampinat venirea Domnului Iisus Hristos in cetatea sfanta. Multimile iesisera inaintea unui imparat biruitor. Vazusera un facator de minuni si il cinsteau acum ca pe un imparat. Sa ne amintim ca si dupa inmultirea painilor, cand Iisus a saturat cu cinci paini si doi pesti cinci mii de barbati, in afara de femei si copii, multimile au vrut sa-L faca rege. Atunci Mantuitorul S-a ascuns de ei, iar acum intampina euforia oamenilor cu smerenia Sa, venind calare pe un manz de asin, pentru a implini cuvintele profetilor. Iisus nu a venit ca un uzurpator al puterii lumesti, ci pentru a le deschide oamenilor portile Imparatiei cerurilor. Dar nici multimile, care peste cateva zile ii vor cere moartea, dezamagite intr-un fel in asteptarea lor, nici fariseii, care s-au tulburat si cautau sa-L omoare, nici macar ucenicii care, desi auzeau cuvintele profetilor si vedeau cu ochii lor lucrarea lui Dumnezeu, nu au inteles ca Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Sau ca imparat lumesc, ci ca tamaduitor ceresc.
Spusese profetul Zaharia: „Bucura-te foarte fiica Sionului, veseleste-te, fiica Ierusalimului, ca iata Imparatul tau vine la tine drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei” (Zaharia 9,9). Profetul Isaia, vazand in duh mantuirea pe care Dumnezeu a pregatit-o poporului, striga: "Ziceti fiicei Sionului: Mantuitorul tau vine!” (Isaia 62, 11).

Cunoscand lucrarea lui Dumnezeu, Isaia intreba: „Cine este Cel ce vine impurpurat, cu vesmintele Sale mai rosii decat ale Celui Ce culege la vie?” (Isaia 63, 1). Profetul inchipuia, prin vesmintele inrosite ale Celui Ce vine, jertfa Fiului lui Dumnezeu, caci Iisus intra in Ierusalim ca un miel de jertfa, pregatit pentru a fi sacrificat.

In Betania, Domnul primise ungerea cu mir de nard curat, despre care a spus ca este "pentru ziua ingroparii Sale”. Iisus intra, asadar, in cetatea sfanta pregatit pentru moarte, dar invesmantat in mireasma invierii. Inviindu-l pe Lazar, asa cum, odinioara, ii inviase pe fiica lui Iair si pe fiul vaduvei din Nain, Iisus a dat omenirii arvuna invierii pe care avea sa o pecetluiasca prin propria Sa ridicare din morti.

Pentru cei ce ne aflam astazi aici, este un prilej minunat de a sarbatori Intrarea Domnului in Ierusalim. Iisus a intrat atunci in Ierusalim avandu-l pe Dreptul Lazar drept marturie ca stricaciunea trupului va fi biruita. Prin moartea, invierea si inaltarea Sa la cer, Mantuitorul a implinit pentru vesnicie aceasta fagaduinta, iar sfintii daruiti noua de Dumnezeu de atunci si pana in veacul de acum, sunt roadele acestei biruinte. Este biruinta pe care Domnul ne-a pregatit-o si noua la sfarsitul veacurilor, cand vom invia pentru a primi rasplata iubirii noastre pentru Dumnezeu si ravnei de a ramane pururea cu El.

In unele parti ale crestinatatii, randuiala slujbelor face ca praznicele sfintilor, daca se intampla sa fie in Saptamana Patimilor, sa fie amanate, serbandu-se in Saptamana Luminata. Astfel, intre Sambata lui Lazar si urmatorul praznic al unui sfant se afla muntele Golgotei, piscul cel mai inalt al mantuirii. Urcand spre acest pisc, Fiul lui Dumnezeu a implinit cea mai adanca pogorare, ascunzandu-si slava dumnezeiasca sub chipul robului, pana si acesta desfigurat de osandirea, cruzimea si batjocura oamenilor, rapus de suferinta si inghitit de intunericul unui mormant. Din inaltimea cerului si pana in strafundul iadului, strabatand vremelnicia si stricaciunea firii omenesti, Hristos a aratat masura iubirii dumnezeiesti, singura capabila sa distinga in intunericul mortii chipurile oamenilor inghititi de infern.

Inviind a treia zi din mormant, Hristos a biruit stricaciunea, raspandind Lumina Invierii Sale asupra intregii lumi. Prin aceasta lumina s-au izbavit dreptii Vechiului Testament, fiind scosi din umbra mortii si prin ea stralucesc toti sfintii Noului Testament. Ei sunt aceia care, prin viata lor de smerenie, de credinta, de rabdare, de nevointa si petrecere pururea pe caile Domnului si-au luat crucea si au urcat impreuna cu Hristos muntele Golgotei, „rastingnindu-si trupul impreuna cu patimile si poftele” (Galateni 5, 24), din dragoste de Dumnezeu si de semeni.

Iisus Hristos a intrat in Ierusalim purtand cu Sine credinta dreptilor Vechiului Testament si implinind fagaduintele facute proorocilor, pentru ca dinspre Ierusalim sa reverse mantuirea peste lumea intreaga.

Prin lucrarea Duhului Sfant in fiecare neam care a primit cuvantul Evangheliei, a ridicat Dumnezeu sfinti care sa fie martori, calauze si mijlocitori in ceruri pentru toti oamenii. Asa sunt sfintii, pe care Dumnezeu i-a ridicat ca pe niste stalpi duhovnicesti ai neamului nostru, care inalta pana la cer rugaciunile noastre si prin care Dumnezeu pogoara peste noi minunatele Sale binecuvantari.

Avand inainte pilda tuturor sfintilor, in aceasta saptamana sa-I aducem si noi Domnului ostenelile si rugaciunile noastre, ca un mir de mult pret, prin care sa ne facem si noi partasi patimilor Sale pentru a ne ingropa si a invia impreuna cu Hristos. Amin.

Preasfintitul Ambrozie, episcopul Giurgiului

Sursa: episcopiagiurgiului.ro

• Obiceiuri de Florii
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Obiceiuri de Florii - Sarbatoarea Floriilor
  Publicat in : Obiceiuri si traditii de Paste
• Obiceiuri de Florii
  Publicat in : Florii
• Obiceiuri de Florii, pe mapamond
  Publicat in : Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: