Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne infatiseaza iubirea ca fiind forma cea mai inalta de vietuire a omului inaintea lui Dumnezeu, ea putand izvora insa numai dintr-o autentica si continuua vietuire pentru, cu si in Dumnezeu. Iubirea este deci aceea care naste rabdarea, mila si iertarea. Precum noi suntem rabdati, miluiti si iertati de Dumnezeu, tot asa trebuie si noi sa ii rabdam, sa ii miluim si sa ii iertam pe semenii nostri.
Invatandu-ne cele despre iertare si despre dispozitia buna a inimii, care nu pot fi despartite de iubire, din care acestea si izvorasc, Mantuitorul ne pune inainte exemple practice, luate din viata de zi cu zi, precum citim in Evangheliile scrise de Sfintii Matei si Luca.
"Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua" (Matei 5, 38-41).
"Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri. Celui ce te loveste peste obraz, intoarce-i si pe celalalt; pe cel ce-ti ia haina, nu-l impiedica sa-ti ia si camasa; oricui iti cere, da-i, si de la cel care ia lucrurile tale, nu cere inapoi" (Luca 6, 27-30).
Palma peste obrazul cel drept, insulta maxima
Mantuitorul ne spune ca daca primim o palma peste obrazul drept (cum apare precizat la Matei), trebuie sa intoarcem si celalalt obraz, adica nu ne cere numai sa nu ne razbunam, ci si sa nu ne tulburam. Numai un suflet netulburat poate sta pe loc si, mai mult, sa intoarca si celelalt obraz, adica sa fie dispus sa fie batjocorit in continuare.
Cel care spune ca poate rabda o palma peste obraz, insa nu mai mult de atat, nu intelege cu adevarat sensul cuvintelor Evangheliei. Spun aceasta deoarece "palma peste obrazul drept" este o imagine ce inchipuie cele mai grele si umilitoare insulte. Astfel, daca persoana care loveste sta in fata, iar lovitura se aplica, ca de obicei, cu palma dreapta, pentru a lovi "obrazul drept" al celuilalt, se va folosi dosul palmei. Potrivit traditiei rabinice, cunoscute in vremea Mantuitorului, fapta de a lovi pe un om cu dosul palmei era cu mult mai umilitoare decat a o face cu palma, in mod normal.
Punandu-ne inainte exemplul cu haina si cu camasa, Mantuitorul ne cere acelasi lucru, anume sa iertam din toata inima, dand cu mult mai mult decat ni se cere, indiferent daca avem dreptate sau suntem privilegiati de anumite drepturi sociale.
Haina, ca renuntare la unele drepturi
Haina si camasa erau doua obiecte vestimentare de stricta folosinta, in lumea evreiasca de atunci. "Haina" era o haina lunga pana la genunchi, tesuta din bumbac sau lana, folosita de tot evreul, de la cel mai bogat pana la cel mai sarac. La randul ei, "camasa" era o haina tesuta simplu, dintr-o stofa groasa, de forma rectangulara. Aceasta din urma era folosita atat ca acoperamant, in vremea zilei, cat si ca patura, in vremea noptii.
Legea rabinica prevedea ca unui datornic i se putea lua, prin judecata, numai "haina", iar nu si "camasa". "De vei imprumuta bani fratelui sarac din poporul Meu, sa nu-l stramtorezi si sa nu-i pui camata. De vei lua zalog haina aproapelui tau, sa i-o intorci pana la asfintitul soarelui, caci aceasta este invelitoarea lui, aceasta este singura imbracaminte pentru goliciunea sa. In ce va dormi el? Deci de va striga catre Mine, il voi auzi, pentru ca sunt milostiv" (Iesire 22, 25-27).
Cand Hristos ne spune "celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa (...) pe cel ce-ti ia haina, nu-l impiedica sa-ti ia si camasa", ne indeamna sa renuntam pana si la drepturile noastre, pentru a pazi dragostea si iertarea. Se cade deci a nu ne pune "drepturile" noastre mai presus de ceilalti, chiar daca, potrivit legii, se cuvine astfel.
Sa facem intotdeauna mai mult decat suntem datori
"De te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua" (Matei 5, 41). Acest indemn era foarte clar in mintea celor din acea vreme, fiecare intelegand ce i se cere prin el, binestiind situatia politica a regiunii respective. Palestina acelei vremi era sub ocupatie romana, iar, pentru aceasta, evreii erau obligati sa dea militarilor romani tot ceea ce aveau nevoie (hrana, adapost, ajutor).
Astfel, oricand, unui cetatean evreu i se putea cere, de catre un soldat roman, sa il ajute in vreo problema oarecare. Un exemplu, in acest sens, este cazul cu Simon din Cirene, caruia soldatii romani i-au cerut sa care Crucea lui Hristos, spre Golgota, cand Acesta nu a mai putut sa o duca singur. "Si iesind, au gasit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui Hristos" (Matei 27, 32).
Prin indemnul de a merge doua mile, alaturi de cel ce ne-a cerut sa mergem cu el o mila, Mantuitorul ne spune ca trebuie sa fim intotdeauna dispusi de a darui mai mult decat ni se cere, fie ca suntem obligati, fie ca ni se cere in mod liber. Daca nici datoriile nu trebuie indeplinite cu inima rea, acceptand greu acest lucru, ci cu inima buna, cu atat mai mult trebuie indeplinite cu bucurie cererile de ajutor, care ne lasa libertatea de a actiona.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.