Cea mai frumoasa ctitorie a lui Vasile Lupu Voievod, o adevarata simfonie a artelor in rugaciune, construita intre anii 1637-1639, a fost sfintita de Mitropolitul Varlaam la 6 mai 1639.

 

Arhitectonic, biserica preia traditionalul stil moldovenesc, cu impartirea binecunoscuta a spatiului interior: pridvor, pronaos, naos si altar.

 

Ferestrele sunt impodobite cu chenare de baghete incrucisate avand fiecare deasupra o cornisa lintel, iar dedesubt mici banchine pe care sunt aplicate scuturi sculptate in piatra. Sapte contraforturi sprijina zidurile bisericii.

 

Usile prin care se intra in pridvor sunt incadrate cu muluri de factura gotica. Portalul prin care se trece apoi in pronaos este decorat cu cinci muluri de profilatura gotica, incadrate in doua rame dreptunghiulare de muluri profilate.

 

Pe latura nordica a pronaosului se afla doua nise sepulcrale in care odihnesc osemintele familiei ctitorului, iar in alte nise, asezate simetric in peretele sudic, au fost depuse osemintele domnitorilor Dimitrie Cantemir (1710-1711, scriitor si mare orientalist, autorul unei monumentale "Istorii a imperiului Otoman") si Alexandru Ioan Cuza (1859-1866, domnitorul Principatelor Romane Unite), trecuti la cele vesnice departe de tara.

Nisa in care au fost depuse, la 1641, moastele Sf. Parascheva

 

Peretele de sud al naosului contine o nisa sculptata, impodobita cu mozaicuri aurite. Aici au fost asezate, la 1641, moastele Sf. Cuvioase Parascheva cea Noua (cea Tanara), cu ziua de praznuire 14 octombrie. Darul Patriarhiei ecumenice de Constantinopol rasplatea atunci evlavia si jertfelnicia domnitorului moldovean. Din 1889, racla cu sfintele moaste va fi dusa la cea mai mare biserica a orasului, Catedrala mitropolitana.

 
Detaliu sculptural

 

Ceea ce confera valoare de unicat mondial bisericii Trisfetitelor este ornamentatia exterioara, broderia de piatra care o infasoara de la temelie pana la cornisa turlelor. Amintind Dragomirna si Galata, Trei Ierarhii isi afirma maiestuoasa originalitate prin sinteza unica de viziuni estetice aparent ireconciliabile: geometrismul rafinat al artei romanesti se imbina cu elemente de friza si arabescuri orientale, dar si cu ornamente specifice artei apusene. Stihuri ale unui poem sculptural plin de expresivitate, cele 30 de bandouri complet diferite intre ele inalta peste timp bucuria interioara a rugaciunii.

 

Pictura originala a fost realizata de cei mai vestiti mesteri din lumea ortodoxa (fragmente se pastreaza in Sala Gotica). Broderia si obiectele cu care a fost inzestrata biserica aveau fastul si stralucirea marilor ctitorii bizantine.

 

Insotitor al patriarhului Macarie al Antiohiei in vizita pe care acesta a facut-o in Moldova si in Rusia, la putin timp dupa terminarea zidirii Trei Ierarhilor, diaconul Paul de Alep scria: "Toata lumea este de acord in a spune ca nici in Moldova, nici la cazaci, nu se afla vreo biserica sa o egaleze pe aceasta, nici prin ornamentatie, nici prin frumusete, caci ea uimeste pe vizitator. Dumnezeu s-o pastreze pana la sfarsitul veacurilor!".

 

Un alt pelerin, Evlia Celebi, se minuna la 1659 de stralucitoarea ctitorie a lui Vasile Lupu: "Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construita de curand, pietrele de marmora poleita stralucesc si scanteie de parca ar fi frunzele de pe un pergament iluminat".

 

Tot in epoca lui Vasile Lupu a fost ridicata si cladirea in care se afla Sala Gotica, restaurata in mai multe randuri, gazduind astazi muzeul manastirii.

 

 

Tronul regal, donat de Carol I (detaliu)

 

Sfantul locas a indurat istoria si nestatornicia vremurilor: jefuita si arsa de navalitori, zguduita de cutremure, biserica Sfintilor Trei Ierarhi va fi restaurata din temelii in cursul ultimului patrar al veacului al XIX-lea. Lucrarile au fost conduse de arhitectul francez André Lecomte du Noüy. Acesta a adus bisericii o serie de modificari importante, insa a pastrat vechile forme arhitecturale si ornamentatia sculpturala din exterior. Pictura, catapeteasma si interioarele au fost complet refacute si impodobite cu mobilier din bronz masiv, suflat cu aur, lucrat la Viena pe cheltuiala familiei regelui Carol I. Resfintirea locasului s-a facut in anul 1904.

 

Bijuterie artistica, Manastirea Trei Ierarhi s-a inscris in istorie si ca o fecunda vatra de cultura si spiritualitate. La 1642 veneau aici reprezentantii principalelor ramuri ale Ortodoxiei (greaca, slava si romana) pentru a participa la Sinodul interortodox de la Iasi. Regi si patriarhi ii vor pasi pragul plini de admiratie pentru rafinamentul si bogatia monumentului. La 1645 aici era uns patriarhul Paisie al Ierusalimului (fost staret la manastirea Galata).

 

De sub teascurile tipografiei instalate in chiliile manastirii de voievodul ctitor au iesit la lumina "Cartea romaneasca de invatatura" (1643), prima carte in limba romana tiparita in Moldova, "Sapte Taine a Bisericii" (1644) si alte carti de referinta pentru cultura nationala. Colegiul lui Vasile Lupu (1640), temelia viitoarei Academii domnesti, constituie inceputul unei bogate activitati didactice, continuata si in deceniile urmatoare, iar mai tarziu prin Gimnaziul de patru ani si Scoala preparandala (sec. XIX). Astfel, renumelui panortodox de "manastire a Patriarhilor" se adauga si acela de "manastire a dascalilor".

 

Dupa 1990 ctitoria voievodala a lui Vasile Lupu si-a recapatat statutul de manastire, astfel incat frumusetea artistica se implineste zi de zi cu bucuria netrecatoare a rugaciunii.

 

De altfel, in timpul cat s-a aflat sub administrarea calugarilor greci, aici au predat renumiti profesori veniti de la Constantinopol sau din Orientul cultural grec. In 1821, din curtea Trei Ierarhilor s-a dat semnalul de eliberare a Greciei, eveniment consemnat si printr-o placa de marmura aplicata pe zidul Salii Gotice.

 

In anul 1997 a fost asezata in incinta manastirii statuia celui mai mare poet roman, Mihai Eminescu, care a locuit o perioada in casa din incinta.

 

La Trei Ierarhi functioneaza in prezent un atelier de pictura eclesiala.

Mitropolia Moldovei si Bucovinei