Ghighiu - susurul credintei

       

        La mai putin de cinci kilometri de Ploiesti se afla unul dintre cele mai cunoscute
lacasuri de cult din Prahova, Manastirea Ghighiu. Vatra monahala situata la Barcanesti este una dintre putinele care au ca hram Izvorul Tamaduirii“. Ridicata acum mai bine de patru secole, in mijlocul unei paduri care facea parte din legendarii Codrii ai Vlasiei, manastirea atrage ca un magnet credinciosi din toata tara. Doua sunt motivele pentru care oamenii vin sa se roage aici: icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa tocmai din Siria, si un faimos izvor tamaduitor. Asezate parca sub un clopot de liniste, cele 40 de maicute sunt pastorite de Maica Stareta Stavrofora Pelaghia Tudor, una dintre legendele vii ale mult incercatului monahism romanesc.

 

Sub vitregiile istoriei

Sfanta Manastire Ghighiu, asezata practic in coasta municipiului Ploiesti, are hramul Izvorul Tamaduirii. Asezamantul a fost ridicat in anul 1817, pe terenul donat de Uta Raforeanca, iar acestei donatii initiale i s-a adaugat efortul ctitoricesc al monahului Agapie, pe vremea lui Voda Caragea, mitropolit fiind pe atunci IPS Nectarie. Venit de la Cernica, ieromonahul Agapie ridica initial o biserica de lemn, cu bani de la familia boierilor Rucareanu. De altfel, pe locul actualei manastiri functionase o alta vatra monahala, zidita pe la sfarsitul veacului al 16-lea de catre logofatul Coresi, impreuna cu sotia sa.

Actuala biserica a manastirii a fost zidita intre anii 1858-1866, prin staruintele staretilor Eftimie si Antonie, sustinute de purtarea de grija a Mitropolitului Nifon, chiar pe temelia fostei bisericute de lemn. Fundatia actualei biserici este pe blocuri masive de piatra, pe care s-au ridicat ziduri de caramida. Arhitectura bisericii aminteste de stilul brancovenesc: forma de trefla, o singura turla pe naos si pridvor deschis in fata. Pictura, exceptand scenele din turla, este influentata de scoala italiana; autorul ei este pictorul Gheorghe Tattarescu.

Biserica Manastirii Ghighiu a avut de suferit multe stricaciuni, atat in timpul marelui cutremur din 1940, cat si in timpul bombardamentelor aliate asupra campurilor petroliere din Prahova, din 1944. Din aceste considerente, asupra manastirii s-a rasfrant din belsug grija Patriarhului Justinian Marina, care, dupa ce a transformat lavra in manastire de maici (1952), a trecut la restaurarea bisericii, intre 1954-1958. Un mare necaz s-a abatut asupra manastirii prin cutremurul din 4 martie 1977, care a cauzat bisericii alte mari stricaciuni, ce au necesitat consolidari masive si restaurarea picturii, lucrarile durand pana in 1990, cand biserica a fost resfintita.

Pe langa biserica mare a manastirii, exista in cimitir un paraclis de piatra si caramida, ridicat intre anii 1832-1833, cu hramul Invierea lui Lazar.  Si acesta a fost afectat de bombardamentele din '44. Din pictura originala au ramas doar catapeteasma si peretele de la intrare. Restaurarea generala a fost facuta intre 1954-1958. Manastirea adaposteste si o nepretuita colectie de arta religioasa.

Maica Domnului Siriaca

La Ghighiu, la loc de cinste sta  icoana Maicii Domnului cu pruncul - icoana facatoare de minuni - o culme a artei sacre, venita din partile crestinilor sirieni si datand din secolul al 16-lea. In anul 1958, icoana a fost adusa din Siria, de catre episcopul Vasile Samaha si daruita Patriarhului Justinian Marina.  Icoana, zugravita pe lemn de santal, savarsise deja prima minune, cerand in vis sa fie adusa in Romania, chiar la Ghighiu. Cei doi ierarhi au hotarat ca icoana sa fie dusa la Manastirea Ghighiu, unde a inceput sa faca minuni. Maicile mai in varsta din manastire isi amintesc si acum ce s-a intamplat, un episod care a ramas viu in mintile si in inimile lor. Pe 25 februarie 1958, cand alaiul arhiereilor, in frunte cu Patriarhul Justinian, a intrat in Biserica, maicutele au incremenit de uimire. Brusc, oaspetele sirian, episcopul Samaha, a izbucnit in plans.

Cu lacrimile siroind pe obraz, a cazut in fata icoanei si a inceput sa-si ceara iertare Maicii Domnului ca a luat-o de la locul ei, ca necredinta oamenilor a alungat-o din Siria.

Icoana a sporit faima manastirii, fiind inca o marturie despre indurarea  lui Dumnezeu si demonstrand inca o data ca in acest loc „Si-a facut biserica pentru a locui intr-insa“.

Faima icoanei s-a intins peste tot. Impresionant este ca aceasta te urmareste cu privirea in orice colt al manastirii ai fi.  Cu ochii ei plansi, ingreunati de durere. La icoana, dupa o straveche moda athonita, se insiruie puzderie de lantisoare aurite - in semn de multumire si recunostinta pentru toate minunile savarsite prin mila si rugaciunile Sfintei Fecioare.

Maica Domnului Siriaca vegheaza necontenit, departe de zarva sau de publicitate; icoana lucreaza dupa ravna fiecaruia. Maicutele sunt arhive vii ale sutelor de minuni facute de icoana Maicii Domnului, iar Maica Lavrentia, care este  de 40 de ani  ghidul manastirii, a vazut atatea vindecari si impliniri minunate, incat nu le mai stie sirul.

“Apa vie“ din Izvorul Tamaduirii

Se spune ca in spatele manastirii era inca din vechime un izvor tamaduitor, cu o apa rece si bogata, care a tasnit chiar pe locul unde ar fi calcat Maica Domnului, poruncind logofatului Coresi sa ridice din nou manastire. Izvorul mai exista si astazi, dar, parca pe masura credintei noastre, si-a imputinat treptat-treptat debitul, dojenindu-ne fara cuvinte.

De hramul bisericii, la marea sarbatoare a Izvorului Tamaduirii, curtea manastirii se umple pana la refuz de credinciosi, iar aleea care duce la izvor este parcursa de oameni in genunchi, in semn de recunostinta pentru jerfta lui Iisus. Maicutele nu-si fac insa griji pentru iarba calcata in picioare de cei care vin sa se reculeaga, pentru ca in fiecare an se intampla un miracol: „In dimineata zilei de dupa Izvorul Tamaduirii cade o roua minunata si iarba isi revine de parca nimic nu s-ar fi intamplat“, spune o maicuta care si-a dedicat viata lui Hristos.

Maica Lavrentia Zainea povesteste ca apa de la Ghighiu este miraculoasa. Cu toate ca acesta apa bogata in sulf este un adevarat medicament, maicile nu exclud si ajutorul divin, pentru ca „fara puterea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului nu s-ar putea vindeca nimeni“. „Oamenii vin aici cu bidoane de toate marimile, pentru a-si face provizii de „apa vie“, cum o numesc ei. „Cunosc un prahovean care vine aproape saptamanal la fantana de mai bine de 25 de ani.  Mi-a marturisit ca s-a vindecat de diabet band numai din acest izvor si rugandu-se lui Dumnezeu“, spune maica Lavrentia, multumindu-I Tatalui Ceresc, cu o matanie calugareasca, pentru toate. Si mai ales ca i-a fost dat sa traiasca aici, la Ghighiu, un loc binecuvantat de Creator.
              
                                                                                          

 

Florian BICHIR
                                                                            Lumea credintei, anul III, nr 5(22)

 

 

 

 

 

15 Iunie 2012

Vizualizari: 10362

Voteaza:

Ghighiu - susurul credintei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE