Binecuvantarile Sfintei Liturghii

• « Inapoi
• Inainte »

Binecuvantarile Sfintei Liturghii

Cinstiti parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi, pentru astazi ne vom opri cu gandul asupra unei teme pe care am socotit-o potrivita pentru intalnirea noastra si anume vom vorbi ceva despre binecuvantarile de la Sfanta Liturghie.

Inainte de a vorbi despre asta insa, as vrea sa va spun ca de foarte multe ori m-am gandit la faptul ca mai ales la trei lucruri, la trei momente din Sfintele Evanghelii ma opresc cu gandul, si anume la pescuirea minunata, la spalarea picioarelor de la Cina cea de Taina si la inaltarea la cer a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

La pescuirea minunata, asa cum o istoriseste Sfantul Evanghelist Luca, pentru ca in cuprinsul ei constatam o atitudine a Sfatului Apostol Petru in care se vede supunere cu mintea fata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos. De fapt e inceputul uceniciei Sfatului Apostol Petru. Cum? Se spune in Sfanta Evanghelie de la Luca, citim aceasta in capitolul al cincilea, ca Simon si cu Andrei si cu cei impreuna cu dansii isi spalau mrejile gata sa mearga spre casa, dupa o noapte in care n-au pescuit nimic. Si Domnul Hristos a zis, dupa ce i-a invatat pe oamenii adunati in jurul Lui pe tarmul marii, dupa ce i-a invatat din barca lui Simon, a zis: "Mana la larg si aruncati mrejile spre pescuire" si Petru a zis atunci: "Doamne, toata noaptea ne-am trudit si nu am prins nimic dar pentru cuvantul Tau arunc mreaja in mare" (Luca 5, 4-5).

E foarte important lucrul acesta, ca cineva sa-si supuna mintea lui Dumnezeu. Va spuneam zilele trecute, candva, intr-un context oarecare, ca parintele Arsenie zicea ca "noi avem mintea care discuta cu Dumnezeu in loc sa se supuna fara discutie". Sfantul Apostol Petru s-a supus atunci cu mintea lui Dumnezeu fara discutie. Si ca sa se inteleaga lucrul acesta, ca fara discutie isi supune mintea lui Dumnezeu, si-a supus mintea fata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, a zis: "Doamne, toata noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic - cu alte cuvinte n-ar mai avea rost sa incerc acum, dar incerc, fac ce-mi spui Tu - dar pentru cuvantul Tau arunc mreaja in mare". Si a aruncat mreaja in mare si a scos multime mare de pesti.

Asta inseamna ca cine se supune cu mintea Mantuitorului nostru Iisus Hristos acela-i totdeauna biruitor. Nu se poate sa nu vada minuni in viata lui cand se supune cu mintea, in intelesul acesta ca de pilda, Domnul Hristos spune sa iertam si nu ne-ar conveni sa iertam, dar ne silim sa iertam, e o supunere cu mintea si vedem minunea linistirii sufletului si o mare bucurie pentru noi.

Al doilea text asupra caruia ma opresc adeseori este spalarea picioarelor, la Cina cea de Taina. E un lucru extraordinar, iubiti credinciosi, sa te gandesti ca Domnul Hristos este, fiti atenti, Dumnezeul care spala picioarele omului. Deci Domnul Hristos, ca Dumnezeu si om, a spalat picioarele oamenilor. E o coborare si aceasta. E o coborare ca sa il ridice pe om, ca sa ii dea omului cinstire. In aceasta lucrare a Mantuitorului, de coborare pana la faptul acesta de a spala picioarele omului, Sfantul Apostol Petru a avut o ezitare. N-a mai avut atitudinea de la pescuirea minunata, nu s-a mai supus cu mintea, ci s-a impotrivit cu mintea. Si a zis: "Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele?". Si atunci Domnul Hristos a zis: "Ceea ce fac Eu, tu nu intelegi acum dar mai tarziu vei intelege". Si Sfantul Apostol Petru, statornic in impotrivirea lui, a zis: "Niciodata n-o sa-mi speli mie picioarele". Si a spus Domnul Hristos: "Daca nu te voi spala, nu ai parte cu Mine" (Ioan 13, 6-8). Cu alte cuvinte, daca nu te lasi modelat, daca nu te lasi sa fac Eu ce trebuie sa fac cu tine, daca te impotrivesti, nu ai parte cu Mine, te impotrivesti si nu poti fi impreuna cu Mine.

Iubiti credinciosi, asa de mult imi place mie imprejurarea aceasta, in care de fapt se spune mai departe ca Sfantul Apostol Petru totusi si-a dat seama ca Domnul Hristos vrea ceva cu el, mai presus de intelegerea pe care o are el ca om si a zis: "Doamne, nu numai picioarele, ci si mainile si capul" (Ioan 13, 9), ma las in voia Ta. Si dupa aceea a zis Domnul Hristos: "V-am dat voua pilda, ca ceea ce am facut Eu sa faceti si voi", adica si voi sa va spalati picioarele unii altora. Bineinteles, lucrul acesta se intampla si trebuie sa se intample neaparat duhovniceste. Fiziceste nu, pentru ca nu e in obisnuinta din partile noastre ca sa ne spalam unii altora picioarele, asta o facem singuri. Insa pe vremea aceea si in locurile acelea pe unde a propovaduit Domnul Hristos, se intampla lucrul acesta in mod obisnuit. O gazda cand primea un oaspete, il primea si ii facea cinste si spalandu-i picioarele. Stiti poate, sau daca nu, o sa stiti de acum incolo, ca in Epistola Sfatului Apostol Pavel catre Timotei, in prima epistola, unde se arata conditiile in care pot fi primite vaduvele in randul vaduvelor ajutate de Biserica, este si conditia aceasta, "daca a spalat picioarele sfintilor" (I Timotei 5, 10) adica daca a fost cinstitoare de sfinti, de crestini.

Si al treilea text la care ma opresc cu foarte mare bucurie este textul din Sfanta Evanghelie de la Luca, de la sfarsit, unde se prezinta Inaltarea Domnului Hristos.

Sunt cateva cuvinte doar spuse despre Inaltarea Domnului Hristos in Sfanta Evanghelie de la Luca, anume spune Sfantul Evanghelist Luca ca Domnul Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo "Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer" (Luca 24, 50-51). Atat. Bineinteles, mai urmeaza cateva cuvinte: ca ucenicii s-au inchinat Domnului Hristos, ca s-au intors cu bucurie in Ierusalim si ca erau pururea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Insa in legatura cu Inaltarea, atata se spune: ca Si-a ridicat mainile Domnul Hristos; i-a binecuvantat pe ucenici si pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer. E un lucru extraordinar sa stii ca ultimul lucru pe care l-a facut Domnul Hristos aici pe pamant pentru oameni, pentru ucenicii Sai, a fost ca i-a binecuvantat si S-a inaltat binecuvantandu-i. Mare lucru sa afli, de la Sfantul Evanghelist Luca intai, ca Domnul Hristos Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat si nu se opreste aici, ci spune mai departe: "si pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer". Deci S-a inaltat la cer binecuvantandu-i. Asa Il privim noi pe Domnul Hristos, asa Il avem in constiinta noastra, ca pe Cel ce binecuvinteaza pe cei ce sunt ai Sai.

Am ajuns acum la punctul de plecare pentru binecuvantarile de la Sfanta Liturghie. De ce? Pentru ca toate, absolut toate binecuvantarile Bisericii, cate sunt in lumea aceasta, cate sunt la Sfanta Liturghie si la celelalte sfinte slujbe, toate sunt o prelungire a binecuvantarii de la Inaltarea Domnului Hristos.

Daca vrea cineva sa fie sub binecuvantarea lui Dumnezeu, sa vina la Sfanta Liturghie si-i sub binecuvantarea lui Dumnezeu, primeste binecuvantari.

Ce binecuvantari primim noi la Sfanta Liturghie?

La fiecare Sfanta Liturghie se spune de patru ori pentru cei ce sunt de fata, bineinteles de la inceputul Sfintei Liturghii, de patru ori se spune: "Pace tuturor". E binecuvantarea lui Dumnezeu de patru ori in cuvintele acestea: "Pace tuturor", adica liniste sufleteasca. Sa stiti ca cine n-are liniste sufleteasca, cine-i in zdroaba sufleteasca, n-are binecuvantarea lui Dumnezeu. Nu poate avea binecuvantarea lui Dumnezeu cineva care e nelinistit, nemultumit, razvratit, cineva care e impotrivitor si nemultumitor. Nu poate. De patru ori se spune la Sfanta Liturghie: "Pace tuturor". Cred ca stiti ca Domnul Hristos le-a fagaduit ucenicilor Sai pacea si ca le-a dat pacea dupa Inviere cand, de fiecare data cand S-a intalnit cu ucenicii, le-a spus "Pace voua!" (Luca 24, 36; Ioan 20, 21).

Dupa aceea la Sfanta Liturghie, pentru credinciosii care sunt de fata se spune: "Pe voi pe toti, dreptmaritorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu intru imparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor". E o binecuvantare pentru dreptmaritorii crestini care sunt de fata la Sfanta Liturghie.

Mai departe, o alta binecuvantare pe care o aud credinciosii la Sfanta Liturghie este binecuvantarea de dupa ce se rosteste Simbolul credintei, Crezul: "Harul Domnului Nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu voi cu toti". Binecuvantarea aceasta e luata din a doua Epistola a Sfatului Apostol Pavel catre Corinteni, chiar de la sfarsitul capitolului 13 si de la sfarsitul Epistolei, care e in aceste cuvinte: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu duhul vostru fratilor. Amin" (II Corinteni 13, 13). Iata cum in biserica noi auzim: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu voi cu toti", iar raspunsul nostru, al credinciosilor, este: "Si cu duhul tau", adica nu numai cu noi ci si cu cel care ne binecuvinteaza prin mijlocire preoteasca, ne aduce binecuvantarea lui Dumnezeu.

Mai departe, avem o binecuvantare la Sfanta Liturghie care zice: "Si sa fie milele marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti".

Bagati de seama ca binecuvantarile acestea sunt pentru toti cei de fata, adica nu excepteaza pe nimeni, pe absolut nimeni dintre cei care sunt de fata. "Pace - cui? - tuturor", nu unora, ci tuturor. "Harul Domnului Nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh, sa fie - cu cine? - cu voi cu toti". Se precizeaza: toti. "Si sa fie milele marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti". Toti cati suntem de fata la Sfanta Liturghie avem de la Dumnezeu darul acesta de a primi binecuvantari pentru fiecare dintre noi.

Cu potirul in maini spune preotul sau arhiereul: "Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta". E tot o binecuvantare de la Sfanta Liturghie.

La sfarsitul Sfintei Liturghii se spun cuvintele: "Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau dar si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor". Inca o binecuvantare.

Sa stiti ca de toate acestea se lipsesc cei ce ar putea lua parte la Sfanta Liturghie si nu iau parte la Sfanta Liturghie. De toate acestea se lipsesc, iar de toate acestea se invrednicesc, pe langa cei ce sunt de fata la Sfanta Liturghie, toti aceia care ar vrea sa fie de fata si nu sunt si mai ales cei care sunt in suferinta, cei care sunt bolnavi si nu pot lua parte la Sfanta Liturghie. Binecuvantarea lui Dumnezeu este peste toti cei vrednici de binecuvantare. Pe cine binecuvinteaza Dumnezeu? Ar trebui sa stim cu totii pe cine. Se spune in rugaciunea Amvonului: "Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvinteaza, Doamne, si sfintesti pe cei ce nadajduiesc in Tine". Deci cei ce aduc binecuvantare lui Dumnezeu se invrednicesc de binecuvantarea lui Dumnezeu.

Iubiti credinciosi, asadar avem un izvor de ajutor, un izvor de putere de la Dumnezeu prin mijlocire preoteasca, un izvor de binecuvantare care ni-l da Dumnezeu din binecuvantarea de la Inaltarea Mantuitorului si care se revarsa peste toti credinciosii prin binecuvantarile de la sfintele slujbe. Ma gandesc de exemplu si la alte binecuvantari, pentru ca sunt si alte binecuvantari, nu numai la Sfanta Liturghie, ci sunt si la alte slujbe, de exemplu la slujba cununiei de atatea ori se spune: "Doamne Dumnezeul nostru binecuvinteaza-i pe dansii - si spune - cum ai binecuvantat pe Avraam si pe Sara" sau "Binecuvinteaza-i pe ei Doamne Dumnezeul nostru cum ai binecuvantat pe Isaac si pe Raveca" si asa mai departe, "Binecuvinteaza-i pe ei Doamne Dumnezeul nostru cum ai binecuvantat pe Ioachim si Ana". Deci binecuvantari sunt si la alte slujbe si cu belsug de binecuvantari, dar ca sa ne invrednicim de binecuvantarile lui Dumnezeu trebuie sa traim o viata ca sa ne poata binecuvanta Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu nu binecuvinteaza in orice imprejurare si in orice situatie. Sunt oameni pe care Dumnezeu nu-i binecuvinteaza. Ganditi-va ca in Vechiul Testament, de pilda in Deuteronom este un intreg capitol cu binecuvantari si cu blesteme si spune pe cine binecuvinteaza Dumnezeu si pe cine nu binecuvinteaza Dumnezeu.

Bineinteles ca noi nu trebuie sa staruim prea mult asupra faptului ca am putea fi sub blestemul lui Dumnezeu. Cata vreme traim o viata corecta, nu se poate sa fim sub blestem. Sub blestem sunt numai aceia care fac lucruri pe care nu le vrea Dumnezeu si care de fapt sunt vrednici de pedeapsa de la Dumnezeu, iar pe cei vrednici de binecuvantare nu se poate sa nu-i binecuvinteze Dumnezeu.

Sfarsesc aceste consideratii cu ceva frumos, care-mi place mie, de la noi de la manastire. La manastire la noi, la Sambata, la manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, in 1971 au venit doi crestini din Germania. Cu prilejul acesta a venit vorba despre o institutie bisericeasca de ajutorare a epilepticilor, o institutie mare, care se numeste Betel. Betel inseamna "casa lui Dumnezeu". E un cuvant evreiesc pe care ei l-au luat ca denumire a casei de ajutorare de la Bielefeld. Si a venit vorba atunci, in 1971, cand au fost cei doi din Germania, doi intelectuali, a venit vorba despre faptul ca un parinte de la noi, parintele Serafim Popescu, Dumnezeu sa-l odihneasca, a lucrat in 1943-44 nu stiu precis cand anume, dar in vremea cat a fost in Germania, a lucrat trei luni de zile in institutia aceasta Betel, la ajutorarea bolnavilor, la ocrotirea bolnavilor. Si venind vorba despre asta, cei din Germania ne-au spus ca la intrare la Betel e scris asa :

"Pace celor ce vin

Bucurie celor ce raman

Binecuvantare celor ce pleaca".

Noua ne-au placut tare mult cuvintele acestea si atunci ei au scris in Cartea de Onoare a manastirii noastre "Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca, doresc doi crestini din Germania tuturor celor ce-n urma lor vor vizita aceasta manastire". Sa stiti ca cuvintele acestea le plac tuturor celor ce stiu de cuvintele acestea: pace, bucurie si binecuvantare. E ceea ce ne da Dumnezeu la sfintele slujbe ale Bisericii noastre, la Sfanta Liturghie, binecuvantarea din care izvoraste pacea, pentru ca se spune "Pace tuturor", si din care izvoraste si bucuria pentru cei ce implinesc poruncile lui Dumnezeu.

La Inaltarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ucenicii, primind binecuvantarea Mantuitorului, s-au inchinat Mantuitorului. Asa ni se spune, ca ucenicii s-au inchinat cand Domnul Hristos S-a inaltat la cer. Si s-au intors in Ierusalim "cu bucurie mare". Unde-i binecuvantare trebuie sa fie inchinare din partea omului si da Dumnezeu bucurie celor ce se inchina Mantuitorului. Deci "s-au intors cu bucurie mare la Ierusalim si erau totdeauna in Templu laudand si binecuvantand pe Dumnezeu".

Sfantul Isaac Sirul spune ca "rugaciunea este o bucurie care inalta multumire". Deci ce este rugacinea, intre altele? "O bucurie care inalta multumire".

Ucenicii Mantuitorului, avand bucuria din binecuvantarea Mantuitorului, din inchinarea lor fata de Mantuitorul la Inaltarea la cer, avand inchinarea si bucuria, din aceasta asezare sufleteasca au izvorat lauda catre Dumnezeu si binecuvantare, caci erau totdeauna in Templu "laudand si binecuvantand pe Dumnezeu". Si noi tot asa sa facem, avand constiinta ca suntem sub binecuvantarea lui Dumnezeu. Amin.

• « Inapoi
• Inainte »