Sfanta Liturghie, sarbatorire cuprinzatoare

• « Inapoi
• Inainte »

Sfanta Liturghie, sarbatorire cuprinzatoare

Iubiti frati si iubiti credinciosi, in legatura cu cele spuse ieri dimineata despre Liturghia in Ortodoxie sau Ortodoxie si Liturghie, am spus ca Sfanta Liturghie este eticheta Bisericii Ortodoxe in intelesul ca in ea se rezuma toata Ortodoxia. Astazi voi spune ceva despre Sfanta Liturghie ca sarbatorire cuprinzatoare, pentru ca daca Sfanta Liturghie este un rezumat al Ortodoxiei, trebuie sa fie un rezumat si al trairii ortodoxe.

Noi am gasit Sfanta Liturghie asa cum ne-a dat-o Biserica si daca ne-am gandit mai indeaproape am putut sa ne dam seama ca in cuprinsul Sfintei Liturghii se traiesc evenimentele care au dus la mantuirea noastra: Intruparea Fiului lui Dumnezeu - Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos -, Cina cea de Taina, Jertfa de pe Cruce, Invierea cea de a treia zi, Inaltarea la cer, ce-a de-a doua iarasi venire, Rusaliile, chiar si sarbatorile Maicii Domnului in intelesul ca in Sfanta Liturghie e pomenita si Maica Domnului, ne aratam cinstitori ai Maicii Domnului, sarbatorile sfintilor in intelesul ca la Sfanta Liturghie ii pomenim pe toti sfintii, suntem indemnati sa-i pomenim pe toti sfintii, asa incat Sfanta Liturghie este un rezumat al intregului an bisericesc.

Cei mai multi dintre credinciosii nostri stiu ca la Sfanta Liturghie se pomeneste Cina cea de Taina pentru ca se spun cuvintele "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor" si "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor". Este ceea ce s-a spus la Cina cea de Taina adica ceea ce a spus Domnul Hristos cand a prezentat Trupul si Sangele Sau pentru impartasirea Sfintilor Apostoli. Deci oricum Sfanta Liturghie sarbatoreste Cina cea de Taina, dar nu numai Cina cea de Taina. Sunt mai putini credinciosii care stiu ca si alte sarbatori sunt cuprinse in Sfanta Liturghie, si alte sarbatoriri fac cuprinsul Sfintei Liturghii.

Si anume, mai intai de toate pentru ca la Sfanta Liturghie Cinstitele Daruri ce sunt puse inainte se sfintesc si devin Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, putem considera pe buna dreptate ca Sfanta Liturghie este o sarbatorire a intruparii Mantuitorului Hristos, a intruparii Fiului lui Dumnezeu, si anume cuprinde ca intrupare Buna Vestire si Nasterea cea dupa trup a Mantuitorului deci Buna Vestire si Craciunul. Buna Vestire noi o sarbatorim peste an in 25 martie iar Craciunul in 25 decembrie. La Sfanta Liturghie, pentru ca se intrupeaza Fiul lui Dumnezeu in Cinstitele Daruri care devin Trupul si Sangele Lui si devin de fapt Mantuitorul Insusi cu Care se impartasesc credinciosii, Sfanta Liturghie este sarbatorirea celor doua sarbatori care sunt in legatura cu intruparea Fiului lui Dumnezeu: Buna Vestire si Nasterea dupa trup a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Sigur ca intruparea aceasta se face pentru continuarea intruparii Mantuitorului in credinciosi prin impartasirea credinciosilor. Nu e vorba aici de o alta intrupare decat intruparea cea trebuincioasa pentru intruparea cea din oameni, adica Domnul Hristos a gasit chipul in care El poate sa fie cuprins in fiinta credinciosilor, chipul in care credinciosii se pot uni cu El in cea mai adanca unire, pana acolo ca El, dupa cum spunem noi la o rugaciune dupa impartasirea cu Sfintele Taine, intra in alcatuirea madularelor noastre. Chiar zicem noi: "intra in alcatuirea madularelor mele, in rarunchi si-n inima". Ca sa se poata realiza lucrul acesta, se realizeaza mai intai intruparea cea in Cinstitele Daruri, ca credinciosii sa se poata impartasi.

Dupa aceea, la Sfanta Liturghie pomenim si alte evenimente care privesc mantuirea intre care de pilda intrarea in Ierusalim, in intelesul ca la intrarea in Ierusalim credinciosii Mantuitorului au zis: "Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 9). Si noi la Sfanta Liturghie zicem "Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Ta. Osana intru cei de sus. Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului. Osana intru cei de sus", cuvinte pe care le-au spus in parte ingerii. Deci, "Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Ta", sunt cuvinte ingeresti, iar cuvintele: "Osana intru cei de sus. Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!", sunt cuvinte omenesti.

Apoi, Cina cea de Taina, reprezentata in cuvintele: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor" si "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor". Dar indata dupa ce se spun cuvintele acestea, nu cu glas tare ci in gand preotul zice: "Aducandu-ne aminte de aceasta porunca mantuitoare". Despre ce este vorba? Este vorba ca Domnul Hristos, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, le-a spus ucenicilor dupa ce a zis "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu" si "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu", a zis "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea". Deci Domnul Hristos a statornicit la Cina cea de Taina sa I se pomeneasca jertfa. De ce jertfa? Pentru ca se pomeneste Trupul Domnului Hristos si Sangele Domnului Hristos separat, nu Trupul si Sangele deodata asa cum traieste sangele in trup si trupul in sange, ci separat, ca sa se arate jertfa. Sangele Domnului Hristos s-a varsat pe Cruce, deci Domnul Hristos a randuit sa I se pomeneasca jertfa: Trupul si Sangele. Si a zis: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea". Orice Sfanta Liturghie este o repetare in acest inteles a Cinei celei de Taina si este implinirea unei porunci a Mantuitorului nostru Iisus Hristos: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea". Si atunci preotul zice: "Aducandu-ne aminte de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: - si pomeneste cele ce s-au facut pentru noi si anume zice - de cruce, - deci de jertfa Mantuitorului de pe Cruce - de groapa - de inmormantarea Mantuitorului, de mormantul cel purtator de viata al Mantuitorului - de invierea cea de a treia zi - deci de Sfintele Pasti - de suirea la cer si sederea de-a dreapta Tatalui - deci de Inaltare - si de ce-a de-a doua slavita iarasi venire", prin urmare o sarbatorire a unui eveniment pe care nu l-am trait si nu-l traim inca, a doua venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos care urmeaza dupa Inaltare. Si apoi zice cu glas tare: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate si pentru toate".

Asta inseamna ca la Sfanta Liturghie, pe langa intruparea Mantuitorului, pe langa intrarea in Ierusalim, pe langa Cina cea de Taina, pomenim Vinerea cea Mare cu jertfa si moartea Mantuitorului, Sambata cea Mare cand Domnul Hristos a fost in mormant, deci inmormantarea Mantuitorului, pomenim Invierea Mantuitorului, Sfintele Pasti, asa incat fiecare Sfanta Liturghie, fie ca e in zi de Duminica fie ca e intr-o zi de lucru, este o sarbatorire de Pasti. Si pentru ca e o zi de Pasti, dupa ce se impartasesc preotii, clericii adica: episcopii, preotii si diaconii, in altar se spun cuvintele aducatoare aminte de Jertfa Mantuitorului si de Invierea Mantuitorului: "Invierea lui Hristos vazand, sa ne inchinam Sfantului Domnului Iisus, Unuia Celui fara de pacat. Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfanta Invierea Ta o laudam si o marim; ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti toti credinciosii sa ne inchinam Sfintei Invierii Lui Hristos, ca iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvantand pe Domnul, laudam Invierea Lui, ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea pe moarte a calcat". Sunt cuvinte in care se pomeneste deodata Invierea si Patimile, patimirile Mantuitorului, rastignirea pe Cruce. Si dupa aceea spunem cuvintele: "Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime, ca marirea Domnului peste tine a stralucit. Salta acum si te bucura, Sioane, iar tu, Curata, Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau", cuvinte care se spun la Pasti si apoi chiar cuvinte in care sunt pomenite Pastile, caci zicem: "O, Pastile cele mari si preasfintite Hristoase; O, Intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea. Da-ne noua mai adevarat a ne impartasi cu Tine in ziua cea neinserata a imparatiei Tale".

Spunand aceste cuvinte pomenim Pastile si-L pomenim pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos ca Pastile noastre pentru ca cuvantul pasti in romaneste inseamna trecere, iar la Pasti se spune: "Ziua Invierii popoare sa ne luminam, Pastile Domnului, Pastile. Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi cei ce-I cantam cantare de biruinta". Cuvintele acestea arata trecerea de la moarte la viata si de pe pamant la cer. Credinciosii trebuie sa traiasca aici pe pamant o viata asemanatoare cu cea din cer, sa depaseasca lumea aceasta, sa depaseasca pamantul, pentru ca "din moarte la viata" - deci nu suntem in moarte ci in viata - si "de pe pamant la cer" Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, El care este "Pastile noastre".

Si atunci adresandu-ne Domnului Hristos zicem: "O Pastile cele mari si preasfintite Hristoase" si-L numim pe Domnul Hristos "Intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea" si cerem de la El ceva, dupa ce ne-am impartasit la masurile, la puterile noastre si zicem "Da-ne noua mai adevarat sa ne impartasim - cu alte cuvinte ne-am impartasit cum am putut dar vrem sa ne impartasim cat mai adevarat si mai adevarat decat acum - cu Tine in ziua cea neinserata - in ziua care nu are sfarsit - a Imparatiei Tale".

Prin urmare sarbatorim Jertfa Mantuitorului, moartea Mantuitorului, inmormantarea, Invierea cea de a treia zi - Sfintele Pasti - si dupa aceea pomenim si suirea la cer, Inaltarea la cer a Mantuitorului nostru Iisus Hristos care s-a intamplat dupa patruzeci de zile de la invierea Sa si pe care o sarbatorim peste an chiar la patruzeci de zile dupa sarbatoarea Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Deci sarbatorim Inaltarea Mantuitorului si cu ea o data si sederea de-a dreapta Tatalui. Poate ca stiti ca Sfantul Arhidiacon Stefan, cand era dus sa fie omorit cu pietre, inainte de a se arunca asupra lui cu pietre, el a zis: "Vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 7, 56). Aceasta inseamna ca a sta de-a dreapta lui Dumnezeu este a fi in cinstire la Dumnezeu. Mantuitorul nostru Iisus Hristos a avut totdeauna cinstire dupa firea dumnezeiasca la Tatal, dar a avut cinstire si dupa firea omeneasca prin aceea ca firea omeneasca s-a inaltat la cer. De fapt inaltarea la cer a Domnului Hristos asta si inseamna: ridicarea firii omenesti cu care a trait Domnul Hristos aici pe pamant, in sanul Prea Sfintei Treimi, mai presus de lume. Sa stiti ca noi nu intelegem lucrul acesta, e o taina pentru noi, insa "taina nu sufera ispitire". Noi tainele le primim ca taine, le primim prin credinta, nu le intelegem dar le cinstim si le avem in vedere ca taine si prin aceasta inaintam in credinta, pentru ca daca am putea intelege totul, atunci n-ar mai fi trebuinta de credinta, ci ar fi doar trebuinta de intelegere. Ori noi nu putem cuprinde tainele lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu e mai presus de noi si ceea ce e mai presus de noi nu poate fi cuprins de noi, si atunci nici tainele lui Dumnezeu, nici faptul ca Trupul si sufletul Mantuitorului nostru Iisus Hristos sunt undeva in cer, undeva, stiu eu, in universul acesta, mai presus de lumea aceasta; Dumnezeu stie unde este cu Trupul si cu sufletul Sau Mantuitorul, si de-a dreapta Tatalui, adica firea omeneasca este cinstita in persoana Fiului lui Dumnezeu intrupat, este cinstita de catre Dumnezeu Tatal si ridicata mai presus de lumea aceasta. Si aceasta o sarbatorim la Inaltarea Domnului dar o sarbatorim si la Sfanta Liturghie.

Iar dupa ce marturisim in Simbolul credintei ca Fiul lui Dumnezeu S-a inaltat la cer si sade de-a dreapta Tatalui, marturisim ca "iarasi va sa vina cu marire sa judece viii si mortii" si acest eveniment il sarbatorim la Sfanta Liturghie pentru ca pomenim nu numai suirea la cer si sederea de-a dreapta, ci si ce-a de-a doua slavita iarasi venire.

Sa stiti ca sunt grupari de crestini care pun foarte mult accent pe a doua venire a Domnului Hristos. Biserica Ortodoxa marturiseste a doua venire a Domnului Hristos si o sarbatoreste si la Sfanta Liturghie, si poate chiar de aceea nu staruim foarte mult asupra celei de-a doua veniri a Domnului Hristos pentru ca noi, intr-un fel, o traim cu inainte sarbatorire, o sarbatorim cu inainte sarbatorire la fiecare Sfanta Liturghie. Intr-un fel, la fiecare Sfanta Liturghie Domnul Hristos vine intre noi. Cand se savarseste Sfanta Liturghie cu mai multi slujitori, cu preoti mai multi, se spun cuvintele: "Hristos in mijlocul nostru", "Este si va fi", "Totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor", "Amin". E un adevar pe care noi il traim ca preoti si ca credinciosi, ca membri ai Bisericii Ortodoxe, la fiecare Sfanta Liturghie, in intelesul acesta ca noi credem ca Hristos este in mijlocul nostru, si de fapt Hristos chiar poate sa fie in mijlocul nostru si chiar este in mijlocul nostru, pentru ca cu firea dumnezeiasca Mantuitorul nostru Iisus Hristos este pretutindeni.

Mai sarbatorim la Sfanta Liturghie si sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, Rusaliile. Nu se poate Liturghie fara pogorarea Duhului Sfant. Pogorarea Duhului Sfant cea din istorie, care s-a intamplat la zece zile dupa inaltarea la cer a Mantuitorului nostru Iisus Hristos in Ierusalim cand, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca din cartea Faptelor Sfintilor Apostoli, s-a auzit "un vuiet ca de vijelie care vine repede" si cand s-au impartit, asupra fiecarui dintre cei care erau de fata, ca niste limbi de foc, "niste limbi ca de foc", Duhul Sfant S-a pogorat peste ucenici si a ramas lucrator in Biserica pentru ca nu ni se spune ca S-a retras ci ni se spune doar ca S-a pogorat. Si pentru ca S-a pogorat, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi necunoscute pana atunci de ei, dar cunoscute de cei care ii auzeau, spunand maririle lui Dumnezeu (Fapte 2, 2-11).

Duhul Sfant deci este lucrator in Biserica si este lucrator la fiecare Sfanta Liturghie, Se pogoara cu ocazia oricarei Liturghii atunci cand se spun cu cantare cuvintele: "Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Tie Iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru". Mai departe, dupa ce se spun de trei ori cuvintele acestea: "Doamne, Cel ce pe Preasfantul Duh, in ceasul al treilea, L-ai trimis Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci Il innoieste intru noi, cei ce ne rugam Tie", preotul se roaga lui Dumnezeu spunand: "Inca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca si fara de sange, si cerem si ne rugam si ne cucerim: Trimite Duhul Tau cel Sfant - ne adresam Tatalui ceresc - peste noi si peste aceste Daruri, ce sunt puse inainte. Si fa, adica, painea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tau. Iar ceea ce este in potirul acesta - adica vinul amestecat cu apa - Cinstit Sangele Hristosului Tau, prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant". Si atunci cand ne rugam, noi credem ca Dumnezeu ne primeste rugaciunea si implineste lucrul acesta ca sa se poata preface Cinstitele Daruri care sunt inchipuitoare ale Trupului si Sangelui Domnului Hristos. Deci painea si vinul care sunt pregatite anume si binecuvantate in timpul slujbei, si pentru care ne rugam de fapt cand zicem: "Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse inainte, Domnului sa ne rugam", acestea inchipuiesc Trupul si Sangele Mantuitorului. La Litughia Sfantului Vasile cel Mare spunem ca am adus inainte cele ce inchipuiesc Trupul si Sangele lui Hristos si dupa aceea cele care au inchipuit Trupul si Sangele lui Hristos devin Trupul si Sangele lui Hristos.

Inca o data va spun, e o taina, e o taina a credintei, e ceva ce nu se poate explica, ceva ce nu se poate demonstra, e ceva ce tine de credinta noastra. Si credem ca ele se prefac in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos prin venirea Duhului Sfant, deci la Sfanta Liturghie avem si Rusaliile asa ca se poate vorbi despre Rusaliile Sfintei Liturghii. Si aici as putea sa aduc inainte si un alt gand, si anume ca ceea ce s-a intamplat la intruparea Mantuitorului, la intruparea Fiului lui Dumnezeu in Preasfanta Fecioara Maria - adica Duhul Sfant a venit peste Preasfanta Fecioara si puterea Celui Preainalt, adica puterea lui Dumnezeu, a umbrit-o si Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat in ea - aceea se intampla la Sfanta Liturghie. E aceeasi Treime de la Buna Vestire, aceeasi Sfanta Treime e si la Sfanta Liturghie in sensul ca Dumnezeu Tatal trimite pe Duhul Sfant ca sa prefaca Cinstitele Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, deci avem exact ceea ce s-a petrecut la Buna Vestire, prin bunavointa Tatalui, prin lucrarea Sfantului Duh si bineinteles prin alegerea si a Mantuitorului Insusi care a vrut sa Se intrupeze din Preasfanta Fecioara Maria. Asa incat, iata, la fiecare Sfanta Liturghie avem prezenta Sfanta Treime asa cum a fost la Buna Vestire cand S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu prin Maica Domnului, cand Preasfanta Fecioara Maria a zis "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau" (Luca 1, 38).

Astfel privita, Sfanta Liturghie este o sarbatorire cuprinzatoare in intelesul ca in ea se rezuma, se cuprinde intr-un timp scurt, ceea ce s-a intamplat in timpi mai indelungati, ceea ce s-a intamplat in istoria Bisericii si ceea ce sarbatorim noi. Nu trebuie sa asteptam Pastile, pana cand mai vin o data Pastile, pentru ca fiecare Sfanta Liturghie e si Sfintele Pasti. Nu trebuie sa asteptam pana va veni Vinerea cea Mare in legatura cu Pastile, pentru ca fiecare Sfanta Liturghie este Jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Nu trebuie sa asteptam Cina cea de Taina pana in Joia Mare de anul viitor de pilda, pentru ca Sfanta Liturghie este si Cina cea de Taina. Nu trebuie sa asteptam Inaltarea Domnului pana la vremea cand se va sarbatori dupa Pasti, pentru ca fiecare Sfanta Liturghie este si Inaltarea Domnului. Nu trebuie sa asteptam cea de-a doua venire, cand va fi ea - Dumnezeu stie cand va veni din nou Domnul Hristos cu marire sa judece viii si mortii - pentru ca la fiecare Sfanta Liturghie e si a doua venire a Domnului Hristos.

Apoi, pentru ca Domnul Hristos nu este niciodata singur, ci este totdeauna impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, la Sfanta Liturghie avem si sarbatoarea Sfintei Treimi cea de dupa Rusalii, din lunea de dupa Rusalii, Sfanta Liturghie fiind prilej de a fi prezenta Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh la Sfanta Liturghie.

Si Duhul Sfant care a lucrat in apostoli aducerea de marire lui Dumnezeu, a randuit ca Sfanta Liturghie sa fie si un prilej pentru a-L preamari pe Dumnezeu preotii si credinciosii, si in acest inteles si la Sfanta Liturghie este vuietul Duhului cel de la Pogorarea Duhului Sfant. In acest inteles ca la Sfanta Liturghie noi aducem marire lui Dumnezeu: "Ca Tu esti Dumnezeul nostru si Tie marire inaltam", "Ca Tu esti sfintirea noastra si Tie marire inaltam", "Ca Sfant esti Dumnezeul nostru si Tie marire inaltam".

Toate cuvintele acestea de fapt sunt cuvinte care ne obliga la aducerea de marire, iar aducerea de marire este vuietul Duhului. Stiti ca in Sfanta Evanghelie, de la Ioan de pilda, in capitolul 16, Domnul Hristos vorbind despre Duhul Sfant spune: "El pe Mine Ma va preamari" (Ioan 16, 14). Unde e preamarirea lui Dumnezeu acolo este lucrarea Duhului Sfant. Totusi, trebuie sa recunoastem ca noi suntem prea putin angajati direct si, fara sa se creeze o atmosfera anume pentru asta, suntem prea putin angajati intru preamarirea lui Dumnezeu. Asta inseamna ca suntem saraci de lucrarea Duhului Sfant pentru ca lucrarea Duhului Sfant ar trebui sa fie intru noi mai ales intru revarsarea sufletului nostru in preamarirea lui Dumnezeu. Lucrarea noastra cea mai obisnuita este o lucrare de curatire a sufletului. Zicem "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" in dorinta acesta de a ne curati, si pe masura curatirii sufletului apoi sufletul sa se reverse in preamarirea lui Dumnezeu in cuvinte ca acestea: "Marire Tie Doamne, marire Tie" sau "Mare Esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale".

Si pentru ca Domnul Hristos nu este numai in Sfanta Treime impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, ci este si impreuna cu oamenii si mai ales cu oamenii lui Dumnezeu, noi la Sfanta Liturghie pomenim si pe Maica Domnului. Am spus aseara cum anume, o modalitate v-am prezentat aseara, ca suntem indemnati sa o pomenim pe Maica Domnului si cum sa o pomenim pe Maica Domnului. Sigur ca mai sunt si alte modalitati, de exemplu in ectenii zicem: "Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim". Sunt tot cuvinte pe care le spunem si in cadrul Sfintei Liturghii, dar nu numai in cadrul Sfintei Liturghii ci si in liturghia cea mai larga, cum v-am spus ca pentru noi liturghia inseamna numai Liturghie, dar pentru altii, care au cuvantul mai largit, liturghie inseamna si celelalte slujbe ale Bisericii noastre. Deci, toata vremea de slujire a lui Dumnezeu este o liturghie si toata vremea de a-I sluji lui Dumnezeu, in orice latura a vietii, trebuie sa fie o prelungire a Sfintei Liturghii.

Toata vremea vietii credinciosului trebuie sa fie o liturghie, o liturghie pentru care se pregateste prin slujbele Bisericii si prin ceea ce face el pentru imbunatatirea sufletului lui prin puterea lui Dumnezeu. Si toata viata crestinului trebuie sa fie o liturghie si dupa Liturghia cea din biserica, o slujba liturgica, adica o slujba de sfintire a fiintei personale, a fiintei noastre umane, si de sfintire a naturii, de sfintire a intregii existente umane. Pe ceea ce ne punem pecetea, sa fie o pecetluire adusa din partea lui Dumnezeu.

Si apoi, pentru ca Domnul Hristos este impreuna cu cetele de sfinti, pomenim la Sfanta Liturghie nu numai pe Maica Domnului, cuprindem nu numai sarbatorile Maicii Domnului, chiar daca nu le sarbatorim pe fiecare dupa rostul pe care il are, ci o sarbatorim pe Maica Domnului in general, inseamna ca avem la Sfanta Liturghie si sarbatorile Maicii Domnului, si avem si sarbatorile sfintilor, tot in intelesul acesta ca pomenindu-i pe sfinti, fiind noi insine cinstitori de sfinti, inseamna ca si Sfanta Liturghie este un prilej de cinstire a sfintilor, deci si de sarbatorire a sfintilor.

Asa ca, in felul acesta gandita, Sfanta Liturghie este o sarbatorire cuprinzatoare. Sarbatorim evenimente legate de mantuirea noastra, evenimente care au dus la mantuirea obiectiva, la mantuirea in general a credinciosilor si totodata Sfanta Liturghie este si un prilej de sarbatorire a oamenilor lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfintilor, asa incat anul bisericesc, in cele din urma, se rezuma in fiecare Sfanta Liturghie cu tot ce are el ca sarbatori anume de peste an. De cate ori luam parte la Sfanta Liturghie, luam parte la toate sarbatorile pe care le avem in cursul unui an bisericesc iar aceasta in timp scurt si cu participarea cata o avem noi la aceste evenimente si la aceste sarbatori. Dumnezeu sa ne ajute!

• « Inapoi
• Inainte »