Taina tainelor, Sfanta Euharistie in Ortodoxie

• « Inapoi
• Inainte »

Taina tainelor, Sfanta Euharistie in Ortodoxie

Preacuvioase parinte staret, stimati ascultatori, cu ajutorul lui Dumnezeu suntem spre sfarsitul programului pe care l-am avut, pentru care am venit aici, si pentru seara aceasta, ca o pecetluire a celor pe care le-am prezentat zilele trecute, as vrea sa ne intretinem putin asupra celei mai adanci taine din cate taine le are Biserica noastra, Taina Sf. Euharistii. Spuneam luni, cand am inceput programul, ca "taina" in limba noastra romaneasca are doua intelesuri. Intelesul de taina ca ceva necunoscut deplin, ceva ce ni se ascunde dar ni se si arata, si prin acest cuvant desemnam in general oricare din cele 7 Sfinte Taine prin care harul lui Dumnezeu se coboara peste credinciosi pentru trebuintele pe care le au credinciosii, pentru sfintirea credinciosilor. In acest inteles Taina este o lucrare sfanta intemeiata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, o lucrare sfanta care se lucreaza in Biserica si prin care se impartaseste harul lui Dumnezeu, harul sfintitor pentru trebuintele diferite ale credinciosilor. Sunt cateva Taine generale, pentru toti credinciosii, Taine de initiere, cum e Taina Sf. Botez, Taina Ungerii cu Sf. Mir, Taina Sf. Euharistii. Apoi sunt dintre cele 7 Sfinte Taine si unele Taine care se dau credinciosilor pentru trebuinte speciale, cum e Taina Sf. Spovedanii pentru iertarea pacatelor, Taina Sf. Maslu pentru cei bolnavi, Taina Cununiei pentru cei ce se casatoresc si Taina Preotiei pentru cei ce devin slujitori la Altar.

Am mai vorbit apoi de alte taine si anume de tainele care privesc adevarurile de credinta crestina, pe care le si cunoastem si pe care nu le cunoastem deplin, taina adevarurilor descoperite de Dumnezeu. Si asa, luni am vorbit despre taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu, marti despre taina Jertfei Mantuitorului, miercuri despre taina Invierii, joi despre taina Inaltarii Mantuitorului si iata, astazi am socotit ca e bine sa ne intretinem putin asupra, as zice eu, acelei taine care e mai taina decat toate tainele, in sensul ca in Sf. Euharistie, Sf. Cuminecatura, in Sf. Impartasanie - ii zicem in mai multe feluri - nu ni se descopera ceea ce stim ca se cuprinde, ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos dar nu vedem Trupul si Sangele Mantuitorului, ci vedem paine si vin. In acest inteles taina este mai taina decat alte taine, pentru ca vedem ce ni se prezinta si credem in altceva, credem ca este vorba de Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta este invatatura Bisericii, in aceasta credem, aceasta este realitatea pentru noi. La celelalte Sf. Taine vedem lucruri vazute, de exemplu la Taina Sf. Mir stim ca e ungere cu Sf. Mir, la Taina Botezului vedem apa, la Taina Cununiei vedem cununiile si cunoastem formula de cununie, la Sf. Maslu vedem untdelemnul, dar la aceasta Taina vedem paine si vin si credem in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Pentru noi nu e paine si vin, pentru noi sunt dumnezeiestile Taine, pentru noi e Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, painea si vinul fiind prefacute in Trupul si Sangele Domnului Hristos. Noi lucrurile acestea le-am primit din traditia Bisericii noastre, din atmosfera de credinta, de slujba a Bisericii noastre.

Mai este o taina pe care am putea-o numi tot asa de bine taina a tainelor din punct de vedere al descoperirii dumnezeiesti, si anume taina Sf. Treimi. E ceva cu totul neinteles de noi, v-am spus ca lucrurile acestea nu pot fi coborate la gandirea noastra pamanteasca, in rational, pentru ca sunt suprarationale, nu le putem cobori in logic pentru ca sunt supralogice. Daca le-ar putea cunoaste omul prin ratiune atunci nu ar trebui sa credem in ele, ci le-am putea demonstra. Ori asa ceva nu se poate.

Eram la Arad, acum vreo trei ani, la Episcopie, unde s-a facut o intrunire cu reprezentanti ai Oastei Domnului din diferite parti ale tarii. Din Moldova, din Arad, din Timisoara, erau episcopi acolo si o imprejurare a favorizat si prezenta mea acolo. Era I.P.S. Serafim la Arad, venise din Germania sau din Occident in orice caz, si trebuia sa ia parte la aceasta adunare si m-a invitat si pe mine. Si acolo a venit vorba, intre altele, despre un reprezentant al Oastei Domnului care avea ceva cultura mai multa - era un subinginer, om preocupat de studii si de perspective de acestea materiale, de analize - si spunea cineva acolo despre unul din cei de fata - si tare s-a simtit rau omul acela cand i s-a spus - ca a analizat Sf. Impartasanie sa vada daca e Trupul si Sangele Domnului Hristos. Nu stiu cum, prin ce s-au gandit ei ca a analizat. Ei, asa ceva nu se poate. Daca crezi, analizezi cu credinta, primesti dintr-odata. Daca nu crezi, degeaba incerci sa cunosti, pentru ca nu ai cum sa cunosti.

De fapt noi avem un buletin de analiza al Sf. Impartasanii si anume la Sf. Liturghie. Nu stiu daca v-ati gandit vreodata, bineinteles ca si eu m-am gandit la aceasta atunci cand s-a pus problema ca exista cineva care vrea, prin diferite mijloace, sa cunoasca Trupul si Sangele Domnului din Sf. Euharistie. Si anume m-am gandit atunci ca noi avem un buletin de analiza complex si foarte clar, bineinteles pentru credinta noastra. Anume, dupa ce se impartasesc preotii si credinciosii, este un cuvant care zice asa, un indemn: "Drepti, primind dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile, de viata facatoarele si infricosatoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie sa multumim Domnului". Iata un buletin de analiza. Pentru credinta, bineinteles. Cu cine m-am impartasit? Pentru ce trebuie sa multumim? Ca ne-am impartasit cu infricosatoarele lui Hristos Taine. Ce inseamna "infricosatoarele lui Hristos Taine"? Cu niste lucruri mai presus de intelegerea noastra, cu ceva ce nu putem intelege in logica noastra, in perspectiva pamantului, ceva care e adus din cer pe pamant. Stiti ca Domnul Hristos a spus "Parintii vostrii au mancat mana si au murit, iar cel ce mananca Trupul si Sangele Meu are viata vesnica. Eu sunt painea care s-a pogorat din cer" (Ioan 6, 58). Asa a zis Domnul Hristos despre Sine: "painea care s-a pogorat din cer" (Ioan 6, 41), deci sunt mai presus de ceea ce putem noi gandi cu mintea noastra. "Fericit esti Simone, fiul lui Ion?, ca nu trup si sange ti-a descoperit tie aceasta" - adica faptul ca Eu sunt cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, ti s-a descoperit prin descoperire dumnezeiasca si esti fericit. Prin puterea firii nu ai fi putut ajunge, trupul si sangele nu pot descoperi asa ceva, caci firea pamanteasca nu poate intui lucrurile mai presus de fire.

Deci e vorba de infricosatoarele lui Hristos Taine, de ceva ce nu putem intelege si ceva ce e uimitor. Sa stiti ca cuvantul "infricosator" nu e cel mai potrivit cuvant prin care s-a tradus un termen din alta limba, din limba greaca. Infricosator inseamna mai mult coplesitor sau uimitor. "Spaimantatu-s-au toate de dumnezeiasca marirea ta" vorbim noi cu Maica Domnului. De fapt s-au uimit toate, admira toate, toate existentele rationale, toate existentele care gandesc admira marirea ta. Asta inseamna "s-au spaimantat": admira sau sunt uimite, sunt uluite de ceea ce se intampla. "Taina straina vad si preamarita; cer fiind pestera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea salasluire intru care s-a culcat Cel neincaput Hristos Dumnezeu, pe Care laudandu-L Il marim". Vad ceva si inteleg altceva. Vad o pestera si inteleg cerul. Vad o iesle si inteleg salasluirea lui Hristos. Vad pe Maica Domnului si inteleg scaunul Heruvimilor. Vad pe Hristos Dumnezeu pe Care-L vad ca om si El este si Dumnezeu adevarat. Asta inseamna a privi in perspectiva tainei. Deci una vad si alta cred. Vad ce se vede si cred in ce nu se vede. Credinta ma duce mai presus de ceea ce se vede. Vederea ma duce la ceea ce se vede, imi descopera ceea ce imi sta in fata. "Taina straina vad insa", adica eu am constiinta ca vad, prin ceea ce se vede, ceea ce nu se vede. Deci vad pe Sfanta Fecioara si nu ma opresc la Sfanta Fecioara ci ma gandesc la scaunul de Heruvimi, pentru ca Fiul lui Dumnezeu - zicem noi tot printr-o descoperire si, de fapt, tot prin ceva neinteles - Se odihneste pe scaun de Heruvimi.

Toate lucrurile acestea pot fi intelese intr-o alta perspectiva. Adica cum, sunt niste Heruvimi si Domnul Hristos sta pe ei? Nu e asa. Vrem sa spunem ca Domnul Hristos e mai presus de Heruvimii care sunt mari si puternici. De Maica Domnului zicem: "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii". Heruvimii sunt fiinte din imediata apropiere a lui Dumnezeu. De altfel si cu apropierea aceasta a lui Dumnezeu, trebuie sa intelegem altfel, pentru ca Dumnezeu nu e undeva marginit si atunci, fiind marginit, sta pe ceva, are o dreapta si o stanga, Fiul lui Dumnezeu sade de-a dreapta Tatalui; unde-i dreapta, unde-i stanga lui Dumnezeu, daca-i vorba? Pentru ca Dumnezeu fiind infinit, nu are o dreapta si o stanga, pentru ca nu e in marginire ca sa aiba o dreapta si o stanga. Si atunci de ce se spune totusi ca Fiul lui Dumnezeu sta de-a dreapta Tatalui? Se spune pentru ca numai asa se poate intelege cinstirea firii omenesti din Mantuitorul nostru Iisus Hristos, printr-o comparatie. Sta de-a dreapta Tatalui, de fapt sta in cinstire, asta inseamna. Noi nu putem cobori lucrurile ceresti la dimensiunile lucrurilor pamantesti, doar gasim niste comparative in lucrurile omenesti ca sa intelegem lucruri mai presus de ceea ce exprimam prin termenii de comparatie.

Deci uimitoarele, infricosatoarele lui Hristos Taine le-am primit la Sf. Liturghie cand ne impartasim. Si despre uimitoarele Taine ale lui Hristos, despre Trupul si Sangele pe care le-am primit, despre Hristos intreg cu care ne-am unit stim ca ne unim cu Domnul Hristos in intregimea Lui. Pornim de la Trupul si Sangele Lui, dar Domnul Hristos nu ne da ceva din afara de El, ci ne da ceva ca sa ni se poata comunica El insusi, ne da ceva din fiinta Lui, ca prin ceea ce ne da, sa intre El intreg in noi. Invatatura Bisericii este ca cel care se impartaseste, se impartaseste cu Hristos intreg si in largime si in adancime. Nu se impartaseste cu ceva din Hristos ci cu Hristos. Daca Hristos vine in noi prin poruncile Sale, poruncile Sale sunt mijlocul prin care Hristos Se intrupeaza in noi, inseamna ca poruncile Mantuitorului nostru Iisus Hristos sunt mijlocul prin care vine El in noi. Tot asa si Trupul si Sangele pe care ni le da e ceea ce e mai jos din tot ce reprezinta persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos, mai apropiat de noi, mai materializat cumva, dar ca prin aceasta sa ni se dea El intreg. A gasit Domnul Hristos modalitatea aceasta de a Se uni cu omul.

Si despre Tainele Mantuitorului noi spunem ca sunt dumnezeiesti. Nu se poate sa nu fie dumnezeiesti daca tin de Dumnezeu. E tot ce are omenirea mai scump, tot ce are omenirea mai inalt, Trupul si Sangele Mantuitorului cu care noi ne impartasim de multe ori asa invartosati cum suntem si nu intelegem mare lucru, ca si cand s-ar intampla ceva obisnuit. De ce? Pentru ca nu noi Il descoperim pe Domnul Hristos, ci Domnul Hristos ni se descopera noua. Si in masura in care ni se descopera Il cunoastem si Il pretuim, apreciem acest dar, avem aceasta valoare, si daca nu ni se descopera El degeaba cautam noi sa Il cunoastem din Impartasire sau gandindu-ne la Trupul si Sangele Lui, nu putem, numai Tatal Cel din ceruri, numai Duhul Sfant, numai Domnul Hristos Insusi ne poate descoperi acest lucru, asa cum a descoperit de fapt si adevarurile care le credem si pe care le-am primit ca lucratoare in sufletul nostru. Am spus ca Invierea Domnului Hristos au cunoscut-o si au crezut in ea numai aceia pe care Domnul Hristos Cel Inviat i-a incredintat. Exista o incredintare launtrica, nu trebuie neaparat sa ne gandim la o incredintare din afara, sa-L vedem pe Domnul Hristos in fata. Daca ar fi asa, cineva isi imagineaza pe Domnul Hristos si zice ca L-a vazut pe Domnul Hristos. Asta nu e sigur. Un parinte din Pateric cand i s-a aratat vrajmasul si i-a zis "Inchina-te mie ca sunt Hristos", el a zis: "Vezi ca eu nu sunt vrednic sa-L vad pe Hristos, ii fi trimis la altcineva". A avut o ezitare, si a avut o ezitare pe buna dreptate, pentru ca pot fi si inselaciuni. Cineva il intreaba pe un parinte din Pateric ca ce zice despre cei care au vedenii cu ingeri. Si el raspunde: "Eu ii fericesc pe aceia care-si vad pacatele lor". E mai mare lucru sa-ti vezi pacatele tale decat sa-L vezi pe Domnul Hristos. Pe Domnul Hristos Il vom vedea toti, deodata, la a doua venire, si atunci nu va fi nici o indoiala. Dar pana atunci pot fi si indoieli in ceea ce priveste aparitia Domnului Hristos. Bineinteles ca pot fi si aparitii bune, dar omul in general e bine sa fie circumspect.

Sfintele Taine ale Mantuitorului sunt dumnezeiesti, Sf. Taina a Euharistiei este dumnezeiasca. "Drepti primind dumnezeiestile ..." Si bineinteles ca daca sunt Dumnezeiesti sunt si sfinte. Nu poate sa fie ceva dumnezeiesc si sa nu fie sfant. Daca sunt sfinte sunt preacurate. Fiind dumnezeiesti, sfinte si preacurate, sunt si nemuritoare, adica raman in veci. In noi si in afara de noi ele raman in veci, nu se dizolva. Niciodata nu se dizolva Sfintele Taine ale Mantuitorului cu care ne impartasim, ci intra in alcatuirea madularelor noastre. Stiti ca exista o rugaciune dupa ce ne impartasim, rugaciunea a treia, in care zicem catre Domnul Hristos "Intra in alcatuirea madularelor mele, in rarunchi si in inima". Te-am primit in fiinta mea, acum vreau sa se intample ceva mai departe, sa intri in alcatuirea madularelor mele, sa intri in rarunchi si in inima. Ce inseamna asta sa intri in rarunchi si in inima? In ceea ce are fiinta mea mai adanc, mai esential, acolo sa intri, sa intri in tot, sa Te reversi in existenta mea intreaga. Domnul Hristos nu ne-a descoperit nimic in legatura cu faptul ca ar pleca din existenta noastra pentru nevredniciile noastre, dar fiind vesnic si fiind vesnice, noi nu putem sa facem niste aprecieri in legatura cu aceasta, dar stim ca nu dispare, nu se nimiceste, nu se risipeste, ci Tainele lui Dumnezeu fiind vesnice, se unesc cu Dumnezeu daca omul e nevrednic si nu poate sa fie purtator de Dumnezeu. Stiti ca noi la slujbele noastre pomenim pe purtatorii de Dumnezeu parinti ai nostri. Toti trebuie sa fim purtatori de Dumnezeu si mai ales cei care se impartasesc neaparat trebuie sa fie purtatori de Dumnezeu, teofori. Purtator de Dumnezeu se numeste "teofor" in greceste. Cine-i teofor poate sa fie in acelasi timp si "hristofor", purtator de Hristos. Stiti ca exista numele acesta, Hristofor, mai ales in Apus. Purtator de Duh se spune "pnevmatofor". Cine se impartaseste cu dumnezeiestile Taine este teofor, hristofor, pnevmatofor, pentru ca unde e Hristos acolo e si Tatal si Duhul Sfant. Insa Domnul Hristos este cel mai apropiat de noi pentru ca e si om, nu numai Dumnezeu. E Dumnezeu si om. Trupul si Sangele Mantuitorului tin de Mantuitorul-om, om unit cu Dumnezeu. Nu se poate sa separi vreodata pe omul Hristos de firea dumnezeiasca, ci unde e Domnul Hristos ca om, acolo este si firea dumnezeiasca a Domnului Hristos. Deci primim Tainele dumnezeiesti, infricosatoare, primim Tainele sfinte, primim Tainele preacurate, primim Tainele nemuritoare, primim Tainele de viata facatoare. Cand se impartaseste cineva, se spune: "Se impartaseste robul lui Dumnezeu cutare cu Sfantul si Preacuratul Trup si Sange al Domnului Hristos spre iertarea pacatelor si spre viata de veci". E taina vietii.

Oamenii in general au o ezitare cand e vorba de moarte. Si Domnul Hristos nu vrea ca omul sa moara, nu vrea ca sa moara casa lui Israel. In Scriptura nu este nici un loc in care sa se spuna ca Dumnezeu a creat moartea. Moartea exista dar nu e creata, ci e o consecinta a slabiciunii omenesti si a pacatului, dar lucrul acesta nu l-a vrut Dumnezeu. Si atunci, cum nu exista o moarte creata, tot asa nu exista nici un iad creat. Noi cand ne gandim la iad ne gandim la ceva ce exista fara sa fie creat. Atunci cum exista daca nu e creat? Nicaieri in Biblie nu se spune ca Dumnezeu a creat iadul. Spune ca a facut cerul si pamantul, ca l-a facut pe om, ca a facut animalele, ca a facut plantele, toate acestea sunt marturisite ca existand din puterea lui Dumnezeu si de fapt sunt si foarte complicate si foarte instructive in ceea ce priveste vederea lui Dumnezeu, vederea intelepciunii lui Dumnezeu, a puterii lui Dumnezeu, a bunatatii lui Dumnezeu. Dar nu se spune nicaieri ca Dumnezeu a creat moartea, chiar se spune ca nu a creat moartea si nu se spune nicaieri ca a creat iadul. Si totusi exista. Cum exista? Exista prin cei care sunt vrednici de moarte si prin cei care sunt vrednici de iad. Si nefiind firesc sa moara cineva, si nefiind firesc sa mearga in iad, e firesc ca omul sa-si doreasca viata. Si Sfintele Taine ale lui Hristos sunt facatoare de viata, datatoare de viata.

Tot asa mai vorbim noi despre Duhul Sfant datator si facator de viata, si tot asa vorbim noi la sfintele slujbe despre Crucea cea datatoare de viata: "Cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci". Care face viata. Cum face Crucea viata? Prin jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos s-a ajuns la viata, ne-am mutat de la moare la viata. Zicem noi la Pasti: "Ziua Invierii popoare sa ne luminam, Pastile Domnului, Pastile; ca de la moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cantam cantare de biruinta". Asta inseamna ca noi de fapt trebuie sa traim in cer, in cerul cel de pe pamant, in pamantul devenit cer. Deocamdata nu intru deplinatate, pentru ca asteptam un cer nou si un pamant nou, cum se scrie in Scriptura, dar totusi credinciosii trebuie sa duca o viata cereasca in conditiile pamantesti. Mie imi place sa spun ca manastirea e - stiti, nu? - tinda raiului, poarta cerului, casa lui Dumnezeu, locul implinirilor, intr-un fel cerul cel de pe pamant. Si Sf. Ioan, cel ce a scris "Scara", chiar are afirmatia aceasta ca "manastirea e cerul cel de pe pamant". Si biserica e cerul cel de pe pamant, biserica ca locas de inchinare - de ce? - pentru ca se fac slujbele dumnezeiesti in biserica, pentru ca aduce cerul pe pamant, reprezinta pe pamant cerul cel mai presus de lume despre care nu stim exact ce este. Astfel, Sfintele Taine sunt ceresti pentru ca nu sunt de pe pamant, nu le creeaza cineva pe pamant.

Cand sunt prezentate Cinstitele Daruri ca sa fie sfintite, in timp ce credinciosii canta "Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Tie Iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru", cuvinte spuse dupa "Ale Tale dintru ale Tale, Tie Ti-aducem de toate si pentru toate", deci ca un fel de oferire inimii credinciosilor pentru Dumnezeu, preotul se roaga si zice catre Dumnezeu Tatal sa trimita pe Duhul Sfant. De ce? Ca sa vina peste noi si peste aceste Cinstite Daruri si sa prefaca painea in Trupul Mantuitorului, ceea ce este in potir - vinul amestecat cu apa - in sangele Mantuitorului si acestea sa se realizeze prin Duhul Sfant: "Trimite Duhul Tau cel Sfant peste noi si peste aceste Daruri ce sunt puse inainte. Si fa, adica, painea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tau. Iar ce este in potirul acesta, cinstit Sangele Hristosului Tau. Prefacandu-le cu Duhul Tau Cel Sfant. Amin. Amin. Amin". Aceasta este rugaciunea numita "Epicleza" si este momentul in care Cinstitele Daruri, piinea si vinul, devin Trupul si Sangele Mantuitorului. Pentru credinta noastra, pentru viata noastra devin Trupul si Sangele Mantuitorului. Deci nu mai sunt inchipuitoare ale Trupului si Sangelui Mantuitorului, pentru ca inainte de prefacere, cinstitele Daruri sunt paine si vin obisnuite, sunt de fapt preinchipuitoare ale Trupului si Sangelui Mantuitorului. La Liturghia Sf. Vasile cel Mare se si spune: "Cele ce le-am adus inainte si inchipuiesc Trupul si Sangele Tau sa se prefaca in Trupul si Sangele Mantuitorului". Deci sunt niste lucruri pe care noi nu le putem intelege la masurile noastre, dar le primim ca adevarate si consideram apoi ca ceea ce e in fata noastra este Trupul si Sangele Mantuitorului pe care nu-l descoperim noi, ci ni-l descopera Dumnezeu, ni-l descopera Mantuitorul Care Se uneste cu noi. Si in continuare avem in fata Sfintele Taine, Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos pentru impartasirea preotilor si a credinciosilor si ne impartasim nu cu paine si vin preinchipuitoare, ci cu trupul si sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cu o realitate, o realitate indiscutabila pentru noi.

Au incercat cei vechi si au pus problema - unii dintre ei - cum este, daca intr-adevar este sau nu este prezent Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Li s-a descoperit unor parinti ca e carne si sange. Toate lucrurile acestea sunt o incercare de elucidare a problemei, problema ramane problema, pentru unii problema si pentru unii realitate. E elucidata gata si fara aceste interventii de sus. Pentru ca, la drept vorbind, noi ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, nu cu bucati ci cu Trupul si Sangele Domnului Hristos intreg, in intregimea lui. Adica Il primim pe Domnul Hristos intreg, nu primim parti din Domnul Hristos, ci pe El intreg. Fiecare credincios Il primeste pe Hristos intreg. Am putea zice asa comparativ, daca privesti un munte, de pilda, muntele e si in afara de tine, e si in tine, la masurile la care poate fi cuprins muntele, cum e cuprins muntele intr-o fotografie, de pilda, asa mare cum e, muntele intra intr-o fotografie mica. Tot asa intra Trupul si Sangele Domnului Hristos cu toate maretiile Lui, cu tot ceea ce este Domnul Hristos, intra in fiinta noastra redusa. La proportiile la care este intra si se face trup in noi. Caci scopul impartasirii este acesta, ca Domnul Hristos sa devina trup in noi, trupul Domnului Hristos sa se uneasca cu fiinta noastra si noi sa devenim madulare ale trupului lui Hristos. Nu e o chestiune teoretica.

Sf. Apostol Pavel, de pilda, vorbeste in Epistola catre Efeseni despre madularele Trupului lui Hristos. Si in Epistola catre Romani si in Epistola I catre Corinteni e o idee pe care Sf. Apostol Pavel o are in vedere, o raspandeste, dar nu e o simpla teorie, ci e o realitate. Adica Domnul Hristos intra in alcatuirea umana ca sa devina omul ceea ce este El in firea omeneasca si prin aceasta sa se uneasca cu Dumnezeu. Sigur ca e o distanta foarte mare intre omul fara Dumnezeu si omul unit cu Dumnezeu. Parintii cei care au incercat sa dea o explicatie au luat ca termen de comparatie un fenomen, si anume unirea fierului cu focul. Si zic ca asa cum fierul, cand e bagat in foc, primeste insusirile focului fara sa fie foc, e fier fierbinte, e fier unit cu focul, nu e foc, nu devine foc, nu se transforma in foc, dar primeste insusiri ale focului, arde, cum arde focul arde si fierul inrosit in foc, asa este si cu unirea omului cu Dumnezeu.

Poate va mai aduceti unii aminte de cuvantul Sf. Simeon Noul Teolog, cuvantul al V-lea dintre Imnele Sf. Simeon Noul Teolog. El, vorbind cu Dumnezeu, vorbind cu Domnul Hristos, isi exprima uimirea in fata Domnului Hristos si zice: "Cum de foc esti ce tisneste si esti val racoritor? - deci esti si foc, si val, si fierbinteala, si racoare in acelasi timp - Cum de arzi si-alini indata? - foarte interesant, deci esti si foc, si racorire, si arzi, si alini - Cum ma faci nemuritor? Cum de faci din vamesi ingeri - prin unirea Ta pe vamesi si pe pacatosi ii faci ingeri, ii ridici la treapta de ingeri prin prezenta Ta - si-ntunericul lumina? Cum de scoti din iad si cum de curatesti pe cei din tina? Cum tragi bezna in lumina? Cum de noaptea o cuprinzi? Cum de ma prefaci cu totul? Inima cum o aprinzi?" Si acum urmeaza sa zicem punctul de culme: "Cum de Te-mpreuni cu robii, fii ai Tatalui de-i faci? - ii faci fii ai Tatalui pe robii, pe crestinii care sunt robii lui Dumnezeu, dar cum ii faci fii? Nu din afara, ci din inauntru, intri in alcatuirea madularelor lor. De aceea Sf. Simeon Noul Teolog zicea: "Privesc mana mea si vad mana lui Hristos". De ce? Pentru ca e strabatuta de Hristos - Cum de arzi de dor, ranindu-i, cum de iarasi ii impaci? Cum de rabzi si suferi Doamne, cum nu rasplatesti indata? Cum de vezi cele ce-n taina numai Tie Ti se-arata? Cum fiind asa departe vezi ce facem fiecare? Doamne, robilor Tai da-le indelunga Ta rabdare".

Parintii cei duhovnicesti nu au mers foarte departe cu aprecierile acestea pentru ca acestea nu sunt aprecieri, nu sunt teorii, nu sunt niste lucruri care trebuie elucidate, ci sunt niste lucruri pe care le primim, pe care le traim. Daca nu le traiesti, degeaba le stii, le teoretizezi. Stiti ca Domnul Hristos a spus ca "cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica" si "cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu nu are viata vesnica". Sunt cuvinte pe care le-au auzit iudeii. Iudeii, cand au auzit cuvintele acestea au zis: cum poate acesta sa ne dea Trupul Lui sa-l mancam? Doar stim pe tatal Sau si pe mama Sa, cum zice El: "M-am pogorat din cer?" (Ioan 6, 42). Si intr-adevar Domnul Hristos S-a pogorat din cer, adica Fiul lui Dumnzeu S-a facut om, S-a pogorat din cer, a devenit om in conditii umane dar intr-un chip deosebit, intrupandu-Se de la Duhul Sfant, si a devenit om. In fata oamenilor de fapt a contat ca om. Cei care L-au vazut pe Domnul Hristos dar nu au crezut in El ci numai L-au vazut dupa firea omeneasca, dupa figura Lui, au zis ca e un om de rind, care are tata si mama, ca tatal Lui este Iosif, ca mama Lui este Maria, un om ca toti oamenii. Si El totusi a zis: "M-am pogorat din cer". Si iudeii se intrebau: cum zice ca S-a pogorat din cer si cum poate sa ne dea Trupul Lui sa-l mancam? Si Domnul Hristos nu le-a dat nici o explicatie. Daca citim in Sf. Evanghelie gasim tot afirmatii de felul acesta, ca El Isi da Trupul sa fie mancat, Isi da Sangele sa fie baut, ca are viata vesnica, toate acestea le spune Domnul Hristos si nu da o explicatie a acestui fapt. De ce nu da o explicatie? Pentru ca omului care nu e la masurile de a intelege lucrurile acestea degeaba ii dai o explicatie. O explicatie nu schimba o situatie, si situatia e aceasta: Trupul si Sangele Domnului Hristos ni se dau noua spre mancare si spre viata vesnica si intra in alcatuirea noastra asa cum intra mancarea prin care traim. Hrana pe care o primim se asimileaza, se face trup in noi. Asa cum se face trup in noi hrana pe care o primim, tot asa si Domnul Hristos El Insusi intra in alcatuirea madularelor noastre, adica se face trup in noi, se continua Intruparea Fiului lui Dumnezeu.

Cand preotul de roaga ca sa se prefaca Cinstitele Daruri in Trupul si Sangele Domnului Hristos, ii spune lui Dumnezeu de ce anume cere lucrul acesta. Si zice: "Ca sa fie celor ce se vor impartasi - spre ce? - spre trezirea sufletului." Cel dintai lucru pe care-l afirma in legatura cu dumnezeiestile Taine este sa fie "spre trezirea sufletului", ca omul sa fie sensibilizat , sa fie treaz in fata lucrurilor sfinte si mai presus de ceea ce intelegem noi. Dupa aceea spre ce? "Spre iertarea pacatelor". Dupa aceea spre ce? "Spre impartasirea cu Duhul Sfant - mai departe - spre plinirea Imparatiei cerurilor si spre indraznirea cea catre Tine". Si apoi adauga: "Iar nu spre judecata sau spre osanda". Exista si posibilitatea ca impartasindu-se cineva, sa se impartaseasca spre osanda, atunci cand nu este luator aminte la dumnezeiestile Taine. Sf. Apostol Pavel in Epistola I catre Corinteni zice: "Deci sa se cerceteze omul pe sine si numai asa sa manance din aceasta piine si sa bea din acest pahar, pentru ca cel ce mananca cu nevrednicie, mananca si bea siesi osanda. De aceea sunt printre voi multi slabi si bolnavi si o buna parte mor" (I Corinteni 11, 28-30).

Mi-aduc aminte de textul acesta, l-am auzit pentru prima data in 1942 la Sambata cand am fost pentru prima data acolo si parintele Arsenie predica. Nu mai imi aduc aminte foarte multe din predica parintelui - totusi imi mai aduc aminte cate ceva - dar si de cuvantul acesta pe care l-am auzit pentru prima data. Poate ca l-am citit in Scriptura, nu imi aduc aminte daca am ajuns la textul acesta pana la 13 ani si jumatate. De altfel nu e foarte important sa ajungi la un text, e foarte important ca ajungand la un text sa-l iei in seama, sa-l asimilezi, sa-ti dai seama de valoarea lui. Ori parintele a luat in consideratie acest text si l-a detasat din context pentru credinciosii care erau atunci de fata, printre care eram si eu. Si a spus despre ceea ce zice Sf. Ap. Pavel, atragandu-le atentia credinciosilor ca poate cineva sa se impartaseasca cu nevrednicie si in cazul acesta ajunge la slabiciune, bineinteles in primul rand la slabiciune sufleteasca, dar de multe ori si slabiciunile trupesti sunt slabiciuni determinate si de slabiciunea sufleteasca. "Sa se cerceteze omul pe sine si numai asa sa manance din aceasta paine si sa bea din acest pahar, pentru ca cel ce mananca cu nevrednicie, mananca si bea siesi osanda. De aceea - adauga Sf. Ap. Pavel, citim in cap. 11 din prima Epistola a Sf. Ap. Pavel catre Corinteni - sunt printre voi multi slabi si bolnavi si o buna parte mor". Nu toti oamenii care mor, mor pentru ca nu s-au impartasit cu vrednicie. De multe ori se impartasesc oamenii pe patul de moarte si poate chiar cu vrednicie, multi dintre ei s-au impartasit de multe ori in viata si totusi mor, moartea nu este un semn de impartasie cu nevrednicie. Dar exista si o moarte sufleteasca si atunci moartea sufleteasca este totdeauna o consecinta a neascultarii de Dumnezeu. Sunt oameni care mor inainte de moarte, din punct de vedere sufletesc. Dupa cum sunt oameni care inviaza inainte de Inviere, din punct de vedere sufletesc. Sf. Ioan Scararul in "Scara" are cuvantul ca "nepatimirea este cerul cel de pe pamant" si ca este "invierea sufletului inainte de Invierea cea de obste", inainte de invierea trupului.

Stimati ascultatori, oricat am buchisi noi lucrurile acestea, tot nu intelegem mai mult decat ni se spune si nici ce ni se spune nu intelegem. Noi sa pretuim aceste daruri ale lui Dumnezeu si sa le folosim spre binele nostru. Sa stiti ca s-a facut multa teorie in istoria Bisericii in legatura cu Sf. Taine, in legatura cu Sf. Euharistie. Cuvintul "euharistie" inseamna in greceste "multumire". Noi cand zicem "euharistie" nu intelegem "multumire", desi cuvantul grecesc "euharistie" inseamna "multumire", dar nici ei nu se gindesc la multumire in primul rand, cand e vorba de Cinstitele Daruri, ci la Sf. Impartasanie, la Sf. Cuminecatura, la Trupul si Sangele Mantuitorului. La dumnezeiestile Taine se gandesc si ei. Cuvantul "euharistie" nu prea are circulatie de fapt. E un termen teologic, il inteleg teologii, credinciosii nostri nu zic ca primesc Sf. Euharistie, ci zic ca primesc Sf. Cuminecatura, ca se comunica. Ce inseamna cuminecatura? Mijloc de comunicare cu Dumnezeu, mijlocul de a intra in sfera divina prin aceste daruri sfintite, prin Sf. Taine comunicam cu Domnul Hristos. De aceea trebuie sa avem o corespondenta cu Domnul Hristos, sa ne asemanam cu Domnul Hristos. Nu poate sa se impartaseasca cu vrednicie cineva care are ura in suflet, pentru ca un purtator de rautate, un purtator de ura nu se aseamana cu Domnul Hristos si neasemanandu-se cu Domnul Hristos nu poate sa se uneasca cu Domnul Hristos. Chiar daca are mijlocul acesta de comunicare, de cumineacre, care inseamna comunicare, inseamna comuniune, inseamna unire cu Domnul Hristos.

Sau Sf. Impartasanie. Ce inseamna asta, Impartasanie? Mijloc de impartasire, de a te impartasi de ceea ce da Dumnezeu, de ceea ce este Dumnezeu, coborat la masurile posibilitatilor omului de a se uni cu Dumnezeu. Adica Domnul Hristos il cauta pe om unde este el. Unde-i omul acolo se duce Domnul Hristos. Daca omul e pe pamant, vine la omul de pe pamant. Daca omul e in iad, se duce la omul din iad. S-a pogorat la iad. De ce S-a pogorat la iad? Pentru ca erau si acolo oameni care trebuiau mantuiti. S-a pogorat la iad, pana unde era omul, pana in cele mai de jos. "Pogoratu-Te-ai - zicem noi la Pasti - intru cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat vesnicile incuietori care ii tineau pe cei legati, Hristoase, si a treia zi, precum Iona din chit, ai inviat din mormant". Deci "pogoratu-Te-ai intru cele mai de jos ale pamantului". Pentru ca v-am spus ieri ca conceptia de atunci era ca iadul e sub pamant.

Noi, cand ne gandim la iad, ne gandim ca e undeva jos, in sensul ca nu poate fi sus, nu poate fi si iadul si raiul in acelasi loc, desi nu se vorbeste de ceva spatial, dar in orice caz altceva e raiul, altceva e iadul. Si atunci nu pot convietui, nu pot fi impreuna raiul si iadul. Si atunci daca zicem ca raiul e sus, zicem ca iadul e jos. Dumnezeu stie unde e josul, daca-i vorba. Pentru ca noi acum, de exemplu, stam aici cu picioarele pe pamant si josul nostru este pamantul pe care calcam. Dar stim ca cei din America, de pilda, unde rasare soarele acuma, sunt opusii nostri, si josul lor e susul nostru. Ei au un sus care-i altul si un jos care-i altul fata de noi. Si am putea zice ca asa cum se invarte pamantul, stam cu capul la vale de multe ori, cand se intoarce pamantul pe partea cealalta. De aceea e gravitatia care ne tine sa nu cadem in sus. Poate cunoasteti expresia Sf. Grigorie de Nyssa de "oameni care cad in sus". Sunt oameni care cad in sus: aceia care sunt mandri. Nu cad in jos, cad in sus, dar tot cadere e. In sfarsit sunt niste lucruri pe care eu ma gandesc sa vi le pun in atentie, ca dupa aceea voi trebuie singuri sa le cercetati sau sa fiti cu raportare la ele.

Ar mai fi o chestiune. Si anume chestiunea daca ni se da posibilitatea sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, daca ni se da posibilitatea sa avem Trupul si Sangele Domnului Hristos, de unde le avem? Domnul Hristos a zis ca vin din cer pe pamant, "Painea care s-a pogorat din cer". Ori nici unul dintre noi nu am vazut coborandu-se paine din cer ca sa ni se dea noua, dar avem dumnezeiestile Taine care se realizeaza in cerul cel de pe pamant si am putea zice ca tot din cer ne sunt venite, dar din cerul cel de pe pamant, prin lucrarea lui Dumnezeu. Si atunci se pune intrebarea: daca exista aceasta posibilitate sa avem dumnezeiestile Taine cu care sa ne impartasim, daca exista Sf. Liturghie care este anume - sa nu uitam niciodata, e anume - ca sa existe Sf. Taine pentru impartasire, nu pentru contemplare, pentru a fi privite, pentru a sti ca exista, ci pentru impartasire, cand pot credinciosii sa se impartaseasca? Sau cand trebuie sa se impartaseasca? Multi dintre credinciosi zic ca nu se impartasesc pentru ca nu sunt vrednici. Si sa stiti ca nimenea de fapt nu e vrednic. Eu cred ca nici sfintii nu au crezut despre ei ca sunt vrednici sa se impartaseasca. Acum stiti ca noi cerem de la Dumnezeu o invrednicire si zicem: "Si ne invredniceste pe noi Stapane, cu indraznire, fara de osanda, sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tata, si a zice [...]" Chiar si sa zicem "Tatal nostru" cerem o invrednicire. Sau cerem o invrednicire sa nu pacatuim: "Invredniceste-ne Doamne, in noaptea aceasta, fara de pacat sa ne pazim noi", e o invrednicire. Singur Dumnezeu il poate invrednici pe om.

Am zis ca s-a facut foarte multa teorie in legatura cu Sf. Taine. Sa stiti ca Sf. Taine nu ni s-au dat sa le teoretizam. In istorie s-au facut multe aprecieri in legatura cu impartasirea si cu ce este si cum se da, s-au incercat elucidari ale unor lucruri care de fapt nu se pot elucida. Biserica noastra sa stiti ca nu are nici un fel de teorie in legatura cu prefacerea. Spune pur si simplu: Cinstitele Daruri se prefac in Trupul si Sangele Mantuitorului. Deci Domnul Hristos nu ne-a dat Sf. Taine ca sa le analizam in nici un fel: nici prin analize pe care le-ar putea face cineva in laborator, nici in analize de credinta, ci le primim direct asa cum ni se dau, ca "dumnezeiesti, sfinte, preacurate, nemuritoare, ceresti, de viata facatoare, infricosatoare", acesta e buletinul de analiza. Daca asta este situatia, atunci intrebarea este cand putem sa le primim? Raspunsul ar fi: cand suntem vrednici. Cand suntem vrednici, cine poate sa spuna: acum esti vrednic, poti sa te impartasesti? Duhovnicul poate sa spuna ca te poti impartasi. Deci depinde de duhovnic, de ceea ce spune duhovnicul, daca poti sa te impartasesti.

Insa in ceea ce priveste frecventa, adica faptul de a te impartasi, nu exista o randuiala in sensul acesta, ca numai atunci si atunci, numai la sorocul cutare. S-au facut niste reguli, dar sa stiti ca atunci cand preotul zice "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati", ii cheama pe toti care vor sa mearga. Pe toti ii cheama. Nu are de selectat pe nimenea. Sigur ca ii pregateste si trebuie sa se pregateasca ei insisi, cu spovedanie, cu rugaciune, cu rugaciune anume pentru impartasire, dar el ii cheama pe toti. Si ii impartaseste pe toti care vin. Si credinciosii trebuie sa doreasca sa se uneasca cu Domnul Hristos, sa ceara lucrul acesta, sa insiste pentru lucrul acesta, insa sa nu ajungem niciodata la o moda, cum e in Occident. In Occident, cei care se duc la biserica, la Liturghie, se si impartasesc. Nu exista nici o cernere, nici o selectare, nici o spovedanie - se spovedesc odata pe luna si mai rar. Asa ceva la noi nu se poate. Dar nici nu trebuie sa stea oamenii cu gandul ca nu se impartasesc pentru ca nu sunt vrednici. Cand esti vrednic? Cum ziceam noi cand eram copii: "Eu sunt mic, Tu fa-ma mare. Eu sunt slab, Tu fa-ma tare".

Vorbeam aseara cu niste prieteni, aici, cand le-am spus ca o fetita, cand ziceam sa spuna dupa noi "Eu sunt mic, Tu fa-ma mare", ea zicea - in loc sa zica "Tu fa-ma mare - "Eu te fac mare". Sa stiti ca Dumnezeu asta o si face. Ne invredniceste. Daca suntem sinceri, ne invredniceste Dumnezeu. Nu noi ne invrednicim. Sigur ca daca duci o viata superioara, o viata distinsa, intr-un fel te faci vrednic si prin asta. Nu o sa crezi ca esti vrednic atunci cand faci rele, cand te-ai certat, si acum te duci sa te impartasesti, nu te mai gandesti ca te-ai cetat, nu te-ai certat, ca ai asuprit, nu ai asuprit pe cineva, ca l-ai bruscat, ca nu l-ai bruscat si te duci sa te impartasesti ca doar te invredniceste Dumnezeu. Nu asa trebuie vazute lucrurile. Dar daca duci o viata care te recomanda in general pentru Dumnezeu, atunci ai motive si sa te impartasesti, ca sa primesti putere. Nu te impartasesti numai asa, ca sa zici ca ti-ai implinit un lucru, ci ca sa primesti putere. Si orice duhovnic trebuie sa se gandeasca la faptul acesta, ca el trebuie sa-l ajute pe om sa se impartaseasca. Bineinteles ca nu poti sa-l lasi sa se impartaseasca pentru ca vrea el asa numai, fara nici o conditie. Dar dupa ce l-ai pus odata in randuiala si dupa ce a devenit un om superior si un om care il poti recomanda lui Dumnezeu, nu ai nici un motiv sa zici: poate te-ai impartasit ieri, mai vrei si astazi, ce inseamna asta? Daca eu ca preot ma impartasesc si ieri, si azi, si maine, si poimaine, de ce nu s-ar putea impartasi si credinciosii tot asa, daca doresc si daca sunt la masurile acelea ca sa se poata impartasi. Cititi "Urmarea lui Hristos", cartea a patra e indemnatoare spre impartasire. Si de fapt acesta e si rostul Liturghiei, ca sa se poata impartasi credinciosii, ca sa aiba la indemana Sf. Taine ca sa se poata impartasi.

Eu va pun la inima lucrurile acestea in toate aspectele pe care vi le-am prezentat si doresc sa tineti seama de ele si sa va orientati, sa gasiti modalitatea de a putea sa primiti putere din dumnezeiestile Taine. Sa nu asteptati Postul Pastilor, sa nu asteptati alt Post, ci sa puteti sa va folositi de darul lui Dumnezeu cat de des posibil. Numai sa nu ajungem la o moda, ca trebuie sa ma impartasesc, sunt la Liturghie, ma impartasesc. Nu. Ci sa dorim sa ne impartasim fiind la Sf. Liturghie si de cate ori putem sa ne impartasim, sa ne si impartasim.

Eu, cum am spus, va pun la inima lucrurile acestea. Sa ramanem cu folos din toate cate vi le-am prezentat. Adica lucrurile acestea mie nu mi-au fost cerute de cineva, ci m-am gandit ca daca eu, la varsta voastra de tineri, as fi avut aceste comunicari, aceste informatii, mi-ar fi prins foarte bine, si de aceea am ales sa va spun ce v-am spus. Urmeaza ca fiecare sa aveti folosul pe care am gandit eu ca-l puteti avea si intalnirile acestea, din aceasta vreme, aici, la locul acesta, in tinda raiului, in casa lui Dumnezeu, la poarta cerului si in locul implinirilor sa le ducem cu noi acolo unde ne sunt rosturile de viata si sa se cunoasca ca am auzit ceva deosebit, sa se cunoasca ca am fost undeva unde simtim mai mult darul lui Dumnezeu decat acolo unde suntem in general preocupati de multe altele si uitam, poate prea mult si prea des, de cele care nu ar trebui sa le uitam niciodata.

Dumnezeu sa ne ajute!

Omul, cand se impartaseste, Il primeste pe Mantuitorul intreg. Daca ne impartasim zilnic, iata ca pe Mantuitorul zilnic Il vom primi intreg. Mintea mea nu intelege. Ramane taina?

Ramane taina, fara indoiala. Toate lucrurile acestea sunt mai presus de noi. Dar invatatura Bisericii este ca nu primim parti din Domnul Hristos, nici in ceea ce priveste largimea, adica primim o parte, cum am zis eu, un deget, ci Il primim pe Hristos intreg. Asta este invatatura Bisericii. Dar Il primim pe Hristos intreg nu numai in intelesul acesta, ci si in intelesul de adancime, cat putem cuprinde din Hristos. Domnul Hristos spune undeva in Evanghelia de la Ioan ca "Dumnezeu nu da Duhul cu masura". Il da cat poate cuprinde omul. Nu stim cat, pana cand, dar stim ca atata primim cat putem cuprinde. Dar Domnul Hristos ni se da intreg.

Am urmarit copilul mic, sa zicem de 2-3 ani, care se impartaseste cu mai multa vrednicie decat omul mare, pentru ca are mai putine pacate. Si am urmarit comportamentul lui in ziua respectiva. Si s-a intamplat sa faca ceva ce altadata nu a facut, sa zicem ceva grav, un act de rautate, nu a vrut sa dea ceva cuiva. Am zis ca daca s-a impartasit, cum de nu a devenit mai bun?

Bine, un copil nu are discernamant. Domnul Hristos e Domnul Hristos si copilul e copil. Chiar daca s-a impartasit. Sa stiti ca in Biserica noastra nu exista indemnul acesta ca sa se impartaseasca copiii. Pentru ca inca nu sunt constienti, ei se impartasesc cu impartasirea de dupa Botez si dupa aceea pot sa nu se impartaseasca pana cand ajung la varsta constienta.

Are sens notiunea de rasarit? Nu o data Sf. Parinti ne spun ca trebuie sa ne asezam la rugaciune catre rasarit, asa cum altarul este catre rasarit, dar cei opusi noua, cum bine ati spus adineaori, au alt rasarit. Si atunci mai are sens?

Are sensul cu rasaritul lor, pentru ca aceasta este o chestiune simbolica, nu e o chestiune ca daca privesti in alta parte nu-ti sta Dumnezeu in fata. Dumnezeu e pretutindeni. Dar e o practica, multi dintre credinciosi zic "hai sa ma intorc cu fata catre rasarit", sau au icoanele la rasarit, depinde cum ti-i aranjata si camera, caci sunt si situatii cand nu ai icoanele la rasarit.

Chiar si venirea Domnului...

Vine de la rasarit. Zice "cum apare fulgerul de la rasarit la apus". Bine, dar venirea Domnului nu va fi intr-un punct, ci va fi invaluitoare. Oriunde te-ai uita poate sa fie rasaritul atunci.

Parinte, in Biserica noastra Ortodoxa, pentru acelasi pacat, multi duhovnici dau canoane diferite, la aceeasi persoana. Cum se face ca se intampla in cazul Impartasaniei, ca unul te opreste si altul nu te opreste?

Cel mai bine este sa te tii de omul care te poate folosi, adica care se potriveste cu tine. Si eu le spun la credinciosii care vin la mine - eu sunt destul de larg - si intreaba: "Parinte, pot sa ma mai spovedesc si la alt parinte?", le spun "Da, numai sa ai grija sa nu te duci la unul mai aspru ca mine!"

Apropo de aceasta impartasanie, orice om credincios tinde catre Hristos, deci va alege, zic eu, pe acela care ii da voie sa se impartaseasca cat mai des.

Pai, nu intotdeauna. Sa stiti ca la mine a venit cineva care era tare incurcata, o femeie, care a fost oprita de un parinte de la Frasinei si dupa aceea s-a dus la un alt parinte, la Ocna Sibiului si acesta i-a spus: "Nu pleci de aici pana te impartasesti". Si s-a impartasit si ii parea tare rau ca nu l-a ascultat pe celalalt. Adica pot fi si confuzii.

• « Inapoi
• Inainte »