Parintele Teofil - icoana a intervalului


Parintele Teofil - icoana a intervalului

Orice miracol il intelegi dupa ce se stinge irevocabil. Inradacinati in huma melancoliei, nu mai stim sa traim cu intensitate decat amintirea. Pare ca judecam intotdeauna inaltimea dragostei prin comotia despartirii. E deconcertant modul in care ratam marile intalniri cu prezentul, sub un spectru paseist continuu, inecati in retorica crizei si revendicarea disolutiei actualitatii. Sub umbra Traditiei, parca, nu mai e chip sa scrutam prezentul: printr-o innascuta aplecare defetista, glisam pe certitudini vagi, recuzand cu un aer decrepit-sapiential existenta, hic et nunc, a exceptionalului.

Ca romani am stiut intotdeauna sa proslavim, cu asupra de masura, posteritatea: in perimetrul nostru, moartea converteste orice existenta in valoare. Aici, discursul este mereu encomiastic iar empatia, naiv disimulata. Poarta admiratiei noastre este deschisa, aproape grotesc, numai spre cimitir. La noi orice demers etic pare a fi restaurativ, orice cuvant evocator - un gen al necrologului, orice invingator - un adormit intru Domnul.

Constienti de aceasta rusinata demisiune, e timpul, credem, sa ne desfacem inima spre modelele vii. Iar viul trebuie privit nu ca fapt biologic, ci ca prezenta personala, fereastra al rostirii si actanta a rostuirii, cum ar fi spus Noica. Aceasta prezenta, intr-o debordanta efervescenta, inaripata aratare si cautata trecere, se regaseste inconfundabil intr-un barbat religios: parintele Teofil.

Batranul acesta, cu chipul rumen si pletele dalbe, robust, surazator, agil si hatru, ascunde neindoios o taina. Nefirescul sau e dincolo de handicapul congenital (nevederea) sau de conditia sa activa: ieromonah. Numit "duhovnic al ASCOR-ului", ori "avva coborat din Pateric" (pr. Galeriu), parintele Teofil vietuieste intr-o preacunoscuta manastire de la poalele Fagarasilor. Atunci cand vine printre noi aduce cu sine ascutimea crestelor, fragranta coniferelor si taria apei de munte, intr-un cuvant, boarea prospetimii. Intemeiat de rugaciune, luand ca scut pravila, monahul de la Sambata arde vesnic in cuvant. Nu poate fi nici o intamplare in faptul de-a fi fost botezat cu numele ucenicului cel iubit, Ioan, luand apoi, in chip minunat, numele iubitorului de Dumnezeu: Teofil.

Vedeta a serilor duhovnicesti, producator de adevarate spectacole, mereu oportun, parintele a refuzat debuseul publicistic crispat, ramanand aproape necunoscut in spatiul cultural extra-eclesial. In aceasta nu citim, insa, nici o invalidare: lasandu-se mai degraba "cules", parintele Teofil a iesit ca un invingator, parca fara sa vrea. Trebuie spus din capul locului ca parintele Teofil este, inainte de orice, o stare de spirit. Inalienabilitatea logosului scris, livrescul in general, pare sa nu-l puna in valoare; si totusi, noi o stim: parafrazandu-l pe Heidegger, am spune ca doctrina adevarata ii este "nerostitul" din rostirea sa. Omiletica erudita pe arie bisericeasca, competenta exegetica, experienta monastica, nu acestea ii aduc mai intai pe credinciosi in salile de conferinte. Senin, spontan, ironic (in sens mai mult socratic decat patristic), parintele Teofil e un "zoon gelastikon" aservit pe deplin aproapelui. Surasul ii este de copil, nostalgiile - nevinovate, naivitatea - candida. Omnipotenta sa conjuncturala, aceasta dominare pe orizontala, care-l imbucura trist ("cuvantul meu e samanta pe pamant pietros") se datoreaza numai parfumului risipit cu gratuitate neselectiva. Insa dincolo de euforia nascuta epidermic, putini o stiu, parintele este abandonat cu condescendenta: "Cereti de la mine blagoslovenie atat cat sunt aici." Sarbatoarea sa launtrica, si, prin ea, jubileul proximitatii sale, concreste pe un program paideic lipsit de relaxari si comoditati. Tot ceea ce primim in predica sa, dar mai ales in conferintele sustinute decontractat si afabil, e fructul unei ortopraxii nevazute: asceza continua, fara crispare si asperitati, dar sinuoasa si tensionata. Parintele este convingere, in primul rand, pentru ca este traire; de aceea si atunci cand rosteste truisme sau banalitati, ramane spumos si pregnant. Cuvantul este investit cu tarie numai prin articulare fiintiala. Totul pare intemeiat: sfaturile sunt insotite de o mimica deferenta, sanctiunile - de o intonatie adecvata, glumele - de un zambet complice. Fiinta sa este mereu intr-o necuprinsa imbratisare; aceasta aduce cu sine, inefabil si intru preaplin, infinitul dragostei.

Monahul care recita poezii nuptiale este inconjurat ocrotitor, pretutindeni, de tineri. Aflati intr-o nealterata osmoza, parintele - si tocmai el - le arata calea spre lumina. Nu este intimplatoare aceasta apropiere, si nici neutra semnificant. Invatatura-i sadita printre semeni vine spre ilustrarea unei subiacente inrudiri: printre altele, parintele Teofil, unei traditionale filosofii sepulcrale a Parintilor, (pr)opune reflectia asupra vietii. Departe de amenintarile tanatologice, strain de spaima paralizanta, parintele Teofil devine el insusi, pentru tineri, un model ontologic. Detasat de cliseele scortoase si prafuite ale coreligionarilor sai (si, implicit, ai nostri), reticent la unele reflexe calugaresti, parintele Teofil este absolvent al Facultatii echilibrului. E neindoielnic pentru cei care-l cunosc, in sensul tare al cuvantului, ca s-a nascut pentru a largi relieful uman al crestinismului dreptmaritor. Infinitului pneumatic al Ortodoxiei i-a corespuns mereu o plenara diversitate sub raport caracterial: de la Avva Antonie cel Mare pana la Cuviosul Siluan Athonitul, sau de la parintele Cleopa la André Scrima strabati, intr-un fel, aceeasi alvie inepuizabila: alteritatea e o bucurie, diferenta un privilegiu. In aceasta minunata felurime se cuvin citite si cele mai insolite afirmatii ale parintelui, care, la o adica, se vadeste un desavarsit marturisitor si apologet al invataturii Mantuitorului.

Credem cu tarie ca parintele Teofil va ramane un ipochimen atemporal plasat mereu in interval: intre itineranta si sedentarism, intre rigoarea patristica si elasticitatea bunului simt taranesc, intre intelepciunea populara si rodajul intelectual, intre ingenuitatea scenica si un diafan histrionism asumat, intre discursul perifrazat si sentinta ireductibila, intre licenta si inovatie, intre certitudine si neprihanita sovaiala, la toate aceste interstitii se intrupeaza chipul pacificat al unui batran care se incapataneza sa ramana vesnic tanar.

MIHAI NEAMTU

Povesti de pe strada mea - Un nou prieten
Povesti de pe strada mea - Un nou prieten Alex e un băiețel si are o surioară puțin mai mică, pe care o cheamă Oana. Sunt copii tare veseli, cărora le place să se joace afară, în aer liber. Au mulți prieteni și la școală, și în cartier. Când este timp frumos, merg să se joace în părculețul de la 8.50 Lei
Povesti de pe strada mea - Capra cu 3 lei
Povesti de pe strada mea - Capra cu 3 lei Acasă, Alex se joacă în sufragerie cu un avion, în timp ce Oana, sora sa, răsfoiește curioasă o revistă pentru copii. În bucătărie, bunicuța le pregătește ceva bun. Ce foame îmi este ! spuse Alex. Tare aș mânca ceva bun! Dar abia am stat la masă, cum 8.50 Lei
Povesti de pe strada mea - Calatorie in Tara unde toate sunt invers
Povesti de pe strada mea - Calatorie in Tara unde toate sunt invers Este seară. Soarele tocmai apune, iar lumina sa blândă îi face loc cu eleganță întunericului liniștit al nopții. Acasă, Alex și Oana se pregătesc de culcare. Mama îi strigă: Copii, hai să vă spălați pe dinți! Apoi vă spune-ți rugăciunea și - țuști! 8.50 Lei
Povesti de pe strada mea - Sculptorul si statuile
Povesti de pe strada mea - Sculptorul si statuile Dragi copii, tot ceea ce facem are efect și asupra oamenilor din jurul nostru. Atunci când râdem de un coleg sau când îl tratăm urât, acesta se simte trist. Atunci când facem cuiva un cadou sau un compliment, devine vesel. Trebuie să ne amintim mereu 8.50 Lei
Sfanta Elena Imparateasa cea intocmai cu apostolii
Sfanta Elena Imparateasa cea intocmai cu apostolii Sfânta Împărăteasă Elena este un model de referință pentru femeile creștine din toate timpurile, dar mai ales pentru mame, oferind un exemplu de mărturisire a credinței creștine în familie și în societate. Ea a reușit să îmbine cu măiestrie înțelepciunea 12.00 Lei
Patericul sfintilor de pretutindeni - Mostenitorii cerului
Patericul sfintilor de pretutindeni - Mostenitorii cerului Fiecare sfânt în parte reprezintă un mijlocitor ceresc al mântuirii noastre, la care apelăm adesea cu evlavie (și căruia uneori îi purtăm și numele, primit la botez), dar și o pildă mereu actuală pentru o viețuire plăcută lui Dumnezeu - Cel ce Se 20.00 Lei
Imperiul Marii Negre. Gloria si decaderea lumii lui Mitridate cel Mare
Imperiul Marii Negre. Gloria si decaderea lumii lui Mitridate cel Mare Conducător viclean și nemilos, strateg iscusit, cărturar – celebru, de altfel, pentru studiul aplicat al otrăvurilor –, Mitridate vi cel Mare a fost unul dintre cei mai puternici și longevivi dușmani ai romanilor. Ambițiile sale au schimbat cursul istorie 70.00 Lei
Familia ortodoxa - mai 2025
Familia ortodoxa - mai 2025 Sfântul Theofan Zăvorâtul: Dragostea este raiul duhovnicesc;Dragostea azi, de Virgiliu Gheorghe;Monahia Matrona Domnaru, fosta stareță a Mănăstirii Hurezi;Sfinții care au făcut din provincia romană Galia Belgica un pământ sfânt... când sufletul cunoaște 14.50 Lei
Calatoria mea prin lumea de dincolo
Calatoria mea prin lumea de dincolo Cartea pe care o țineți acum în mâini este o mărturie scrisă cu dorința de a-i aduce cititorului vestea cea bună: nu suntem zidiți pentru moarte, ci pentru viață veșnică. Viața noastră are sens, iar niciunii dintre oamenii care au trăit vreodată pe acest 36.00 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact