Maica Domnului ca exemplu pentru noi

• « Inapoi
• Inainte »

Maica Domnului ca exemplu pentru noi

Cucernice parinte, iubiti frati si iubiti credinciosi, ca sa fim cu adevarat cinstitori ai Maicii Domnului trebuie sa o cunoastem pe Maica Domnului si mai ales putem fi cinstitori ai Maicii Domnului cand ii urmam exemplul.

Dupa ce duminica seara am spus ceva despre locul pe care il are Maica Domnului in gandirea si practica ortodoxa, in cultul ortodox, dupa ce ieri seara am spus ceva despre felul cum trebuie sa ne raportam noi insine la Maica Domnului, in acesta seara gandul nostru va starui in legatura cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, pentru ca adevarata cinstire pe care o aducem Maicii Domnului nu trebuie sa se rezume numai la gand si numai la cuvant, ci trebuie sa treaca si la viata, si ca sa o putem cinsti cu viata trebuie sa stim ceva despre Maica Domnului, sa incercam sa intrupam in noi virtutile Maicii Domnului.

Adevarul este ca in Sfanta Evanghelie se vorbeste despre Maica Domnului intamplator. Sfantii Evanghelisti nu si-au propus sa ne prezinte pe Maica Domnului. Daca citim ceea ce este scris in fiecare dintre Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului, constatam ca de fapt Sfintii Evanghelisti nu si-au propus sa scrie anume despre Maica Domnului, ci despre Maica Domnului s-a scris in Sfanta Evanghelie in legatura cu Domnul Hristos, tangential, si de aceea putem gasi prea putine informatii in legatura cu Maica Domnului. Credinciosii doresc sa stie multe despre Maica Domnului si pana la urma s-a ajuns si la niste plasmuiri, niste istorisiri despre Maica Domnului care vor sa umple acest gol, insa in realitate golul acesta este mai mult decat se poate spune despre Maica Domnului, mai ales de catre oameni necompetenti. De exemplu "Visul Maicii Domnului" e o carte apocrifa care vrea sa spuna ceva despre Maica Domnului, ceva ce nu e in gandirea autentic ortodoxa. Si atunci suntem mai folositi sa avem in vedere putinele informatii despre Maica Domnului, ceea ce este autentic in gandirea ortodoxa si sa ne multumim cu putinul acela. Si putinul acela care il gasim in Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului de fapt ne spune mai mult despre Maica Domnului decat acel mult care pana la urma este mai mult o umplutura.

Cel mai mult dintre Sfintii Evanghelisti aminteste despre Maica Domnului Sfantul Evanghelist Luca. Exista o traditie, ca Sfantul Evanghelist Luca a pictat o icoana a Maicii Domnului. Daca intr-adevar a pictat o icoana a Maicii Domnului Sfantul Evanghelist Luca, apoi suntem mai siguri ca Sfantul Evanghelist Luca in prezentarea lui prin cuvant, in icoana cuvantatoare a Evanghliei sale, ne-a infatisat-o pe Maica Domnului mai mult decat ceilalti evanghelisti.

In Sfanta Evanghelie de la Matei se aminteste despre Maica Domnului in legatura cu Nasterea Mantuitorului, dar nu ni s-a pastrat nici un cuvant al Maicii Domnului. In Sfanta Evanghelie de la Matei se mai aminteste de doua intalniri ale Maicii Domnului impreuna cu fratii Domnului cu Domnul Hristos si despre Maica Domnului la Cruce, la Crucea Mantuitorului dar nu avem nici un cuvant al Maicii Domnului.

In Sfanta Evanghelie de la Marcu la fel, nu avem amintit ceva deosebit despre Maica Domnului sau ceva deosebit fata de Sfantul Evanghelist Matei, dar in Sfanta Evanghelie de la Luca avem mai multe intamplari in legatura cu Maica Domnului. Atat Buna Vestire care este foarte pretioasa pentru noi si unde avem si cuvinte ale Maicii Domnului si de unde intelegem si atitudinea Maicii Domnului, dupa aceea in legatura cu Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cu inchinarea pastorilor, cu prezentarea la Templul din Ierusalim a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, la Intampinarea Domnului este si Maica Domnului de fata, apoi vizita la Elisabeta, cuvintele Maicii Domnului din cantarea Maicii Domnului, dupa aceea o prezentare a celor intamplate cand Domnul Hristos avea doisprezece ani si cand s-a pierdut de Maica Domnului in Ierusalim si intalnirea in Templu, mai departe femeia care a ridicat glas din popor si a zis: "Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt", cuvinte adresate Mantuitorului cu referire la Maica Domnului, la fel la Crucea Mantuitorului, Maica Domnului la Crucea Mantuitorului.

Sfantul Evanghelist Ioan ne prezinta pe Maica Domnului la nunta din Cana Galileii si, la fel, la Crucea Mantutorului cand Domnul Hristos a zis: "Fiule, iata mama ta" si "Femeie iata fiul tau" (Ioan 19, 26-27).

Si apoi mai avem cateva cuvinte care amintesc de Maica Domnului in Faptele Sfintilor Apostoli.

Toate acestea, luate la un loc si considerate in raport cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, ne dau niste puncte de orientare, niste puncte de referinta din care putem sa intelegem cum este Maica Domnului exemplu pentru noi si cum putem noi, ca cinstitori ai Maicii Domnului, sa o avem in vedere si s-o cinstim si prin ceea ce putem face noi raportandu-ne la exemplul Maicii Domnului si in special la virtutile Maicii Domnului.

Sa cautam acum sa luam pe rand niste cuvinte din Evanghelie si sa vedem cum se prezinta Maica Domnului in constiinta noastra si cum trebuie sa ne prezentam noi in fata Maicii Domnului.

Cele dintai cuvinte, in ordine sa zicem cronologica, asa cum s-au intamplat, in legatura cu Maica Domnului sunt cele in legatura cu Buna Vestire, si anume, spune Sfantul Evanghelist Luca in Evanghelia sa ca Preasfanta Fecioara Maria era in Nazaret si ca acolo ingerul binevestitor mergand i-a zis: "Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei" (Luca 1, 28). I-a spus sa nu se teama, i-a raspuns Preasfintei Fecioare Maria la intrebarea ei cum va putea sa fie ceea ce-i spunea ingerul ca o sa fie, adica cum va putea ea sa fie mama a Mantuitorului si dupa aceea se incheie cuvantul, istorisirea Sfantului Evanghelist Luca, cu faptul ca Maica Domnului a zis: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau" (Luca 1, 38).

Din aceste cuvinte din istorisirea Sfantului Evanghelist Luca intelegem ca Maica Domnului a dus o viata curata, o viata in vederea binelui, in vederea preamaririi lui Dumnezeu, si cand ingerul binevestitor i-a spus ca Il va naste pe Mantuitorul lumii, ea a zis: "Cum va putea fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de barbat?" (Luca 1, 34). Prin aceasta Maica Domnului spune nu numai ca n-a avut o legatura cu vreun barbat, ci si ca nu s-a gandit la asa ceva. Aceasta inseamna curatia Maicii Domnului, fecioria Maicii Domnului, iar Biserica noastra invata ca Maica Domnului a fost fecioara inainte de nastere, cum e prezentata in Sfanta Evanghelie, ca a fost fecioara in nastere si ca este pururea fecioara: "si Pururea Fecioara Maria".

Deci aspectul acesta al curatiei trebuie avut in vedere in legatura cu Maica Domnului, de pe orice pozitie ne-am gasi, chiar si de pe pozitie de intinaciune, pentru ca Sfantul Simeon Noul Teolog spune intr-un imn care ne-a ramas de la el ca femeii pacatoase Domnul Hristos i-a daruit curatia fecioreasca (Imnul II). Exista si o feciorie chiar dupa intinaciune, dupa intelesul Sfantului Simeon Noul Teolog, ceea ce insemna ca orice om care nazuieste la curatie poate sa dobandeasca o viata mai presus de intinaciune si inaintea lui Dumnezeu - pentru ca "pocainta este topirea pacatelor" si pentru ca "dragostea acopera multime de pacate" - daca Dumnezeu nu-ti mai reproseaza pacatele de odinioara inseamna ca te-a ridicat mai presus de ele. Asa incat fiecare de pe pozitia lui sa se sileasca sa fie cat mai curat, dupa exemplul Maicii Domnului. Asta inseamna cinstire fata de Maica Domnului.

A intrebat Preasfanta Fecioara Maria pe ingerul binevestitor cum va fi aceasta si ingerul i-a raspuns: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; de aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35) si i-a dat un exemplu, si anume ca si Elisabeta, rudenia ei, rudenia Maicii Domnului, are copil, va avea copil la batranete, deja il poarta in fiinta ei pe fiul pe care-l va naste si zice ca "la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (Luca 1, 37). Si atunci Preasfanta Fecioara Maria a zis: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau". S-a supus intru totul planului lui Dumnezeu cu ea. Sigur ca nu se putea altfel, pentru ca era aleasa lui Dumnezeu si Dumnezeu n-ar fi ales-o daca nu era vrednica sa fie aleasa, dar acest cuvant "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau" arata smerenia Maicii Domnului in fata vointei lui Dumnezeu, supunerea. Si asta imi aminteste de un cuvant al parintelui Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca, cuvantul ca "noi avem mintea care discuta cu Dumnezeu in loc sa se supuna fara discutie". Apoi Maica Domnului a avut mintea care s-a supus lui Dumnezeu fara discutie. "Fie mie dupa cuvantul tau".

Sa stiti ca noi acum, dupa atata vreme, ne gandim la lucrurile acestea ca la niste lucruri incheiate, ca la niste lucruri care s-au petrecut candva, dar nu avem in vedere si riscul pe care si l-a asumat Maica Domnului, Preasfanta Fecioara Maria, cand a primit sa fie mama Mantuitorului, pentru ca ea n-a facut niciodata publicitate din alegerea ei, n-a facut niciodata publicitate din ceea ce avea numai ea si ceea ce trebuia sa stie ea si nu altii, ea nu s-a afisat niciodata cu curatia ei, cu fecioria ei, nu s-a afisat niciodata cu alegerea ei, nu s-a afisat niciodata cu maretiile ei reale, ci a trait intr-un anonimat, intr-o retragere totala, intr-o retragere in care nu s-a pus in evidenta cu nimic si nici macar cu retragerea.

Nu era foarte simplu ca o tanara care nu avea statut de casatorita sa aiba un copil, sa nasca un copil. Cine ar fi crezut ca aceasta s-a intamplat prin Duhul Sfant? Toata lumea s-ar fi gandit la ceva natural, cum s-a gandit si mai tarziu, adica niciodata n-a contat Domnul Hristos ca Fiul Fecioarei, ca Cel nascut de la Duhul Sfant si mai presus de fire, n-a contat niciodata Domnul Hristos in fata oamenilor asa, ci totdeauna a contat ca fiul lui Iosif si al Mariei. Si Maica Domnului asa a si vrut sa fie cunoscut Domnul Hristos, numai ca Duhul Sfant L-a descoperit, Duhul Sfant care a randuit nasterea mai presus de fire a Mantuitorului a randuit ca lucrurile acestea sa nu ramana necunoscute, ci sa fie cunoscute si de aceea in Sfanta Evanghelie s-au scris lucrurile acestea. Insa Maica Domnului nu s-a afisat.

Iata un exemplu al Maicii Domnului fata de noi si pe care-l avem in vedere, si ar trebui sa-l avem in vedere de cate ori vrem sa ne punem in atentia altora, de cate ori vrem sa ne infigem in constiinta cuiva, caci in cazul acesta nu suntem pe calea Maicii Domnului. Maica Domnului a primit sa fie considerata cum nu era. Dreptul Iosif care a fost logodnicul ei si dupa aceea a contat ca sotul Maicii Domnului, ca barbatul ei - pentru ca asa e scris in Evanghelie, asa a fost randuiala lui Dumnezeu, ca sa fie acoperite toate lucrurile acestea, si sa conteze ca sotul ei, si sa conteze in fata oamenilor ca tatal Mantuitorului - dreptul Iosif cand si-a dat seama ca Preasfanta Fecioara Maria, pe care el n-o considera Preasfanta Fecioara Maria ci o considera o fecioara de rand, urmeaza sa nasca, a vrut s-o lase pe ascuns, si-a propus s-o lase pe ascuns (Matei 1, 19).

Daca ne gandim numai la aceasta, ca si-a propus s-o lase pe ascuns, adica sa nu faca scandal, sa nu scoata in evidenta niste lucruri pe care el le considera rele, ni-l prezinta acest fapt pe Sfantul si Dreptul Iosif ca un om extraordinar, un om care ar fi bine sa fie urmat de multi si mai ales de toti aceea care au o tendinta da a rascoli relele. El nu a rascolit nimic, ci si-a pus in gand s-o paraseasca, sa dispara si sa ramana lumea cu constiinta ca el a facut o fapta rea si pentru ca a facut fapta aceea rea nu a putut sa stea in fata oamenilor cu constiinta curata si cu curaj. A zis sa zica oamenii ca el e de vina si si-a pierdut urma. Dar Dumnezeu n-a lasat lucrurile asa, pentru ca daca e Dumenezeu la carma, nu se pot intampla lucrurile oricum, si lucrurile si-au mers calea lor in intelesul ca Duhul Sfant i-a descoperit Dreptului Iosif s-o ia pe Maica Domnului pentru ca ceea ce s-a inceput in ea este de la Duhul Sfant si lucrul acesta este consemnat in Evanghelia de la Matei.

Mai departe, din Sfanta Evanghelie de la Luca stim ca Maica Domnului L-a nascut pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos in conditiile saracacioase care ni le prezinta Evanghelia, intr-un staul, intr-o pestera - s-a spus mai tarziu ca staulul a fost un staul natural, o pestera - si acolo S-a nascut Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Nu ni se aminteste nici un cuvant al Maicii Domnului, dar ni se amintesc niste cuvinte ale Maicii Domnului din vizita pe care i-a facut-o Maica Domnului Sfintei Elisabeta inainte de a-L naste pe Mantuitorul si cand Sfanta Elisabeta a spus cuvintele acelea pe care le-am amintit si ieri seara: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie cinstea aceasta, sa vina Maica Domnului meu la mine?". Cu acel prilej si Maica Domnului a spus niste cuvinte, sunt cuvintele pe care le spunem noi la slujbele noastre, mai ales la slujba de dimineata: "Mareste suflete al meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenia roabei Sale, ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfant numele Lui si mila Lui in neam si in neam spre cei ce se tem de El. Facut-a tarie cu bratul Sau Domnul, risipit-a pe cei mandri cu cugetul inimii lor. Pogorat-a pe cei puternici de pe scaune si a inaltat pe cei smeriti, pe cei flamanzi i-a umplut de bunatati iar pe cei bogati i-a scos afara, deserti. Luat-a pe Israel, sluga Sa, ca sa pomeneasca mila, precum a fagaduit parintilor nostri, lui Avraam si semintiei lui pana in veac" (Luca 1, 46-55).

Cuvintele acestea sunt cuvinte rostite de Maica Domnului si pastrate in Evanghelia de la Luca, de Sfantul Evanghelist Luca. Sunt cuvinte de rugaciune, cuvinte de preamarire a lui Dumnezeu, cuvinte in care Maica Domnului se prezinta ca smerita. Nu ca smerita prin virtute, ci ca smerita prin situatie. Adica nu a avut o situatie de frunte, o situatie buna cum am zice noi, ci a avut o situatie de oameni de jos, a fost dintr-o familie de oameni modesti, a fost dintr-o familie de oameni saraci, dar Dumnezeu, care cauta la cei de jos, a cautat la Maica Domnului cea care era de jos, dar pe care a ridicat-o Dumnezeu acolo unde trebuia sa fie, mai presus de toata faptura, mai presus de Heruvimi si Serafimi.

Mantuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem sa facem niste lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie sa facem noi este sa ne lasam in mainile lui Dumnezeu si apoi lucreaza Dumnezeu ca un Sfant, cum stie cu fiecare dintre noi, si daca vrea Dumnezeu sa ne afirme ne afirma, si daca nu vrea Dumnezeu sa ne afirme degeaba vrem sa ne afirmam noi.

Asta inseamna sa urmam exemplul Maicii Domnului, sa fim smeriti, adica sa fim fara veleitati, si mai ales fara veleitati religioase. Nu zice nimeni ca nu trebuie sa ocupam, ca crestini, locuri de frunte in societate, locuri de frunte in cultura, locuri de frunte chiar in conducerea oamenilor. Putem sa avem astfel de locuri si sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multi crestini la locuri de frunte si la locuri din care sa poata ajuta pe altii, dar lucrul de capetenie pentru noi este sa-I slujim lui Dumnezeu si sa ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El sa fim. Asa a facut Maica Domnului. Maica Domnului parca ar fi stiut cuvantul Sfantului Isaac Sirul ca "desavarsirea este o prapastie de smerenie".

In legatura cu cele intamplate indata dupa nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cu inchinarea magilor, cu inchinarea pastorilor, in legatura cu inchinarea pastorilor ne spune Luca in Sfanta Evanghelie ca Maica Domnului pastra toate in inima ei. Cineva, si cred ca pe buna dreptate, spunea ca Maica Domnului este adevaratul chip al Ortodoxiei. De ce? Pentru ca a pastrat in inima ei cuvintele cele folositoare, cuvintele cele bune, le-a pastrat in inima ei. In masura aceasta suntem ortodocsi, in masura in care ca si Maica Domnului pastram si noi cuvintele cele sfinte in inima noastra.

Din smerenia Maicii Domnului a pornit tacerea Maicii Domnului. Maica Domnului n-a fost o persoana cu angajare in cuvant, in cuvantari. De ce? Ea a vrut totdeauna ca Domnul Hristos sa fie preamarit, El sa fie stiut si ea sa fie nestiuta. Atat de mult s-a gandit Maica Domnului la lucrul acesta incat, ganditi-va, la Ierusalim, cand Domnul Hristos S-a pierdut de Maica Domnului si de dreptul Iosif si dupa ce L-au gasit in templu - acolo avem cele dintai cuvinte ale Maicii Domnului rostite catre Domnul Hristos si cele dintai cuvinte ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos pastrate in Sfanta Evanghelie - Maica Domnului a zis: "Fiule, de ce ne-ai facut noua aceasta? Iata, tatal Tau si eu ingrijorati Te cautam" (Luca 2, 48). E ceva extraordinar de coplesitor daca ne gandim la lucrul acesta, pentru ca Maica Domnului n-a zis: "Iata, eu si omul acesta te cautam" ci a zis "tatal Tau si eu ingrijorati te cautam". Si e interesant cum l-a pus intai pe Dreptul Iosif si l-a prezentat ca tatal Sau, ca tatal Mantuitorului, si dupa aceea "eu". N-a zis "eu si tatal Tau" ci "Iata, tatal Tau si eu". Sau nu a zis "Dreptul Iosif - sau Iosif - si eu ingrijorati Te cautam".

Daca ne gandim mai profund la lucrurile acestea, vedem maretiile Maicii Domnului, cat era Maica Domnului de cu grija ca sa se intample niste lucruri deosebit de mari, dar in conditii, sa zicem asa, micsorate.

Mai departe mai avem un cuvant al Maicii Domnului in legatura cu nunta de la Cana Galileii, cand Maica Domnului a fost mijlocitoare pentru cei care la nunta de la Cana; nu mai aveau vin si Maica Domnului a pus inaintea Mantuitorului faptul acesta si Mantuitorul a prefacut apa in vin. Si atunci a zis Maica Domnului singurul cuvant de indrumare catre oameni, catre unii dintre oameni, catre cei care erau acolo, catre slujitori: "Faceti ceea ce va va spune El" (Ioan 2, 5). Am putea zice ca cuvantul acesta este un cuvant vesnic si cuvantul de indrumare al Maicii Domnului, mesajul Maicii Domnului: "Faceti ce va va spune El", pe El Il vreau in lucrare, pe El Il vreau in atentie, pe El, pe fiul meu. "Faceti ce va va spune El". E un cuvant al Maicii Domnului care ramane peste veacuri, a ramas in Evanghelia de la Ioan si care iarasi ne arata pe Maica Domnului in anonimatul ei, in retragerea ei, in smerenia ei. Numai asa putem avea pe Maica Domnului ca exemplu daca ii urmam smerenia, daca ii urmam sinceritatea, daca ii urmam dorinta de a-L pune in atentie pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Asa ne poate fi si ne este Maica Domnului de exemplu.

Sa stiti ca Domnul Hristos care pe cruce fiind i-a dat-o in grija pe Maica Domnului Sfantului Ioan Evanghelistul si pe Sfantul Ioan Evanghelistul l-a pus in atentia Maicii Domnului, a facut atunci o legatura intre toti credinciosii cei buni si Maica Domnului. Tuturor le-a dat-o ca mama. Ca mama ca s-o avem in atentie si ca mama ca sa ne aiba in atentie. De aceea noi avem mare bucurie din faptul ca Maica Domnului este ocrotitoarea noastra, este sprijinitoarea noastra, este pentru noi ca o mama buna care vrea sa ne ajute si care ne ajuta in masura in care stie ea ca si Fiul ei vrea lucrul acesta si in masura in care noi o rugam sa ne ajute, sa ne fie ocrotitoare.

Toate acestea o pun in atentie pe Maica Domnului in constiinta noastra si daca ne gandim la lucrurile acestea suntem cu adevarat cinstitori ai Maicii Domnului atunci cand ii urmam smerenia, atunci cand ii urmam anonimatul, atunci cand ii urmam tacerea. Fac o paranteza aici, sa stiti ca nu ma gandesc la o tacere ostentativa, la o tacere a mutului. Doar de aceea ne-a dat Dumnezeu cuvant, ca sa vorbim, dar sa stim cat sa vorbim si cand sa vorbim si sa luam seama la cele ce le spunem. In orice caz, sa ne gandim ca Maica Domnului a trait in tacere, dar a spus si cuvant cand a fost necesar sa spuna, de exemplu: "vin nu au", a spus si cuvant atunci cand a trebuit sa spuna cuvant: "Faceti ceea ce va va spune El", a spus cuvant de rugaciune cand a zis: "Mareste suflete al meu pe Domnul". Deci Maica Domnului a si vorbit, nu numai a tacut. Noi deducem ca isi ducea viata in tacere prin faptul ca Sfintii Evanghelisti ne spun putine cuvinte ale Maicii Domnului. Maica Domnului a spus cuvant si atunci cand a zis: "Iata, tatal Tau si eu ingrijorati Te cautam", cuvant sa zicem asa de nemultumire, un cuvant de neliniste si totusi l-a spus. A trebuit spus si l-a spus. Asa ca daca invatam sa tacem, sa invatam sa tacem mai mult cand trebuie sa tacem, nu sa nu vorbim.

Atat de mult a respectat Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu facut om din Preasfanta Fecioara Maria, atat de mult a respectat El smerenia Maicii Domnului incat n-a facut in viata Maicii Domnului nimic ca s-o scoata in evidenta, n-a facut nimic spectaculos in viata Maicii Domnului, n-a pus-o in evidenta cumva asa, cu silinta de a-i face pe oameni s-o vada in maretiile ei, ci a randuit, respectandu-i smerenia, ca Maica Domnului sa moara cum mor oamenii si sa fie inmormantata cum sunt inmormantati oamenii de rand. Si dupa aceea, dupa ce a fost asezata in mormant - este credinta noastra, ca si traditia Bisericii - Domnul Hristos a inviat-o pe Maica Domnului si a inaltat-o la cer si cu trupul. Aceasta este credinta noastra. Va spuneam ieri ca e o taina pe care n-o intelegem, dar pe care o primim pentru ca tainele se primesc, nu se inteleg.

Toate acestea sunt si raman pentru noi exemple, exemple pentru o viata curata, pentru o viata cinstita, pentru o viata sfanta, pentru o viata care pune in evidenta spiritualul si nu materialul, adica nu partea materiala din om, ci partea spirituala. Ma gandesc ca ar trebui sa se gandeasca multi dintre credinciosii nostri, si mai ales femeile, ar trebui sa se gandeasca mereu la exemplul Maicii Domnului si cand e vorba de imbracaminte, de felul cum se imbraca. Adica sa aiba o cuviinta in imbracaminte gandindu-se si la Maica Domnului. Daca facem asa, atunci avem in vedere exemplul Maicii Domnului si atunci Maica Domnului este exemplu si pentru noi.

Dumnezeu sa ne ajute sa avem in vedere si acest exemplu.

• « Inapoi
• Inainte »