Manastirea Teius

• « Inapoi
• Inainte »

MANASTIREA TEIUS

-Hram: "Adormirea Maicii Domnului"(15 august)
-Adresa: Caransebes (Prin parcul :Teius; Se traverseaza calea ferata in directia Nord - Est, circa 3 km.), jud. Caras Severin, 1650
- Numarul de vietuitori: 3
-Acces:Rutier - D.N. Orsova - Caransebes; C.F.R.-Caransebes
-Posibilitati de cazare: 8
-Staret:Singhel Justinian Tibil
-Telefon: 0255/515199

Fiecare loc in lume isi are taina si istoria lui pe care Bunul Dumnezeu o randuieste dupa puterea si intelepciunea sa. Despre existenta unui asezamant monahal in apropierea Caransebesului nu avem nici o marturie scrisa. Exista insa o traditie pastrata din generatie in generatie in legatura cu o cruce numita "Crucea verde" si un izvor de apa numit "Izvorul calugarului", ceea ce vrea sa spuna ca vreodata prin aceasta zona s-a nevoit vreun cuvios pustnic sau calugar.

Faptul ca in cetatea Caransebesului inca din sec. XIV - XV-lea este atestata documentar existenta unui centru episcopal vine sa intareasca parerea ca trebuia sa existe si asezaminte monahale, nu mari ca cele din Moldova, deoarece istoria Banatului a fost vitrega in ceea ce priveste soarta Bisericii si a romanilor. Sa ne gandim la faptul ca in a doua jumatate a sec. XVIII, din porunca imparatesei Maria Tereza, au fost distruse numeroase asezaminte monahale din Transilvania si Banat. Numai asa ne putem explica faptul ca pana in vremurile noastre zona Banatului era foarte saraca in ceea ce priveste viata monahala.

Istoria asezamantului monahal din Teiusul Caransebesului incepe o data cu aprobarea data de Consiliul Eparhial si Adunarea Eparhiala din toamna anului 1998, fiind numit egumen Prea Cuviosul Parinte justinian Tibil, absolvent al Facultatii de Teologie din Arad, originar din partile Maramuresului. Dorind sa construiasca o manastire parintele Justinian a luat legatura cu parintele Rusalin Simeria si fiul sau Petru, din Caransebes, care au donat un hectar de pamant pentru noul asezamant. La putin timp, familia Ioana si Mihai Tomescu au donat inca un hectar.

In luna lui ianuarie 1999, parintele Justinian impreuna cu Prea Sfintitul Dr. Laurentiu Streza, Episcopul Caransebesului, au mers la fata locului pentru a vedea terenul si a stabili locul unde sa fie ridicat viitorul asezamant monahal. Locul era inconjurat de paduri de tei, si gandul -spune parintele Justinian - ne-a dus la vremea cand acestia erau infloriti. Numai ca indata si-au venit la realitate: terenul era pustiu, plin de spini si de buruieni uscate. Nu s-a descurajat, si la indemnul Prea Sfintitului Laurentiu, parintele Justinian s-a angajat trup si suflet la intruparea gandului sau, hotarandu-se ca noua asezare monahala sa fie pusa sub purtarea de grija a Maicii Domnului, decizandu-se ca hramul schitului sa fie pus sub ocrotirea Maicii Domnului, praznuirea hramului facandu-se la 15 august, cand sarbatorim Adormirea Maicii Domnului. Datorita lipsei de preoti in parohiile din zona Caransebesului, parintelui justinian i s-a incredintat suplinirea parohiei Borlova si Sadova Noua. Cu acest prilej, parintele a facut cunoscuta credinciosilor intentia sa de a construi o manastire.

in luna iunie 1999 s-a mutat in Teius, unde a locuit intr-o camera oferita de familia Tomescu, la salasul lor. Fiind sprijinit de credinciosi parintele Justinian a demarat inceperea lucrarilor. Un sprijin important l-a avut din partea doamnei Elena Crisan din Arad, precum si de la fratele parintelui, Cornel Tibil. Asa s-a ridicat o mica bisericuta, construita din tabla ondulata, pentru savarsirea sfintelor slujbe. Prima Sf. Liturghie s-a oficiat in data de 17 iulie 1999, in prezenta a numerosi credinciosi din Caransebes, Borlova si alte localitati, inceputul a fost impreunat si cu unele greutati, uneori chiar cu deznadejde. Totusi, dragostea si speranta au biruit toate aceste greutati si deznadejdi. Cuvantul si sfatul Prea Sfintitului Laurentiu de a continua lucrul inceput au fost decisiv.

Munca depusa si primele realizari au convins pe credinciosi ca sa-si deschida inima si mana. Multi au donat materiale de constructii, altii au donat bani. intre acestia amintim pe Petria Cornea, Mihaela Popescu, Eugenia Cocor, Mariana si Mircea Benea, Maria Beg, Cornelia si loan Vela, Daniel Urban, Niculina si Ilie Rosu, Elena si Petru Neagoe, Maria si Afilon Albu din Borlova,Calina si Cheorghe Simescu din Caransebes etc.

Purtarea de grija a lui Dumnezeu si a Maicii Domnului nu a intarziat sa se arate, caci la 15 iulie a venit la manastire fratele Sorin Alboni, tinerel de numai 14 ani, dar inimos, cu convingere si dragoste, hotarat si gata sa puna umarul acolo unde este nevoie. La 15 august, Prea Sfintitul Parinte Dr. Laurentiu Streza, inconjurat de un sobor de peste 40 de preoti , a savarsit Sf. Liturghie, apoi s-a pus piatra de temelie pentru biserica manastirii. Prezenta credinciosilor a fost de neasteptat, aproape cateva mii. A fost un semn al Providentei Divine ca acest bun lucru se va putea realiza, dand si mai mult curaj parintelui si vietuitorilor in osteneala lor. Acest lucru s-a concretizat, in putin timp, in stivele de caramida, boltarii facuti cu mainile la fata locului, grinzile si lazile cu var. Cu fiecare zi ce trecea, biserica manastirii prindea contur. Concomitent cu lucrarile de la biserica a inceput si construirea corpului de chilii. La i decembrie 1999, asa-zisul corp administrativ al asezamantului a fost terminat. S-a facut o rugaciune de multumire, apoi fiecare a plecat la chilia sa. A fot prima seara in care parintele si cei din obste au dormit in casa lor.

Zidurile bisericii manastirii se ridicau pe zi ce trecea, intr-o seara - marturiseste parintele Justinian - plina cu stele, odihnindu-se pe prispa si meditand Sorin Alboni, tinerel de numai 14 ani, dar inimos, cu convingere si dragoste, hotarat si gata sa puna umarul acolo unde este nevoie. La 15 august, Prea Sfintitul Parinte Dr. Laurentiu Streza, inconjurat de un sobor de peste 40 de preoti , a savarsit Sf. Liturghie, apoi s-a pus piatra de temelie pentru biserica manastirii. Prezenta credinciosilor a fost de neasteptat, aproape cateva mii. A fost un semn al Providentei Divine ca acest bun lucru se va putea realiza, dand si mai mult curaj parintelui si vietuitorilor in osteneala lor. Acest lucru s-a concretizat, in putin timp, in stivele de caramida, boltarii facuti cu mainile la fata locului, grinzile si lazile cu var. Cu fiecare zi ce trecea, biserica manastirii prindea contur. Concomitent cu lucrarile de la biserica a inceput si construirea corpului de chilii. La i decembrie 1999, asa-zisul corp administrativ al asezamantului a fost terminat. S-a facut o rugaciune de multumire, apoi fiecare a plecat la chilia sa. A fot prima seara in care parintele si cei din obste au dormit in casa lor.

Zidurile bisericii manastirii se ridicau pe zi ce trecea, intr-o seara - marturiseste parintele Justinian - plina cu stele, odihnindu-se pe prispa si meditand.

• « Inapoi
• Inainte »