Viata monahala in Episcopia Caransebesului

• « Inapoi
• Inainte »

Conform marturiilor istoricilor bisericesti, stirile privitoare la viata bisericeasca din Banat in primele secole crestine sunt destul de sarace si uneori chiar confuze. Cu toate acestea unele descoperiri arheologice cum ar fi inelul de aur cu simboluri crestine de la Baile Herculane, opaitele crestine descoperite in unele localitati banatene (Tibiscum, Sacosul Turcesc, Lipova, Prisaca etc.) confirma existenta unor comunitati crestine inca din secolul al IV-lea.

In ceea ce priveste marturiile istorice despre viata monahala, Banatul ocupa locul al doilea, dupa Dobrogea'8. Manastirea Sf. loan Botezatorul de la Morisena (sec. X ), Manastirea Varadia (sec. XII), Manastirea Ilidia (sec.XII), Manastirea Mracunea (sec. XIII) in apropiere de Orsova, Manastirea Sf. Gheorghe din Caransebes (atestata documentar la 1581), precum si alte multe asezari monahale din diferitele locuri ale jud. Caras-Severin, confirma existenta unei vietii calugaresti bine organizate sub obladuirea canonica a ierarhilor ortodocsi de la Caransebes, Varset, Timisoara si Mehadia.

Aceste centre bisericesti, care aveau in subordine mai multe sate, in timpul ocupatiei Banatului de regi catolici maghiari, se bucurau de un statut aparte, conduse dupa obiceiul lor stravechi "legea romanilor".

Inca inainte de secolul al IX-lea la sudul Dunarii existau peste io episcopii ortodoxe si centre monahale misionare. Acestea aveau rolul de a apara Ortodoxia din provinciile din sudul si vestul Banatului.

Primii calugari, primii sihastri s-au stabilit in partile Banatului incepand cu secolul al Vll-lea, datorita marii migratii a slavilor.

Partile de sud ale Banatului ofereau un loc prielnic de refugiu si de nevointa. Acestia se nevoiau la inceput in pesterile de pe malul de nord al Dunarii, in zona muntoasa dintre Drobeta - Turnu Severin, Orsova si Gravita. Apoi s-au raspandit pe valea singuratica a raului Cerna, in Muntii Semenicului, ca prin secolele IX-XI sa ajunga pana in Lunca Muresului, unde au intemeiat o mica sihastrie, devenind mai tarziu Manastirea Hodos- Bodrog.

De-a lungul istoriei, manastirile au fost martore multor intamplari triste din trecutul poporului si al bisericii, intamplari pe care le-au supravietuit cu haina saraca din barne si nuiele, ramanand singure si izolate. Evlavia crestineasca a romanilor le-a cautat si le-a mentinut. Navalitorii le-au jefuit dar nu le-au distrus, pana ce cotropitorii ni le-au luat una cate una, dandu-le altora, in convingerea ca luandu-ne Casa (Biserica) ne vor lua si pe Dumnezeu.

Cu toate vitregiile vremii, manastirile din Banat au atras numerosi calugari veniti din celelalte provincii romanesti, dupa cum destui calugari originari din Banat au plecat peste muntii care nu i-au despartit niciodata pe frati, asa cum a fost un anume Teodosie "de neam din Caransebes", ajuns in 1759 arhimandrit la Manastirea olteana Strehaia. Cartile bisericesti tiparite la Ramnic, Targoviste, Balgrad (Alba-lulia), care s-au raspandit in toate tinuturile locuite de romani, sunt o dovada a simtamantului de unitate a tuturor romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor.

Avandu-se in vedere faptul ca manastirile au constituit nu numai semnul dainuirii neamului romanesc, ci si oaze de spiritualitate crestina ortodoxa, atunci cand imprejurari le au fost prielnice, credinciosii, calugarii si ierarhii au cautat ca pe cele distruse si parasite sa le reactiveze, au ridicat altele noi sau sunt in curs de construire, asa incat astazi gasim o salba de asezaminte monahale dornice sa continue traditiile din vechime.

In prezent, Episcopia Caransebesului are 19 asezaminte monahale: 5 manastiri, 11 schituri si 3 asezaminte monahal - sociale.

O contributie deosebita la reinnoirea vietii monahale in aceasta eparhie o are Prea Sfintitul Episcop Dr. Laurentiu Streza, Episcopul Caransebesului, sub a carui obladuire duhovniceasca s-au ridicat 9 din cele 19 asezaminte. Deseori PreSfintia Sa, in predicile tinute la Hramul manastirilor sau cu ocazia unor vizite pastorale pe la parohii, spune cu referire la manastiri: "sunt clinici duhovnicesti", unde ne putem vindeca si intari. De aceea se cuvine, si cu aceasta ocazie, sa-i aducem multumirile noastre, in numele tuturor vietuitorilor din asezamintele monahale, rugand pe Dumnezeu sa ni-l tina "in pace, intreg, cinstit, sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau" pentru a ne calauzi pe cararile mantuirii.

"Cine n-a trait o zi in atmosfera inmiresmata de evlavie a unei manastiri, cine n-a petrecut o noapte de priveghere in rugaciuni si cintari sfinte, in palpairea unei mari de luminite, sub cupola cerului instelat, cine n-a simtit fiorii de sfintenie a unui pelerinaj, organizat la sfintele manastiri, acela nu poate intelege farmecul cuceritor de inimi, ce ni-l imbie pelerinajul.

Ghidul de fata va poate oferi, daca doriti o picatura din spiritualitatea monahala a Bisericii noastre Ortodoxe, o invitatie la un pelerinaj pe la manastirile noastre, o experienta duhovniceasca facuta in mijlocul comunitatilor monahale din aceste asezaminte. Adresa, numarul de telefon si persoanele cu care puteti lua legatura va vor usura mult implinirea dorintei dumneavoastra.

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Marturii din viata monahala

Cum sa supravietuim duhovniceste