Manastirea Plumbuita

Manastirea Plumbuita este o manastire ortodoxa de calugari, cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, situata in cartierul Colentina din Bucuresti, pe un mic deal de pe malul drept al raului Colentina.

Ctitorita de Petru Voda, fiul lui Mihnea si al Doamnei Chiajna, cu hramul de Sfantul Ioan Botezatorul, la data de 1 iulie 1564, Manastirea Plumbuita are o istorie zbuciumata, cu suisuri si coborasuri.

Prima ctitorire are loc in anul 1560, cand voievodul Petru cel Tanar (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul si al Doamnei Chiajna, incepe constructia manastirii, care va fi terminata de domnitorul Mihnea Turcitul.

In 1585, acesta inchina asezamantul manastirii Xiropotamu, de la Muntele Athos. Biserica sufera mari distrugeri in anul 1595, iar in 1614 este grav afectata de un incendiu. Ajunge in forma sa actuala la a doua rectitorire, din anul 1647, cand biserica este rezidita din temelii din porunca domnitorului Matei Basarab, dupa modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 impotriva turcilor.

Atunci i se adauga Casa Domneasca si este intarita cu ziduri mari de aparare. Turnul-clopotnita este construit intre 1802-1806, de egumenul Dionisie din Ianina, dupa ce clopotnita manastirii fusese grav avariata de cutremurul din 1802.

Sfanta Manastire Plumbuita se afla in partea de est a orasului Bucuresti, in cartierul Colentina. Se pare ca insusi numele "Colentina" provine de la una din luptele desfasurate in aceste locuri. Desi nu s-au gasit dovezi stiintifice cu privire la acest lucru, exista o traditie locala conform careia numele cartierului ar proveni din urmatoarea conversatie: "Unde-i batusi, spatare, pe turci si pe tatari?", ar fi intrebat Matei Basarab, iar acesla ar fi raspuns: "Colea-n tina, Maria Ta".

Numele de Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorita faptului ca biserica a fost multa vreme acoperita cu tabla de plumb. Exista si legende in jurul acestei denumiri.

Monografia Manastirii Plumbuita, aparuta in 2001, spune ca exista trei versiuni privind numele sfantului lacas. Una sustine ca aceasta manastire s-ar numi "Plumbuita" pentru ca Matei Basarab ar fi invelit-o cu plumb.

O a doua versiune sustine ca in timpul luptei din 1632 acoperisul bisericii a fost topit si transformat in proiectile de lupta. Matei Basarab, avand nevoie de ghiulele in timpul luptei, a dat la topit acoperisul de plumb al manastirii pentru a le fabrica.

Alta legenda spune ca batalia lui Matei Basarab cu Radu Ilias, care a avut loc sub zidurile Manastirii Plumbuita a fost atat de apriga, incat multimea ghiulelelor cazute pe acoperisul bisericii s-au topit printr-o minune si i-au dat invelitorii un luciu de plumb, de unde si denumirea.

Punctul comun ramane insa faptul ca acoprisul bisericii a fost acoperit candva cu plumb. Conform unei traditii pierdute, unii dintre domnitorii nostri inveleau ctitoriile lor cu plumb pentru a fi mai rezistente la intemperiile vremii, iar plumbul dadea un aspect mai bogat.

Biserica manastirii, rezidita de Matei Basarab in 1647, are plan triconc, cu turla pe naos, si prezinta atat caractere arhitecturale tipic muntenesti, cat si ancadramente de tip gotic la ferestre, care evidentiaza influenta arhitecturii moldovenesti.

Are ziduri foarte groase, de aproape un metru. Tabloul votiv al bisericii ii infatiseaza pe voievodul-ctitor Matei Basarab si pe Elena Doamna.

Casa Domneasca are arcade pe masive de zidarie la parter si arcade mai numeroase, sprijinite pe coloane cilindrice, la etaj, fiind unul dintre exemplarele rare de arhitectura civila anterioara secolului al XIX-lea care se pastreaza in Bucuresti.

Turnul-clopotnita este incorporat in zidul de incinta, in jumatatea laturii sudice a acestuia. Nivelul inferior este strapuns de tunelul intrarii, deasupra acestuia inaltandu-se camera clopotelor.

Situata intr-o pozitie strategica, la iesirea din Bucuresti, pe un mic deal de pe malul raului Colentina, manastirea joaca un rol important in apararea orasului. In anul 1632, langa manastire se da o batalie cu miza importanta, intre oastea Tarii Romanesti, condusa de Matei Basarab, si oastea turca, in frunte cu Radu Iliasi.

Acesta din urma fusese trimis de sultan pentru a il inlatura din scaun pe Matei Basarab, urmand sa sa instaleze in locul sau un domnitor numit de Poarta Otomana. Batalia este castigata de Matei Basarab, care ramane astfel pe tronul Tarii Romanesti.

In timpul Revolutiei de la 1821, Tudor Vladimirescu, ajungand cu oastea sa la Bucuresti, isi stabileste tabara la Plumbuita si pune santinele langa manastire, pentru a opri iesirea din oras a celor care incercau sa fuga din calea ostilor sale.

In timpul Revolutiei de la 1848, fara acordul autoritatilor bisericesti, manastirea este transformata in inchisoare politica. In luna octombrie a anului 1848, autoritatile vremii aresteaza si incarcereaza in beciurile de la Plumbuita o parte din capii Revolutiei.

Incepand cu secolul al XIX-lea, manastirea traverseaza o lunga perioada de decadere. Cutremurul din 1802 afecteaza grav manastirea si clopotnita, care au fost reparate de catre egumenul Dionisie din Ianina, fost egumen al Manastirii Xiropotamu din Sfantul Munte Athos.

Fiind inchinata inca din 1585, de catre domnitorul Mihnea Turcitul, Manastirii Xiropotamu, Plumbuita este jefuita sistematic de catre calugarii greci, averile ei luand calea Sfantului Munte.

Odata cu secularizarea averilor manastiresti, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, toate averile manastirii trec in proprietatea statului. Manastirea este parasita, fiind transformata in biserica de mir. Plumbuita decade si ajunge in ruina pentru o lunga perioada de timp. Biserica este avariata grav de cutremurul din 1942.

In 1940, maresalul Ion Antonescu incepe o actiune de restaurare, dorind ca Plumbuita sa devina Panteonul National al eroilor cazuti in razboiul pentru reintregirea neamului, iar locul sau de veci sa fie in acest lacas.

Desfasurarea ulterioara a evenimentelor si rezultatul celui de-Al Doilea Razboi Mondial nu au permis finalizarea acestui proiect. Vitregia vremurilor si rezultatul celui de-al doilea razboi mondial nu i-au permis sa-si vada visul implinit.

Datorita preotului Ion Sachelarescu, care a publicat in 1940 Din istoria Bucurestiului. Plumbuita, biserica si cetatea lui Matei Basarab intra intr-un amplu proces de restaurare. Acesta nu este dus la bun sfarsit, restaurarea fiind reluata in anul 1953 si terminata prin grija Patriarhului Justinian in 1955.

Manastirea a fost tarnosita in data de 24 iunie 1958, staret fiind Parintele Arhimandrit Sofian Boghiu. Ansamblul actual al manastirii cuprinde: biserica manastirii, de plan triconc, cu turla pe naos, turnul clopotnita si chiliile.

In Casa Domneasca este amenajat un muzeu care cuprinde: obiecte de arta religioasa, 130 de busturi ale domnitorilor romani, sculptate in piatra de catre staretul Simeon Tatu, precum si picturi murale originale. Biblioteca manastirii, cunoscut muzeu de carte veche, cuprinde titluri valoroase, unele vechi de 500 de ani.

Manastirea Plumbuita gazduieste cu bucurie si moaste ale unor sfinti mult cinstiti de romani: Sfantul Mare Ierarh Nicolae, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Mare Mucenic Pantelimon si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.

In cadrul manastirii functioneaza atelierele Sectiei de Pictura, Restaurare si Patrimoniu din cadrul Facultatii de Teologie din Bucuresti. Pana recent, manastirea dispunea de ateliere de sculptura, de tamplarie mecanica si manuala, de preparat tamaie si ateliere de prelucrare a obiectelor de cult din metal, inclusiv o sectie de turnat clopote.

Cel mai mare clopot turnat la Manastirea Plumbuita are 1.200 de kilograme si este in functiune la Manastirea Radu Voda din Bucuresti.

Descoperiri recente de vechi carti imprimate pe pamant romanesc atesta faptul ca la Bucuresti, in Manastirea Plumbuita, inca din 1573 se lucra la pregatirea matritelor.

Manastirea devine un monument de referinta pentru istoria culturala a Bucurestiului, incepand de la sfarsitul secolului al XVI-lea. In anul 1573, se infiinteaza aici prima tiparnita din Bucuresti, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea si a sotiei sale, Ecaterina Salvarezzo.

Aceasta este a treia tiparnita infiintata in Tara Romaneasca, dupa cea a ieromonahului Macarie, infiintata in 1508 la Manastirea Dealu si Radu cel Mare (1495-1508); si dupa cea intemeiata in 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Targoviste, condusa de logofatul Dimitrie Liubavici, in care s-a format ca tipograf diaconul Coresi.

Tiparul, executat sub indrumarea monahului Lavrentie si a ucenicului Iovan, prezinta particularitati specifice, unice in istoria tiparului romanesc, care nu pot fi confundate cu alte caractere poligrafice din Transilvania sau Tara Romaneasca.

In 1582, apar aici primele carti tiparite in Bucuresti: doua Tetraevangheliare si o Psaltire (din care se pastreaza numai un fragment, in Biblioteca Nationala din Sofia), toate sub indrumarea monahului Lavrentie si a ucenicului Iovan.

In prezent, manastirea este supusa unei renovari ample. Muzeul din Casa Domneasca este inchis pentru lucrari de restaurare. Atelierele au fost mutate temporar in comuna Popesti-Leordeni. Este in constructie un nou drum de acces spre manastire, dinspre raul Colentina.

Manastirea sustine constant numeroase proiecte destinate familiilor defavorizate din comunitatea locala. In interiorul manastirii functioneaza un cabinet medical si o farmacie, infiintate si sustinute cu ajutorul sponsorilor, unde populatia cu venituri mici beneficiaza, in limita posibilitatilor, de asistenta medicala si medicamente gratuite.

Manastire Plumbuita are o obste care se afla sub obladuirea duhovniceasca a Parintelui Arhimandrit Visarion Marinescu. Obstea actuala a manastirii este compusa din sase calugari.

Parintele ne-a vorbit cu patos despre obstea sa, care are reguli stricte. "La 6 bate primul clopot, e trezirea, iar la 9 seara se inchide poarta manastirii, nu ne jucam", explica staretul care la Manastirea Antim a fost timp de 15 ani ucenicul parintelui Sofian.

In interior se afla moaste ale Sfantului Ierarh Nicolae si ale Sfintilor Mucenici Gheorghe, Pantelimon si Ioan cel Nou de la Suceava. Mai detinem o icoana a Sfantului Nicolae de secol XVIII, care este facatoare de minuni.

Ca un bun egumen, staretul a inceput restaurarea bisericii pe afara, operatiune care costa 45.000 de euro, iar in plan are o noua intrare spre manastire, pentru a evita "cartierul colorat", dar ca intotdeauna nu vointa sau elanul lipsesc, ci banii.

Pentru mai multe imagini cu manastirea, accesati Galeria de imagini - Manastirea Plumbuita

• Manastirea Ratesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Tiganesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Brebu
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Corbii de Piatra
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Viforata
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: