Ma consider a fi un ortodox realist, fara teama de dialog

Ma consider a fi un ortodox realist,  fara teama de dialog Mareste imaginea.


"MA CONSIDER A FI UN ORTODOX REALIST,
FARA TEAMA DE DIALOG"

(Interviul  acordat de I.P.S Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Patriarhul ales al Bisericii Ortodoxe Romane domnului Remus Radulescu pentru Radio Romania Actualitati

13 septembrie 2007)

 

Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, este noul Patriarh ales al Bisericii Ortodoxe Romane, dupa alegerea sa din 12 septembrie, de catre Colegiul Electoral Bisericesc. Personalitatea si activitatea IPS Daniel ca mitropolit au fost intens mediatizate, mai ales in perioada dinaintea alegerilor pentru functia de patriarh. In primul interviu acordat Postului National de Radio, cel de-al saselea Patriarh al Romaniei vorbeste despre cea mai mare provocare a Bisericii din zilele noastre, despre relatia celei mai credibile institutii a tarii cu lumea politica si explica de ce si cand este important ecumenismul.

 

Reporter: Inalt Prea Sfintia Voastra, in primul rand, felicitari pentru increderea de care v-ati bucurat in Colegiul Electoral Bisericesc, ca ati fost ales Patriarhul BOR. Dumnezeu sa va ajute in slujirea pe care o veti face din cea mai inalta functie de slujire in biserica!

 

IPS Daniel: Multumim pentru felicitare si, desigur, consideram ca Dumnezeu ne-a chemat la aceasta slujire, care este o slujire foarte grea. In acelasi timp, ea este necesara Bisericii, ca impreuna cu Sfantul Sinod si cu tot clerul din tara sa slujim Biserica pe calea mantuirii, intrucat cea dintai chemare a tuturor oamenilor este aceea de a ne pregati in lumea aceasta pentru viata vesnica, de a cauta mantuirea.

 

Secularizarea, cea mai mare provocare la adresa Bisericii

 

Reporter: Inalt Prea Sfintia Voastra, care credeti ca este provocarea majora pe care o are de infruntat Biserica in aceste vremuri?

 

IPS Daniel: Cred ca cea dintai si cea mai mare provocare este secularizarea, mai precis vietii personale si a societatii ca si cand Dumnezeu nu ar exista. Cu alte cuvinte, este vorba de o societate care se construieste din ce in ce mai mult fara referinta la Dumnezeu, fara referinta la valorile religioase. Din acest punct de vedere, cu cat secularizarea se intensifica mai mult, Biserica trebuie sa ramana fidela, credincioasa lui Hristos si sa intensifice viata ei spirituala. In polarizarea aceasta, secularizare - sfintenie, noi trebuie sa luptam cat putem sa mentinem vocatia principala a omului, si anume aceea de a dezvolta viata in relatie cu Dumnezeu. Daca uitam de Dumnezeu, atunci si demnitatea umana sau valoarea umana eterna se pierde.

 

Deci secularizarea este o problema, nicidecum o solutie. Ea nu este solutia, pentru ca ea limiteaza existenta omului la biologic si la teluric. Cu alte cuvinte, limiteaza existenta omului la ceea ce este pamantesc. Or, vocatia principala a omului este aceea de a purta in el dorul vesniciei, dorul de iubire vesnica, dorinta de viata vesnica. Iar acestea le da credinta, ca legatura vie cu Dumnezeu cel Vesnic si Netrecator.

 

Reporter: Cum poate Biserica sa opreasca aceasta tendinta din ce in ce mai crescanda - in Vestul Europei este mai accentuata, dar se vede ca si la noi incepe sa se accentueze aceasta tendinta - a indepartarii omului de cele spirituale, de Dumnezeu? Prin ce modalitati Biserica ar putea sa contracareze ...

 

IPS Daniel: Noi, in primul rand, trebuie sa urmam traditia Sfintilor Parinti, pentru ca aceste valuri de secularizare, cum spuneam, nu sunt o solutie in sine, si foarte adesea societatea, ajungand la unele extreme in ceea ce priveste uitarea de Dumnezeu, in baza pedagogiei divine in istorie, va cauta din nou religia. Secularizarea este un vid spiritual. Nu se poate zidi ceva pe un vid spiritual. Ca atare, noi trebuie sa ramanem credinciosi, fideli lui Hristos, chiar daca suntem mai putini, ca din acesti putini Dumnezeu dupa aceea poate sa reinnoiasca societatea. De pilda, comunismul in Romania se credea la un moment dat atotputernic si etern, iar istoria a facut in asa fel incat comunismul a pierdut aceasta pozitie dominanta la noi, iar cei care au fost umiliti, care au fost marginalizati, crestinii, au primit de la Dumnezeu chemarea ca sa reapara, sa fie Biserica din nou in atentia societatii.

 

Tot asa, credem ca si secularizarea europeana si nord-americana va dura o anumita perioada, dar, prin contrast, omul il va cauta pe Dumnezeu. Apoi, mai avem si provocarea altor religii. De pilda, in Franta secularizata, Biserica a fost marginalizata, a devenit mai timida, dar a venit islamul, care afirma foarte puternic credinta in Dumnezeu, iar societatea secularizata se confrunta acum cu o prezenta a religiosului intr-un mod neasteptat si chiar greu de gestionat. Deci, Dumnezeu lucreaza in istorie in mod surprinzator.

 

In nici un caz nu consideram ca secularizarea de tip occidental este eterna. Deja, in mijlocul secularizarii exista si manifestari de redescoperire a credintei, insa nu credinta pur formala, ci una existentiala, traita. Avem nevoie de o credinta marturisita, de o credinta angajata, nu doar una nominala. De aici importanta misiunii Bisericii. In primul rand, sa nu cedam, iar in al doilea rand sa aprofundam adevarurile de credinta, ca sa fim motivati puternic in credinta noastra.

 

"Forta spirituala conteaza in primul rand, apoi se gasesc si cele materiale"

 

Reporter: Inalt Prea Sfintia Voastra, dupa 1989 Biserica Ortodoxa a avut o activitate social-filantropica din ce in ce mai intensa. S-au infiintat asezaminte sociale in toate eparhiile, inclusiv la Iasi, ati fost mitropolit acolo, ati depus o activitate sociala bogata. Biserica Ortodoxa Romana are forta materiala necesara pentru a dezvolta aceasta activitate social-filantropica?

 

IPS Daniel: Nu are forta materiala necesara, dar totdeauna noi contam, in primul rand, pe forta spirituala. Daca exista o forta spirituala, o convingere ca liturghia se intregeste cu filantropia, iar filantropia trebuie sa aiba ca baza liturghia vom gasi si mijloace materiale. Se vede aceasta, atunci cand preotul in parohie vrea sa faca ceva in favoarea saracilor, in favoarea celor singuri, in favoarea celor bolnavi. Dumnezeu il ajuta si el gaseste cate un sponsor, mai coopereaza cu autoritatile locale... Important este sa avem multa dragoste fata de Dumnezeu si fata de semeni, iar cele materiale se adauga. Niciodata noi, romanii, n-am avut un surplus material, de aici si expresia " a daruit din putinul lui pentru Biserica" sau "din putinul lui a ajutat pe altii mai saraci". Asadar, in primul rand conteaza forta spirituala iar apoi se gasesc si cele materiale.

Relatia cu lumea politica

 

Reporter: Tot dupa 1989, am observat o tendinta a lumii politice de a folosi Biserica, uneori, pentru imagine, de a o instrumentaliza , sa spunem , electoral. Biserica este recunoscuta ca fiind institutia cea mai credibila in randul romanilor. Cum veti aborda, din treapta de Patriarh, relatia cu politica?

 

IPS Daniel: Noi, in general, nu afirmam o opinie personala in privinta relatiilor Stat-Biserica, ci impreuna cu Sfantul Sinod. Iar atitudinea Bisericii valabila si acum, ca principiu, este aceasta: pastram autonomia Bisericii fata de Stat, insa aceasta autonomie nu trebuie sa fie nici concurenta cu Statul si nici o izolare completa de el. Avem deja inscris principiul acesta si in noua Lege a Cultelor: cultele sunt autonome fata de Stat, dar in acelasi timp coopereaza cu Statul pentru binele comun. Deci, noi nu suntem Biserica de Stat si nu depindem de Stat in sensul unei subordonari, insa deoarece majoritatea populatiei tarii apartine Bisericii Ortodoxe Romane, nici nu putem sa ne consideram stat in stat, nici sa evitam o cooperare cu Statul.

 

Uneori se incearca in campanii electorale, poate, folosirea imaginii Bisericii, dar noi, ca Biserica, nu avem preferinta pentru un singur partid. Sa nu uitam ca in toate partidele politice exista membri ai Bisericii Ortodoxe Romane, ca atare relatia noastra cu acesti membri este mai mult de ordin spiritual. Acestia sunt fratii nostri intru credinta sau fiii duhovnicesti ai Bisericii si, in consecinta, Biserica doreste sa cultive constiinta crestina, inclusiv a oamenilor politici. Cu alte cuvinte, un om politic trebuie sa fie crestin nu doar o data la patru ani, ci tot timpul.

 

Cred ca noi nu putem considera politica doar ca ceva opus Bisericii, ci conteaza foarte mult si ce fel de activitate pastorala, de constientizare crestina desfasoara Biserica in raport cu oamenii politici. Acei oameni politici care vin mai des la Biserica, cunosc mai bine nevoile Bisericii, dintre oamenii politici, si o ajuta mai mult. Deci, nu trebuie sa asteptam campania electorala ca oamenii politici sa ajute Biserica, ci trebuie si noi sa-i informam permanent care sunt problemele si care sunt activitatile Bisericii, ca aceasta cooperare sa nu para doar una de conjunctura.

 

Reporter: Credeti, asadar, ca e de ajuns reprezentarea intereselor Bisericii in forurile care iau hotarari in Stat prin membrii laici, sau prin membrii politicieni, nu printr-un membru de drept intr-un parlament, sa spunem? Credeti necesara aceasta formula de participare la decizie?

 

IPS Daniel: Experienta din trecut cu membrii de drept in Senat nu a fost intotdeauna benefica. Un ierarh care sta prea mult in Parlament nu se poate ocupa de eparhia sa. Totusi, este bine ca atunci cand unele legi se refera direct sau indirect la viata Bisericii, aceasta sa fie consultata sa-si spuna punctul de vedere.

 

"Ortodoxia agresiva nu este atragatoare pentru nimeni"

 

Reporter: Inalt Prea Sfintia Voastra, in interiorul Bisericii, o stim cu totii, exista un curent asa-zis "antiecumenist", o temere a unor monahi si credinciosi ca deschiderea ecumenica ar putea conduce la pierderea credintei ortodoxe. Ati fost catalogat deseori ca si ecumenist, uneori cu o nuanta peiorativa. Cum va autodefiniti in aceasta privinta?

 

IPS Daniel: Eu ma autodefinesc ca un ortodox realist, nu ecumenist. si anume, intr-o lume pluralista din punct de vedere confesional, religios, nu putem sa promovam Ortodoxia prin izolare, ci prin dialog, prin cooperare. Avem milioane de romani ortodocsi in afara granitelor tarii, in tari majoritar catolice sau protestante. Ca atare, este inevitabil contactul si dialogul. Iar din perspectiva angajarii noastre in miscarea ecumenica, Biserica Ortodoxa Romana nu este singura. In aceasta privinta au fost multe hotarari panortodoxe care recomandau dialogul si cooperare. Astfel, chiar daca Biserica Rusa si Biserica Greaca, uneori par a fi mai reticente, sunt si ele angajate in mod oficial in dialogurile ecumenice internationale, impreuna cu Patriarhia Ecumenica.

 

Important este nu faptul de a fi ecumenic sau deschis, ci in ce masura folosim dialogul si cooperarea pentru a pune in evidenta valorile Ortodoxiei. Daca noi folosim ecumenismul ca o sansa de a face cunoscuta Ortodoxia, este benefic. Daca ne pierdem insa identitatea, daca ne dizolvam atunci cand dialogam, desigur ca acesta poate fi un pericol. De aceea, un ecumenism autentic in favoarea ortodocsilor poate sa-l faca numai acela care e bine pregatit, care cunoaste valorile perene ale Ortodoxiei si, in acelasi timp, cunoaste si care sunt punctele comune sau punctele divergente cu alte confesiuni. Astazi, in fata societatii secularizate crestinii nu au credibilitate cand se cearta intre ei. Ei au mai multa credibilitate in fata lumii secularizate cand dialogheaza si cand coopereaza unii cu altii, coopereaza in domeniul social, in fata suferintei, in fata saraciei. Asadar, trebuie sa vedem aceasta deschidere ecumenica a romanilor nu ca pe o simpla moda, ci ca pe un mod de a convietui civilizat, ca pe un efort de a trece de la cearta la dialog si de la confruntare la cooperare. Cand relativizam credinta si morala crestina, atunci ecumenismul nu este in favoarea noastra. Dar cand afirmam valorile profunde ale Ortodoxiei, atunci credem ca trebuie s-o facem prin dialog, nu prin cearta sau prin agresivitate. O Ortodoxie agresiva nu este atragatoare pentru nimeni. Nici una laxa, care s-ar dizolva intr-un dialog superficial, fara discernamant critic.

 

"Noi nu credem intr-o Biserica autocefala, ci in Biserica soborniceasca"

 

Reporter: Credeti ca Ortodoxia, Bisericile Ortodoxe nationale sunt destul de unite in mesajul lor pe care-l au de transmis in acest dialog cu celelalte confesiuni? Cum credeti ca se poate intari unitatea Ortodoxiei?

 

IPS Daniel: Avem nevoie de intruniri, periodice, cu regularitate, intre Bisericile Ortodoxe autocefale. si acest lucru l-am spus de fata cu Sfantul Sinod si in numele Sfantului Sinod, cu doi ani in urma (n.r.: 2005), in prezenta Patriarhului Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, care a apreciat foarte mult aceasta propunere. Insa deocamdata e greu de realizat o regularitate a intrunirilor panortodoxe. De ce Sfintele Canoane cer ca episcopii dintr-o tara, dintr-o Biserica locala sa se intruneasca cel putin de doua ori pe an, primavara si toamna? Pentru ca sinodalitatea presupune si intruniri periodice. Dar la nivel panortodox, adica universal, noi nu mai avem aceasta practica a intalnirilor periodice, cel putin la trei ani odata. Cred ca Bisericile Ortodoxe nationale au o valoare deosebita, pentru ca se identifica, in general, cu misiunea la un popor care a fost crestinat. Totusi, sa nu uitam ca in Crez noi marturisim Biserica "Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca". Noi nu credem intr-o Biserica autocefala, ci in Biserica soborniceasca, adica Ortodoxia in ansamblul ei. Iar din acest punct de vedere e foarte necesar nu doar dialogul nostru cu alte confesiuni, ci, in primul rand, un dialog mai intens si o cooperare mai stransa intre Bisericile Ortodoxe surori.

 

 

BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 5987

Voteaza:

Ma consider a fi un ortodox realist, fara teama de dialog 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE