Unirea rodnica a lui Adam si a Evei

Unirea rodnica a lui Adam si a Evei Mareste imaginea.


Unirea rodnica a lui Adam si a Evei

Cautarea de ajutor pentru reproducere

Casatoria este destinata sa fie o unire rodnica. In slujba Cununiei, rugaciunile cer binecuvantarea cu multi copii. Desi in casnicie cuplurile afla multe bucurii bune si legitime pe langa copii, scopul acestei institutii il constituie reproducerea si insotirea.

"Binecuvantat esti Doamne Dumnezeu nostru, sfintitorul nuntii celei tainice si preacurate si legiuitorul nuntii celei trupesti, pazitorul nestricaciunii si chivernisitorul cel bun al celor lumesti; Insuti Stapane, Cel ce din inceput ai zidit pe om si l-ai pus pe dansul ca pe un imparat fapturii si ai zis: "Nu este bine sa fie omul singur pe pamant, sa-i facem lui ajutor dupa dansul, si luand una din coastele lui, i-ai zidit femeia, pe care vazand-o Adam a zis: iata acum os din oasele mele si trup din trupul meu, aceasta se va numi femeie, ca din barbatul sau s-a luat aceasta. Pentru aceasta va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup", da-le lor roada pantecelui, prunci buni si buna intelegere sufleteasca si trupeasca, inalta-i pe dansii ca pe cedrii Libanului, ca o vie odraslita, da-le lor roadele pamantului."

Deoarece casatoria a fost instituita pentru insotire si reproducere, multi care n-au copii simt o lipsa profunda. Multi nu sunt in stare sa se roage si sa accepte situatia lor.

Apar atunci intrebari: ce modalitati de reproducere asistata sunt moral vorbind lipsite de probleme? care sunt interzise? si care sunt incarcate de riscuri duhovnicesti? Pentru un crestin traditional intrebarile sunt puse in cadrul unei religii care orienteaza totul spre cautarea Imparatiei Cerurilor, o religie care in mare parte s-a amestecat putin in sexualitatea conjugala si care s-a ferit de o desenare biologic orientata a moralei sexuale umane.

Aceasta apreciere traditionala a Catoriei ca insotire duce la sfintenie si revelatie in experienta lui Dumnezeu e izvorul raspunsurilor la intrebarile puse de noile tehnologii reproductive. Intrucat aceasta revelatie e una si aceeasi de-a lungul veacurilor, un criteriu calauzitor pentru adevar va fi posibilitatea inglobarii raspunsurilor curente la intrebari situate in interiorul gandirii generale a Bisericii exprimata in traditia si inregistrata in invatatura obisnuita a Parintilor.

Oferirea unor reflectii asupra daunelor duhovnicesti implicate atunci cand in contexte ambigue medicii si pacientii fac pasi in afara asigurarilor limpezi ale Traditiei nu inseamna o sustinere a acelor pasi. Aceasta carte incearca sa ofere insa o analiza a locului unde mijesc aceste pericole mai mari sau mai mici.

Intrucat patul conjugal trebuie sa fie neintinat, trebuie sa fie unica unire a sotului si sotiei, traditia a sustinut ca sexualitatea in afara acestei uniri este rau directionata. Sexualitatea umana se realizeaza in unirea sotului si sotiei, a carei incheiere obisnuita care duce la reproducere e contactul sexual vaginal. Totusi contactul sexual vaginal nu este o conditie necesara pentru casatorie. Unii sfinti au trait in insotire cu partenerii lor dar in deplina abstinenta sexuala; si sunt socotiti casatoriti.

Esecul consumarii sexuale a unei casatorii nu anuleaza casatoria. Sursa sacramentala a unirii conjugale e binecuvantarea Bisericii. Crestinismul traditional abordeaza noile tehnologii reproductive si variatele posibilitati de interventie a unor terte parti, pornind de la aceasta centrare pe unirea unica a sotului si sotiei si de la intelegerea sexualitatii conjugale gasita in Scripturi, la Parinti si in experienta neintrerupta a revelatiei.

Crestinismul traditional intelege unirea sotului si sotiei ca unicul loc potrivit pentru (1) realizarea insotirii sexuale, (2) pentru reproducere, precum si (3) pentru satisfacerea dorintei sexuale.

Din pricina acestei unicitatii se poate trage concluzia ca este interzis a face din alte persoane parteneri in reproducere. Nu putem ingadui implicarea unor terte parti in unirea sotului si sotiei.

Astfel, de exemplu, folosirea inseminarii artificiale de la un donator sau folosirea ovulelor de la o donatoare e adultera in acest sens extrem de important: pentru ca atunci un tert ar fi implicat in intimitatea reproductiva unica si sacra a sotului si sotiei pe care nimeni nu trebuie sa-i desparta. Persoana care furnizeaza gameti unui cuplu casatorit va deveni tatal biologic sau mama biologica a unui copil al acelei casatorii. Intrucat, cand este implinita, casatoria e o unire intr-un singur trup, asemenea aspecte biologice au o semnificatie reala.

Pe de alta parte, nu exista motive pentru a condamna interventiile care nu fac o terta parte sa devina (1) parinte sau (2) participant la actul sexual. Transferul intratubar al ovulelor sotiei, pentru a depasi o obstructie a trompelor uterine, pentru a permite fertilizarea in timpul contactului sexual, nu intervine in devenirea cuplului un singur trup prin unirea lor sexuala sau in reproducerea lor. E o interventie prereproductiva si precopulativa.

Nici inseminarea artificiala cu sperma sotului nu implica un adulter: nici o terta parte nu este implicata ca parinte sau partener. Cu alte cuvinte, nici o terta parte nu devine tata sau mama biologica sau genetica, donand gameti sau purtand copilul. Si nici o terta parte nu intra in actul sexual. Inseminarea artificiala de la sot implica insa riscurile separarii reproducerii de unirea trupeasca a sotului cu sotia.

Exista o intreaga gama de dificultati duhovnicesti legate de inseminarea artificiala de la un sot. Ele merg de la cazuri cu dificultate morala mica, cum ar fi cele in care sperma este colectata atunci cand sotul ejaculeaza in afara vaginului datorita existentei unui defect innascut: hipospadias. In acest caz sotul poate introduce in vaginul sotiei sperma care altfel ar fi pierduta (chiar si atunci cand acest procedeu este imbunatatit de folosirea unui instrument, cum ar fi un irigator): unicitatea unirii trupesti a sotului si sotiei n-a fost rupta si intimitatea actului conjugal n-a fost violata.

Ar trebui sa poata fi permisa si concentrarea spermei sotului prin mijloace de laborator inainte de a fi plasata de catre sot in vaginul sotiei. Cea mai putin problematica abordare in aceasta situatie ar implica colectarea spermei sotului in timpul contactului sexual folosindu-se un prezervativ special (care nu trebuie sa contina substante spermicide), pentru ca apoi sotul sa-si insemineze sotia. Nici in acest caz o a treia persoana nu devine parte sexuala sau reproductiva la unirea cuplului.

Cea mai problematica ar fi implicarea sotului in autostimulare pentru a produce sperma, astfel incat medicul sa insemineze instrumental sotia. Un element central al casatoriei e unirea intr-un singur trup. Copiii trebuie sa provina din aceasta unire intr-un singur trup.

Atunci cand deosebesc pacatul masturbarii de cel al desfranarii, canoanele Bisericii indica si caracterul special al relatiei conjugale trupesti: unirea reala a trupului omenesc. Orice altceva rateaza semnificativ tinta zamislirii de prunci. Cu cat mai mult se pastreaza actul reproductiv in intimitatea patului conjugal, cu atat mai putin se rateaza aceasta tinta pastrand unirea intr-un singur trup a sotului si sotiei.

A avea preocupari de acest gen inseamna a recunoaste ca am intrat intr-o zona deteriorata moral, unde toate optiunile, mai putin bizuirea pe rugaciune si harul lui Dumnezeu, implica adeseori daune duhovnicesti. Trecerea la reflectii asupra acestei geografii a daunelor duhovnicesti, asa cum face acest volum, nu inseamna sustinerea acestor optiuni, ci avertizarea punctelor unde se afla pericole insemnate.

Dificultatile duhovnicesti legate de inseminarea artificiala de la sot nu sunt rezolvate prin recoltarea instrumentala direct din veziculele seminale a spermei necesare pentru inseminare artificiala. Reproducerea e rodul intimitatii sotului si sotiei. Or aceasta ar implica o distorsionare radicala a intimitatii trupesti a reproducerii. Obtinerea spermei, nu si a ovulelor, face parte integranta a placutei intimitati conjugale laudate de Sfantul Ioan Gura de Aur.

Unirea trupeasca descrisa de Sfantul Ioan Gura de Aur implica intimitatea personala a sotului si sotiei, in care barbatul este stimulat de dorinta pentru sotia sa, iar ea primeste cu placere sperma lui si apoi hraneste copilul lor in pantecele ei, toate fiind intreprinse avand drept punct cardinal de orientare dragostea de Dumnezeu. Este important sa recunoastem sinergia trupului si a sufletului in toate actiunile umane, dar mai cu seama aici, in legatura cu sexualitatea si reproducerea.

Crestinismul traditional priveste separarea sufletului de trup drept nenaturala. Apreciaza ca incercarile de a nega unitatea intima a trupului si a sufletului distorsioneaza viata umana. Insasi alcatuirea cultului reuneste vederea, gustul, mirosul, atingerea, senzatiile kinestezice si auzul intr-o simfonie a trupului, sufletului si duhului intr-o inchinarea adusa lui Dumnezeu. Elementele lui nu trebuie despartite, separate, si unitatea lor nu trebuie sa fie negata sau distorsionata.

Unirea deplina a trupului, actul sexual al casatoriei, implica raspunsul reciproc al trupurilor: trezirea dorintei sotului, primirea lui placuta de catre sotie si hranirea de catre ea a copilului lor. Aceasta intimitate a iubirii unul pentru altul si pentru copilul lor indreptata spre Dumnezeu defineste orientarea potrivita si decenta a unirii conjugale.

Sexualitatea si reproducerea implica aceasta reciprocitate in trup care trebuie mentinuta cat de departe posibil, chiar si in cazurile limita, cand cuplurile isi doresc cu disperare sa aiba propriul lor copil.

Deci, pentru a nu rata prea mult tinta, pentru a nu ne abate prea mult de la calea ce ne duce in siguranta spre Imparatia lui Dumnezeu, trebuie evitat cel putin orice separa obisnuitele intreprinderi ale patului conjugal.

In lumea noastra cazuta, cazuri aflate la limita includ adeseori situatii tragice, in care cuplurile cauta totusi sa se reproduca, ca atunci cand sotul este paralizat si sotia foloseste mijloace bazate pe tehnologie pentru a-si stimula sotul sa produca sperma cu care ulterior el o va insemina. Asemenea actiuni nu sunt ideale si trebuie cat mai mult posibil sa pastreze intimitatea trupeasca a casatoriei.

Nici caracterul cazut al acestei lumi nu este asa cum ar trebui sa fie. In lumea noastra cazuta cautarea cu succes a reproducerii necesita adeseori o contrabalansare a dorintei puternice de reproducere, care sustine si implineste o casatorie, cu mijloacele care se indeparteaza putin si nu foarte mult de tinta.

Intimitatea stimularii sotului de catre sotie si a sotiei de catre sot, primirea de catre sotie a spermei sotului, si hranirea de catre sotie a copilului lor in pantecele ei caracterizeaza unirea intr-un singur trup a sotului si a sotiei: in afara acestei uniri, ne indepartam de tinta.

Nimeni in afara de sotie nu-l poate stimula pe sot fara a implica o anumita forma de adulter. Nimeni in afara de sot nu poate penetra sotia pentru a introduce sperma in sotie, si indeosebi sperma altcuiva decat a sotului, fara a comite o forma de adulter. Nimeni altcineva in afara sotiei nu poate creste in pantecele ei un copil pentru sot, fara a falsifica intimitatea unirii conjugale, fara a introduce in chip necorespunzator o terta parte in intimitatea unirii lor ce implica nu doar sexualitatea unei relatii trupesti ci si sexualitatea reproductiva care hraneste rodul acelei relatii.

In toate aceste moduri trebuie recunoscuta semnificatia caracterului trupesc al intimitatii conjugale. Aceasta consideratie ofera motive cel putin pentru ca sotia sa fie intotdeauna cea care isi stimuleaza sotul, iar sotul sa fie cel care sa efectueze inseminarea sotiei.

Bineinteles, ideala ar fi increderea in Dumnezeu si cautarea cu rugaciuni, posturi si smerenie a unui ajutor miraculos al lui Dumnezeu, iar nu angajarea in orice activitate care ar putea sfasia intimitatea si sacralitatea patului conjugal.

Intrucat un motiv cardinal al institutiei casatoriei este reproducerea, anumite activitati in scopul zamislirii unui copil, care nu-si ating decat aproximativ tinta, usor reorientate spre Dumnezeu prin pocainta, sau cel putin printr-o recunoastere sincera ca s-a actionat intr-un mod daunator duhovniceste. Trebuie evitata macar sustinerea unor regretabile exceptii de la norma, cu alte cuvinte trebuie recunoscut ca se actioneaza intr-un mod ce presupune implicarea in rau chiar si atunci cand inca se actioneaza in acel fel.

Trebuie constientizat macar ca actiunile respective se indeparteaza putin de tinta. Aceasta recunoastere trebuie insotita de plans, astfel incat sa reintoarca inima spre Dumnezeu. In sfarsit, in toate cazurile, actiunile trebuie sa aiba loc cu cateva importante limite care mentin unitatea sotului si a sotiei intr-un singur trup.

Indeosebi reproducerea asistata de o terta parte nu trebuie sa implice (1) garneti proveniti din afara casatoriei, (2) stimularea producerii de sperma altfel decat prin contact sexual sau cel putin doar de catre sotie, (3) o alta parte decat sotul care sa depuna sperma sotului in sotie, sau (4) o alta persoana in afara sotiei care sa creasca in ea copilul gestant.

In asemenea situatii trebuie evitata macar introducerea in mod direct a unei terte parti in actul reproductiv mentinand experierea sexualitatii in cadrul reciprocitatii dintre sot si sotie. In asemenea conditii, medicii crestini traditionali nu trebuie sa evite sa fi implicati, desi trebuie sa recomande cu tarie cuplului sa caute indrumare duhovniceasca, astfel incat lupta lor pentru a avea un copil sa nu-i indeparteze de la cautarea Imparatiei lui Dumnezeu si sa nu le pricinuiasca o mare vatamare duhovniceasca.

Profesionistii din domeniul asistentei medicale trebuie sa caute indrumare ei insisi. Nu e vorba doar de a urma anumite reguli sau de a evita actiuni nepotrivite. Preocuparea centrala trebuie sa fie aceea de a situa in intregime orice incercare de reproducere in cautarea prin rugaciune a imparatiei cerurilor. Incercarea de depasire a sterilitatii poate deveni atotmistuitoare. Poate deveni o patima care nu numai ca abate de la reciprocitatea si insotirea sotului si sotiei, ci poate deveni o piatra de poticneala in lupta pentru mantuire. Este important ca asistenta tehnologiilor si a unor terte parti sa nu devieze orientarea casatoriei de la Dumnezeu.

Pentru a rezuma in termeni oarecum diferiti, reproducerea asistata de terte parti (1) trebuie sa mentina o concentrare pe sfintenie, (2) nu trebuie sa implice terte parti in calitate de parinti, (3) nu trebuie sa indeparteze semnificativ reproducerea de intimitatea sotului si sotiei, (4) nu trebuie sa indeparteze dezvoltarea copilului de pantecele sotiei, si (5) nu trebuie sa expuna copiii produsi unui risc mortal semnificativ, aspect asupra caruia ne vom intoarce acum.

Fertilizarea in vitro si transferul embrionar in variatele lor forme, ca si alte forme de reproducere asistate de terte parti, trebuie judecate in primul rand in acesti termeni. In acest context, preocuparile legate de formarea unui zigot in afara uterului matern dobandesc un caracter special.

Trebuie sa urmarim cu atentie (1) gradul in care angajarea laboratoarelor si a tertelor persoane supraincarca cuplul prin transformarea tehnologica a actului lor reproductiv intr-un mod care indeparteaza inimile lor de la Dumnezeu si le intoarce in schimb spre ei insisi si spre puterea omului, (2) daca aceasta angajare transforma reciprocitatea si insotirea sotului si a sotiei printr-o patima atotconsumatoare de a avea un copil, (3) daca sunt folosite sperma si-sau ovule provenind din afara cuplului casatorit, (4) daca sperma sotului este obtinuta altfel decat prin acte sexuale implicand partea casatoriei si (5) daca toti zigotii formati sunt implantati in sotie si numai in sotie, intrucat prin fertilizarea in vitro conceptia are loc in afara sotiei, exista o ruptura duhovniceasca semnificativa: patul conjugal a fost ravasit, dar probabil foarte serios.

Functiile sexuale reproductive si cele unitive au fost separate. O asemenea separare este foarte accentuata in interventii cum ar fi disectia partiala a zonei pellucida, in care spermatozoizi provenind de la sot sunt plasati intr-un ovul al sotiei pentru a forma un zigot. Raul intr-o asemenea reproducere mediata tehnologic si de terte parti nu este in intregime cel al unui adulter, intrucat copilul ce se va naste din trupul si sangele cuplului casatorit.

In plus, sperma sotului poate fi asigurata prin intimitatea iubirii lor. De asemenea, pentru a introduce sperma, sotia nu e penetrata de altcineva decat de sotul ei. In aceste importante sensuri, reproducerea a fost pastrata in limitele casatoriei. Experienta sexualitatii conjugale asociata cu reproducerea poate aparea inca in intimitatea patului conjugal (de exemplu, sperma poate fi recoltata in timpul contactului sexual folosindu-se un prezervativ special).

Deranjant este faptul ca conceptia are loc in afara trupului sotiei. Totusi fertilizarea in vitro permite nasterea unui copil, rodul trupurilor sotului si sotiei. Faptul ca disocierea sexualitatii unitive si a celei reproductive nu este ideala, ca o asemenea reproducere se indeparteaza putin de tinta, trebuie recunoscut si deplans sincer, asa cum trebuie sa deplangem daca am mintit direct si intentionat pentru salvarea vietii altuia.

Si totusi fertilizarea in vitro nu e un lucru pentru care sa avem motive solide si fara exceptii pentru a interzice cuplurilor crestine sau a profesionistilor din domeniul asistentei medicale implicarea. Interventia nu violeaza serios integritatea casatoriei ca unire trupeasca si reproductiva unica.

Cea mai evidenta chestiune morala pusa in joc de fertilizarea in vitro e legata de producerea "in exces" de zigoti si embrionii timpurii care risca sa fie congelati sau distrusi.

Pentru a intelege cat de serioasa este aceasta distorsionare tehnologica a reproducerii, trebuie sa determinam mai intai modul in care sa privim statutul moral al acestor zigoti si embrioni timpurii. Trebuie recunoscut ca in cursul reproducerii naturale un mare numar de zigoti nu se implanteaza niciodata. Acest numar poate atinge chiar la 50%, daca nu si mai mult, dupa cum s-a aratat de cativa ani.

Liturghia Sfantului Vasile vorbeste nu de conceptie ci de fiecare om din pantecele maicii sale. "Dumnezeule, Cel ce stii varsta si numele fiecaruia, Cel ce stii pe fiecare din pantecele maicii lui". A fi o persoana inseamna a fi o fiinta al carei destin corespunzator e indumnezeirea. Dar ce se intampla cu zigotii sau embrionii timpurii inainte de fi sau inainte a putea fi inserati. Ce se intampla in situatia in care, datorita marii pierderi de zigoti si embrioni timpurii, viata biologica umana in acest stadiu s-ar putea sa nu fie de felul celei care duce inevitabil la viata unei persoane? Asa cum sustine Sfantul Vasile cel Mare, "ucigas este cel ce ucide un embrion neformat sau imperfect, intrucat acesta, desi nu e inca o fiinta completa, era menit sa se desavarseasca in viitor, potrivit succesiunii neaparate a legilor firii".

Pe de o parte, trebuie sa avem grija sa urmam porunca Sfantului Vasile si sa nu despicam firul in patru pentru a stabili cand anume exista acolo un suflet persoanal. Pe de alta parte insa, desi privim neimplantarea "excesului" de zigoti sau de embrioni timpurii ca o chestiune morala serioasa, ar fi potrivit sa privim acest raul ca nefiind pe deplin echivalent cu un avort, mai ales cand nici o violenta directa nu se face asupra acestor zigoti sau embrioni timpurii. Am intrat intr-un domeniu cazut al biologiei umane, al carui caracter problematic este pus intr-o lumina orbitoare de catre tehnologie.

Utilizarea mamelor surogat va implica o asemenea violare serioasa. In cazul in care o mama surogat e inseminata cu sperma sotului, exista un adulter reproductiv. Sotul s-a reprodus in afara unirii sotului si a sotiei. A folosit o femeie alta decat sotia sa, pentru a-i purta un copil. Acolo unde mama surogat este un surogat gestational, unde sotul si sotia produc un zigot din propriii lor spermatozoizi si ovule, care este apoi implantat intr-o alta femeie, am separat maternitatea de casatorie.

Intrucat oamenii sunt barbat si femeie prin creatia lui Dumnezeu, nu ne este ingaduit ca prin interventii tehnologice sa schimbam caracterul fundamental al diferentelor lor trupesti sau semnificatia acestor diferente pentru reproducere, pentru paternitatea si maternitatea lor si pentru unitatea lor intr-un singur trup prin casatorie.

Indeosebi, nu ne este ingaduit sa alteram centralitatea pentru purtarea pruncilor a maternitatii in vivo transferand maternitatea in afara casatoriei prin folosirea altei femei ca mama gestationala pentru un cuplu, sau in viitor prin inlocuirea completa a maternitatii printr-o gestatie in vitro, in cazul in care aceasta va deveni posibila.

Barbatul si femeia uniti prin casatorie intr-un trup si-ar vedea alterata semnificatia lor reproductiva ca si cuplu. Toate interventiile in scopul permiterii reproducerii trebuie sa mentina nu doar integritatea reproductiva (cu alte cuvinte sa nu foloseasca donatori de garneti) si integritatea trupeasca a casatoriei (cu alte cuvinte sperma sotului trebuie recoltata printr-un act sexual al cuplului), ci si integritatea gestationala.

De exemplu, Sfantul Ioan Gura de Aur priveste gestarea pruncului de catre sotie ca parte integranta a intimitatii casatoriei. "Asa si femeia, primind partea cea mai grasa a placerii topite, o hraneste si incalzeste si adaugand partea ei o da inapoi un om". Este recunoscuta aici o unitate morala intrupata. Sotia tatalui copilului trebuie sa fie mama copilului lor in sens deplin. Trebuie sa hraneasca pruncul in pantecele sau. Maternitatea nu poate fi exportata in afara casatoriei. O femeie care nu este sotia barbatului al carui copil il poarta nu are voie sa fie implicata in maternitate.

Scopul mentinerii unirii reproductive, sexuale si gestationale a sotului si sotiei nu trebuie sa excluda total (1) formarea unui zigot in afara uterului sotiel pentru a permite cuplului casatorit sa aiba un copil (adica fertilizarea in vitro) (2) formarea sau scoaterea pentru scurt timp a zigotului sau embrionului timpuriu pentru terapie genetica, sau (3) transferarea fetusului intr-un uter artificial atunci cand avem de a face cu o nastere prematura, daca asemenea tehnologii vor fi in viitor disponibile.

Asa cum s-a observat deja, fertilizarea in vitro - transferul embrionar implica o disociere a elementelor sexualitatii, asa incat indeparteaza putin de tinta lezand si tulburand integritatea intima a sexualitatii productive conjugale: fertilizarea are loc in afara sotiei. Dar aceasta nu inseamna neimplicarea sotiei in gestatia copiilor zamisliti de cuplu.

Unele cupluri casatorite pot folosi asemenea mijloace pentru a avea, fara mari daune duhovnicesti, un copil, mai ales daca deplang sincer mijloacele folosite. Indeosebi in al doilea caz, cel al fertilizarii in vitro in scopul terapiei genetice, poate fi dat un sens asemanator. Aceasta ar implica o distorsionare a reproducerii, dar una intreprinsa in vederea sanatatii copilului, toate fara a viola legaturi foarte importante ale integritatii si gestationalitatii conjugale.

Desigur, cuplul ar fi putut, cel putin in teorie, sa creasca un copil mai putin sanatos; dar se poate ca parintii sa fie angajati cu patima in asistarea copilului lor cat de mult este posibil, folosind tehnologii reproductive pentru asigurarea sanatatii copilului, dar cu lacrimi si fara o incredere exagerata in puterile omului.

Al treilea caz, transferarea unui fetus nascut prematur intr-un uter artificial, limiteaza implicarea gestationala a mamei pentru a salva viata copilului ei, dar fara a elimina total implicarea sa.

Trebuie accentuat insa ca, pentru a se evita (1) rupturi si mai serioase ale intimitatii reproducerii umane si (2) actiuni impotriva vietii umane timpurii, cuplurile nu trebuie sa produca mai multi zigoti decat pot fi implantati o data in uterul femeii. Mai mult, pentru a evita vatamari ulteriore (de exemplu, aruncarea excesului de embrioni sau implantarea unui embrion intr-o sotie dupa moartea sotului ei), daca trebuie produs un exces de embrioni, atunci cuplul ar trebui sa fie obligat sa-i implanteze cu timpul sotiei de indata ce e prudent din punct de vedere medical. Pentru a nu fi vinovat de avort, un cuplu care a produs un exces de embrioni are o obligatie prima fata de a avea copii in fiecare an, pana cand tuturor embrionilor li s-a dat posibilitatea de a se naste.

In joc in integritatea gestationala a casatoriei nu sunt constrangerile impersonale ale unei legi a naturii, ci orientarea morala si duhovniceasca spre un Dumnezeu personal care cere situarea purtarii pruncilor in intimitatea unirii conjugale.

Orice abateri partiale de la aceasta intimitate pentru a mentine mai bine unirea conjugala sau pentru dobandirea de prunci pot fi intreprinse numai cu rugaciune, parere de rau, pocainta si indrumare duhovniceasca.

Scopul trebuie sa fie intotdeauna acela de a uni sexualitatea conjugala, reproducerea si caracterul intrupat in iubirea reciproca a cuplului conjugal, in dragostea pentru copilul lor si in dragostea lor pentru Dumnezeu.

Caracterul intrupat al conditiei umane asigura si defineste o sfera a intimitatii, unirii si tandretii. Realizarea acestei intimitati prin caracterul intrupat al conditiei umane are implicatii chiar asupra problemei cresterii copiilor. Nu trebuie evitata alaptarea la san prin hranea cu biberonul sau folosirea unei doici din simpla preocupare pentru comoditate sau atractivitate, lipsind astfel fara un motiv bun copilul de intimitatea speciala a acestei relatii cu mama sa.

Preocuparile pentru simpla comoditate si atractivitate sunt contrare duhului ascetismului crestin traditional: renuntarea la abaterile de la iubirea altruista a lui Dumnezeu si a celorlalti. Hranirea biberonul si doicile pot fi inevitabile sau aproape inevitabile din motive de sanatate sau alte imprejurari (desi folosirea unei doici expune copilul la riscul unor boli infectioase).

Pe cat posibil, intimitatile materne speciale ale hranirii unui copil in sanul familiei nu trebuie subminate. Aceste consideratii sunt foarte serios impotriva tratarii hormonale a unei femei necasatorite pentru a fi doica.

Trebuie sa fim la fel de precauti in raspunsul la ofertele caritabile ale unoi femei de a salva embrioni. Ne putem imagina un scenariu stiintifico-fantastic in care un embrion sau un fetus n-ar mai putea fi tinut de mama sa (de exemplu din pricina mortii mamei) dar ar putea fi salvat de alta femeie, daca e luat in uterul ei. Cand e facut pentru a salva viata copilului, acest lucru poate fi privit ca un exemplu extrem de doica pentru salvarea vietii unui prunc.

Totusi, acceptarea unei sarcini in afara casatoriei inseamna eliminarea legaturii dintre sot si sotie, a unirii lui Adam si a Evei, care este unicul loc potrivit pentru reproducerea umana.

Cine devine mama gestationala, chiar pentru cele mai bune motive, se reproduce de bunavoie in afara unirii sotului si sotiei. Chiar asumata pentru salvarea unui copil nenascut, maternitatea surogat va implica totusi o disociere importanta a reproducerii de unitatea casniciei.

Desi acceptarea de zigoti pentru o gestatie surogat poate fi interpretata ca salvarea unei vieti umane timpurii, trebuie evitate actiunile imorale, chiar daca ele vor salva viata altora.

Chestiunea este si mai mult complicata de caracterul ambiguu al vietii inainte de a fi sau de a putea fi in uterul matern. Deoarece, dupa cum vom vedea, canoanele interzic uciderea, lepadarea sau otravirea vietii umane aflate intr-un stadiu timpuriu de dezvoltare, uciderea unui zigot va trece drept un avort.

Natura directa a unei asemenea ucideri va implica o vatamare duhovniceasca. intrucat multi, daca nu chiar cei mai multi dintre zigoti se pierd in cursul natural al reproducerii, actiuni "pentru salvarea" unei asemenea vieti nu pot fi puse pe acelasi plan cu actiunea de a salva un copil in pantecele mamei sale.

Aceasta asimetrie intre actiune si abtinere, ofera un alt puternic argument impotriva incercarilor de "salvare" a zigotilor si embrionilor aflati in stadii initiale de dezvoltare, intrucat asemenea "salvari" implica vatamarea duhovniceasca a separarii reproducerii de unitatea casniciei.

Aceste consideratii sunt extrem de viguroase impotriva salvarii zigotilor din clinicile de fertilizare in vitro atunci cand altfel ar fi distrusi. In joc n-ar fi ca de obicei salvarea zigotilor conceputi in vitro de un sot si o sotie in vederea unei implantari imediate, dar care din motive neprevazute nu mai pot fi implantati sotiei (de exemplu, din cauza mortii ei). Un asemenea caz nu aproximeaza transferul unui fetus de la o femeie ce nu-si poate continua purtarea sarcinii in pantecele altei femei, daca embrionul nu este intr-un stadiu in care ar fi fost in pantecele mamei sale.

Mai mult, incercarea de a salva zigoti din clinicile de fertilizare in vitro adauga vatamarea implicarii in practica multor cupluri oe produce mai multi zigoti decat pot fi implantati imediat, ducand la o acumulare de zigoti neimplantati. O asemenea practica expune in mod direct viata lor timpurie unor riscuri.

Desi actiunea de salvare a embrionilor neimplantati e binevoitoare, o asemenea salvare cere o implicare intima ca mama gestanta, intr-o imprejurare care n-ar fi trebuit sa apara din capul locului: producerea unui numar de zigoti mai mare decat cel care poate fi implantat o data. Crestinismul traditional a condamnat toate actele care vatama copii nenascuti.

Mai mult, asemenea "salvari" stationale surogat sunt un pas in plus in banalizarea unor forme de reproduce care ne indeparteaza de tinta, cum sunt toate cazurile de fertilizare in vitro. Chiar si atunci cand zigotii nu sunt produsi intr-un numar mai mare decat cel e poate fi implantat o data, exista totusi o disociere a dimensiunilor unitive si roductive aje sexualitatii.

Din pricina faptului ca relatia intima a sotului si otiei e contextul procreatiei, toate formele de reproducere asistata tehnologic care pun in pericol sau rup aceasta intimitate se indeparteaza de felul in care sexualitatea si reproducerea ar trebui practicate.

Unirea intima a sotului si sotiei binecuvantata in Taina Nuntii ofera temeiuri impotriva fertilizarii in vitro, dupa cum s-a aratat deja. Ofera motive foarte puternice si pentru a nu se produce mai multi zigoti decat pot fi implantati o data: stocarea de zigoti n-ar trebui sa fie niciodata o parte a procesului de asistare a reproducerii.

Nu este vorba doar de faptul ca asemenea proceduri expun la riscuri viata umana timpurie, daca implantarea nu va fi posibila. Stocarea zigotilor pentru o implantare ulterioara separa de asemenea in timp in mod radical actul reproducerii si actul intimitatii sexuale.

Nici o asemenea separare n-ar trebui tolerata vreodata, sau cel mult doar o minima separare. Cand separarea are loc, ea trebuie sa fie minima si, asa cum s-a subliniat, trebuie sa fie deplansa sincer. Oferirea benevola drept mama gestationala pentru zigotul altei femei face doar ca lucrurile sa fie si mai rele.

Consideratii similare cu privire la integritatea intimitatii sexuale si reproductive conjugale cantaresc de asemenea foarte greu, daca nu chiar la modul absolut, impotriva folosirii garnetilor de la un partener care a murit. Vor fi cazuri in care, datorita unor interventii - cum ar fi chimioterapia unui cancer - reproducerea trebuie amanata pana dupa tratament pentru a proteja un copil care ar putea fi conceput de posibilele daune intrauterine cauzate de tratament, sau de impactul tratamentului asupra garnetilor.

In asemenea imprejurari un cuplu ar putea dori sa pastreze sperma sotului sau ovulele sotiei neafectate de chimioterapie sau radioterapie (adica dinainte de tratament), pentru a putea avea copii in viitor.

Reproducerea folosind gameti conservati ne indeparteaza de unitatea Potrivita a sexualitatii si reproducerii umane separand semnificativ intimitatea sexuala de reproducere. Dar nu implica raul foarte serios al reproducerii dupa moarte partenerului sau cu altcineva decat propriul partener. Nu poti face sex cu sotul dupa moartea acestuia, intrucat moartea pune capat unirii trupesti. Dupa moarte nu mai este unire intr-un singur trup (Mt 22, 29-32). Folosirea gametilor dupa moartea sotului implica un act reproducator dupa ce unitatea trupeasca a sotului si sotiei s-a incheiat prin moarte. Implica savarsirea unui act sexual cu un mort.

Crestinismul traditional recunoaste semnificatia durabila a casatoriei chiar dupa moarte, prin tratarea casatoriei vaduvilor si a vaduvelor ca o indepartare de tinta.

Totusi, ingaduind asemenea casatorii, Biserica recunoaste ca odata cu moartea unuia dintre soti unitatea trupeasca a casatoriei anterioare ia sfarsit din cauza stransei legaturi dintre sexualitatea unitiva si reproductiva, cu moartea sotului reproducerea cu acel sot trebuie sa inceteze.

Stocarea lor, care trebuie evitata intotdeauna, poate duce la o situatie in care tatal moare, lasand mama sa-si inceapa sarcina luni sau ani dupa moartea sotului sau aceasta disociaza radical reproducerea de intimitatea actului conjugal.

Totusi mamei i s-ar putea permite sa salveze un zigot, in ciuda vatamarilor morale implicate. In aceasta situatie ne aflam intr-un context moral cazut care ar fi trebuit evitat si unde toate deciziile de a actiona sau de a ne abtine sunt impovarate de un rau moral.

In sfarsit, toate incercarile de a produce embrioni din fuzionarea de gameti umani si nonumani sunt in orice situatie profund malefice. La fel stau lucrurile si cu orice incercare de inginerie genetica de a forma crearea unui hibrid uman-animal. Sunt forme speciale de bestialitate mediata tehnologic.

Acesta e cazul chiar si doar atunci cand scopul e pur si simplu acela de a studia procese reproductive anterioare sau de a obtine de la embrioni hibrizi celule pentru uz terapeutic sau experimental.

Totusi introducerea de gene umane specifice in forme de viata nonumane (de exemplu, pentru a produce insulina umana prin inginerie genetica), nu pentru a modifica caracterul esential al organismului, ci doar pentru a produce un anume hormon sau un alt produs (de exemplu, un organ care ar putea fi transplantat cu probabilitate mai mica de a fi respins), nu va constitui in intentie sau in substanta o incercare de a forma reproductiv un organism care e un hibrid uman-animal.

Focalizarea nu e pe integralitatea noului organism, ci pe o calitate sau un set de calitati tangentiale vietii organismului insusi. Faptul ca o varietate de bacterii produce insulina umana nu schimba caracterul bacteriei ca organism particular. Acelasi ar fi cazul si daca am reusi sa facem ca cimpanzeii sau porcii sa produca organe care vor fi mai putin probabil respinse de oameni daca vor fi transplantate.

Totusi, daca alterarile genetice vor implica nu numai indepartarea unor anumiti antigeni stanjenitori, ci sunt globale, indeosebi daca ele vor afecta sistemul nervos central al animalului, si mai ales daca vor implica garneti umani, inseamna ca s-a actionat intr-un mod radical rau, prin crearea unui organism din unirea unei vieti umane cu una nonumana.

Este important sa fie recunoscut faptul ca in joc nu e doar chestiunea prelevarii de material genetic de la oameni si inserarea lui in animale. Viitorul va ridica problema mai ampla a fabricarii de gene care sunt la fel cu cele umane si a inserarii lor in animale. Ideea este aceea ca nu avem voie sa producem un animal cu forma de om decat prin reproducerea umana.

Am putea adauga o noua capacitate unui animal folosind gene umane, atat timp cat aceasta nu creeaza un nou animal care sa fie partial uman in sensul crucial de a mari constiinta de sine, de a produce o rationalitate asemanatoare celei umane, sau chiar de a crea o forma trupeasca asemanatoare omului.

Imensa putere umana de a aduce existenta fapturi rationale, cu constiinta de sine si cu trup, de a produce trup vii asemenea celui luat de Hristos, poate fi folosita legitim doar in interiorul Tainei Casatoriei. Doar aici poate fi incercata procrearea. In toate celelalte cazuri, incercarea de a reproduce, de a procrea sau de a modela o viata nu este nelegitima si marcata de rau.

Astfel, indeosebi, nu avem voie sa cream organism uman-animal in care elementele umane sa marcheze organismul intreg. In numeroase zone, liniile vor fi obscure si cel mai bine va fi sa stam sub indrumarea batranilor sfinti, a celor in stare de un discernamant noetic [duhovicesc] al esentei chestiunilor si indeosebi privind animalele.

Tristram Engelhardt

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4353

Voteaza:

Unirea rodnica a lui Adam si a Evei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE