Predica la Nasterea Maicii Domnului

Predica la Nasterea Maicii Domnului Mareste imaginea.

Predica la Nasterea Maicii Domnului ( 8 septembrie )

Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru (Troparul praznicului)

Iubiti credinciosi,

Gandindu-ma la cinstea si slava cea mare cu care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a impodobit in cer pe Maica Domnului, gandindu-ma la slavoslovia cea vesnica cu care o lauda pe dansa puterile ceresti, apoi, cugetand si la slujbele si rugaciunile care i se aduc ei de catre toti fiii Bisericii lui Hristos aici pe pamant, precum si la cuvintele de lauda pe care le-au alcatuit in cinstea ei sfintii si alesii lui Dumnezeu, silinta gandului ma indeamna, ca astazi, la luminatul praznic al Nasterii Maicii Domnului, sa adaug si eu nepriceputul, o mica picatura linga noianul cel mare al laudelor ei. Si iata ce am a zice:

Iubitii mei frati in Hristos, v-ati gindit vreodata pentru care pricina Sfintii si dumnezeiestii Parinti, care au alcatuit sinaxarul, au randuit ca praznicele imparatesti, care impodobesc crugul anului, sa inceapa cu Nasterea Maicii Domnului si sa se sfarseasca cu Adormirea ei? Dupa cum se stie, in prima luna a anului nou bisericesc, in a opta zi a lunii septembrie, praznuim Nasterea Maicii Domnului, iar in luna ultima a anului bisericesc, la 15 august, praznuim Adormirea ei. Pricina cea tainica, pentru care anul bisericesc incepe si se sfarseste cu praznicele Maicii Domnului, este aceasta ca prin mijlocirea Maicii Domnului, Preamilostivul Dumnezeu a binevoit a incepe si a termina planul mantuirii neamului omenesc din robia diavolului si din munca iadului.

Sa stiti, fratii mei, ca acest plan al lui Dumnezeu de a mintui lumea prin mijlocirea Maicii Domnului, l-a aratat Dumnezeu in chip tainic si umbros chiar de la inceputul lumii, cand a zis Evei ca saminta ei va zdrobi capul sarpelui (Facere 3, 15). Caci despre Hristos se zice: samanta femeii, ca Unul ce nu S-a nascut din samanta de barbat. Inca de la inceputul lumii, Preabunul Dumnezeu a aratat in chip tainic prin Eva cea veche, pe cea noua, duhovniceasca, adica pe Maica Domnului ce avea sa nasca, la plinirea vremii, pe noul Adam, Hristos, Care, prin intruparea Lui, a zdrobit capul sarpelui si al mortii si al pacatului, caci precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia (I Corinteni 15, 22).

Dar sa stiti, fratilor, ca in planul mantuirii neamului omenesc, Maica Domnului a mai fost inchipuita de porumbita lui Noe. Caci precum aceea a adus lui Noe vestea cea buna a incetarii potopului, asa si Maica Domnului - porumbita cea aleasa de Dumnezeu si de Duhul Sfant -, prin nasterea lui Hristos, a adus in lume vestea cea mare a rascumpararii din robia pacatului. Iarasi, pe Maica Domnului a inchipuit-o scara lui Iacov, pe care se suiau si se coborau ingerii lui Dumnezeu (Facere 28, 12), caci Maica Domnului a fost scara pe care S-a pogorit Dumnezeu pina la noi si prin care firea noastra s-a suit pina la dreapta lui Dumnezeu (Canonul Acatistului Maicii Domnului).

Pe Maica Domnului a mai inchipuit-o rugul cel aprins, care ardea si nu se mistuia de flacara focului dumnezeirii (Iesire 3, 2), caci ea a fost rugul cel duhovnicesc care a primit in sine focul dumnezeirii si nu s-a ars de el (Sfantul Ioan Damaschin, Bogorodisna gl. 1, Manastirea Neamt, 1816). Maica Domnului a fost inchipuita si prin toiagul lui Aaron care a odraslit (Numerii 17, 8), caci si ea a rasarit din parinti sterpi si neroditori si intru feciorie petrecand, de la Duhul Sfant a zamislit si a nascut pe Hristos (Luca 1, 35). Pe Maica Domnului a inchipuit-o sfesnicul cel cu sapte lumini (Iesire 37, 17-24) fiindca ea a stralucit in lume cu toate cele sapte daruri ale Duhului Sfant. Maica Domnului a mai fost inchipuita prin cadelnita cea cu totul de aur (Iesire 37, 16; 40, 26-27), fiindca ea a purtat in sine focul dumnezeirii.

Maica Domnului a fost inchipuita prin cortul sicriului si prin tablele Legii Vechi (Iesire 40, 20-22), caci ea este cortul cel sfant si sicriu insufletit si tabla a Legii Darului (Canon de panihida, pesna a 8-a). Maica Domnului a fost inchipuita si prin usa cea incuiata, pe care a vazut-o Proorocul Iezechiel, caci prin ea a trecut singur Dumnezeu si incuiata a lasat-o, nestricand cheile fecioriei ei (Iezechiel 44, 2). Maica Domnului este imparateasa cea preasfanta, preafrumoasa si preaimpodobita, pe care fericitul ei stramos, David proorocul si imparatul a vazut-o prin Duhul Sfant, stand de-a dreapta scaunului dumnezeirii, fiindca Cel ce stapineste fulgerele cerului in ea s-a oprit si a locuit (Psalm 44, 11). Maica Domnului a mai fost inchipuita prin norul cel usor, prin care S-a pogorat la noi Dumnezeu.

Maica Domnului este muntele cel sfant, intru care a binevoit Dumnezeu (Isaia 2, 2). Maica Domnului este norul cel in chipul porfirii, cu raze de aur, intru care s-a ascuns soarele cel intelegator, Hristos Dumnezeul nostru. Maica Domnului a fost inchipuita si prin chivotul Legii Vechi inaintea caruia a saltat de bucurie David proorocul si imparatul (II Regi 6, 2-5).

Iubiti credinciosi,

Din cele prea multe marturii si simboluri care inchipuiesc pe Maica Domnului, v-am adus aici cateva spre a va da seama ca taina si temelia praznicului de astazi isi are obarsie foarte veche si este vestita de patriarhii si proorocii lui Dumnezeu.

Acum este vremea sa aratam, macar pe scurt, cum s-a implinit in Legea Harului aceasta dumnezeiasca fapta a nasterii Maicii Domnului. In Palestina, in orasul Nazaret, era un om ce se chema Ioachim si sotia lui, Ana. Acesti soti erau drepti si plini de toata fapta cea buna, fiind de neam cinstit si imparatesc. Dar aveau mare mahnire in aceasta viata, caci nu aveau copii. Si, in acea vreme, cei ce nu aveau copii erau socotiti ca oameni urgisiti de Dumnezeu si blestemati, dupa marturia Sfintei Scripturi, care zice: "Blestemat este cel ce nu are samanta in Sion si nu are urmasi in Ierusalim". De la asemenea oameni, nimeni nu avea voie sa primeasca hrana, iar in biserica nu erau luati in seama si nu li se primeau jertfele pe care le aduceau lui Dumnezeu.

Intr-una din zile, fiind un mare praznic al iudeilor, s-au dus si Ioachim cu sotia sa Ana la biserica si, pentru multa lor osardie, au vrut sa dea si ei ceva jertfa lui Dumnezeu din averile lor. Dar preotul nu a voit sa le primeasca si cu cuvinte grele ii mustra, zicandu-le: "Pentru ce indrazniti sa aduceti jertfa lui Dumnezeu, fiind voi sterpi si neroditori?" Atunci Ioachim si Ana, umplandu-se de rusine si de mahnire, au iesit afara din biserica. Si mergand spre casa foarte intristati, a zis Ioachim catre sotia sa Ana: "Pe mine nu ma indeamna inima sa mai intru in casa mea, caci noi suntem urgisiti de Dumnezeu. Iata eu ma duc la munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi si ne va da noua un copil".

Deci, se despartira unul de altul, iar Ana se duse acasa, la Nazaret. Si, dupa ce facu multa milostenie, a intrat in gradina si acolo a inceput sa se roage lui Dumnezeu cu durere si cu multe lacrimi, zicand: "Doamne, Atottiitorule, Cela ce numai cu cuvintul ai facut cerul si pamantul si toate cate se vad; Cela ce ai zis fapturilor Tale sa traiasca si sa se inmulteasca; Cela ce ai binecuvantat pe Sarra, femeia lui Avraam si a nascut pe Isaac la batranete si ai daruit Anei fiu, de a nascut pe Samuel proorocul, da-mi si mie roada pantecelui meu si nu lasa sa fiu de ocara intre oameni, ca de voi naste fiu, sau fiica, il voi inchina Tie cu toata inima si-l voi da sa slujeasca in biserica slavei Tale" (I Regi 1, 11).

Deci, acestea graind Ana, cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu; la fel si Ioachim, barbatul ei, mult rugandu-se in munte si plingind cu durere din inima, a auzit Dumnezeu rugaciunea si suspinurile lor. Apoi trimitind pe arhanghelul Gavriil la Ioachim in munte, i-a zis: "Bucura-te, Ioachime, si te veseleste ca am venit sa-ti vestesc ca vei avea o fiica ce va naste in feciorie pe Imparatul lumii, Dumnezeu! Deci, lasa intristarea si amaraciunea sufletului tau si te du la casa ta, ca a auzit Dumnezeu rugaciunea ta. Numai sa ai nadejde tare in cuvantul meu si sa-i multumesti lui Dumnezeu".

Acestea zicand ingerul lui Dumnezeu, s-a dus in graba si la Ana si ii zise aceste cuvinte: "Ano, Ano, s-a auzit rugaciunea ta si, iata, vei naste o fiica si-i vei pune numele Maria, de care toate popoarele pamantului se vor bucura". Deci, Ioachim, auzind cuvantul arhanghelului Gavriil, se duse vesel la casa sa si afla pe Ana foarte bucuroasa pentru vestea primita de la inger. Apoi Ana, ramanand insarcinata, dupa noua luni a nascut o fiica, pe care, dupa obiceiul Legii Vechi, la opt zile o dusera la preotul bisericii spre a-i pune numele. Deci, cu chip tainic, i s-a dat pruncii acest nume de Maria, caci Maria inseamna imparateasa, ca ceea ce avea sa fie Imparateasa ingerilor si Doamna intregii lumi. Inca si alta taina ascunde in sine numele de Maria. Numele acesta se compune din cinci litere ce inchipuiesc tainic numele celor cinci mari si renumite femei din Vechiul Testament. Astfel, litera "M" arata pe "Mariam", sora lui Moise si a lui Aaron. Litera "A" este Avigheia, femeia lui Nova. Litera "R" este Rahila, sotia lui Iacob. Litera "I" este Iudit, vaduva cea sfinta; litera "A" este Ana, femeia lui Elcana.

Prin aceasta se intelege ca toate darurile si faptele bune cu care au fost incununate aceste femei, pe toate la un loc le intruneste dumnezeiasca prunca Maria, intrecandu-le cu neasemanare. Fiindca Mariam, sora lui Moise stralucea cu doua daruri: cu fecioria si cu proorocia; iar in cea plina de dar, Maria, fecioria si proorocia raman de-a pururea. Avigheia s-a maritat intru smerenie, iar fecioara Maria, mai ales pentru smerenie este laudata, ca a cautat Dumnezeu spre smerenia roabei Sale (Luca 1, 48). Rahila a fost vestita prin frumusetea ei, iar Fecioara Maria este insasi podoaba si frumusetea cerului. Iudita a fost vestita pentru ca prin intelepciunea ei a omorat pe Olofern (Cartea Iuditei 13, 9) iar Fecioara Maria s-a facut pe sine salas al intelepciunii si al Cuvantului lui Dumnezeu (Sfantul Ioan Damaschin, Bogorodisna, gl.3), care prin puterea Lui a omorat pe Olofern cel fara de trup, adica pe diavolul.

Ana fiind stearpa s-a slavit, pentru ca a devenit maica marelui Samuel (I Regi 1, 20) dar si Preasfanta Fecioara Maria este mult mai vestita, caci nu stearpa, ci fecioara fiind, a devenit Maica marelui Emanuel (Isaia 7, 14). Dar, fratii mei, ce asemanare s-ar putea face intre darurile sfintilor si ale dreptilor si intre aceea care a fost si este comoara tuturor darurilor Sfantului Duh? Caci, dupa marturia Fericitului Ieronim, toti sfintii au luat de la Dumnezeu numai cate o parte din daruri, iar Preasfanta Fecioara Maria a fost plinirea tuturor darurilor.

Iubiti credinciosi,

Ziua de astazi a sosit la noi cu lumina duhovniceasca, cu bucurie sfinta, fiindca astazi se naste Maica luminii si a bucuriei. Astazi se vesteste mila si izbavirea neamului omenesc, caci s-a nascut Maica milei si a milostivirii. Nu praznuim astazi nasterea vreunui sfant, ci nasterea aceleia ce este mai sfanta decat toti sfintii. Nu sobor de ingeri se cinsteste astazi, ci nasterea Imparatesei ingerilor. Nu maica de imparat pamantesc se naste, ci insasi Maica Domnului si Dumnezeului slavei. Astazi, Imparateasa fapturii si Doamna lumii, din pintece sterp si neroditor a rasarit. Si cine va putea, dupa vrednicie, sa cinsteasca nasterea ei? Insasi Biserica lui Hristos arata ca este cu neputinta acest lucru, zicand: "Nu se pricepe toata limba a te lauda dupa vrednicie, caci se intuneca si mintea cea mai presus de lume a canta tie, de Dumnezeu Nascatoare" (Axionul din ziua Botezului Domnului).

Deci, fratii mei, daca David, imparatul si proorocul, a saltat bucurandu-se si s-a veselit foarte, inaintea chivotului Legii Vechi, care tainic inchipuia pe Maica Domnului (II Regi 6, 5), apoi cata bucurie si veselie se cade noua sa avem azi, cand, nu tainic si cu inchipuire, ci intr-adevar praznuim Nasterea Maicii Domnului, chivotul cel viu si insufletit, intru care Dumnezeu a locuit? Daca cele intunecate si tainice, atata veselie au adus preafericitului stramos al Maicii Domnului, apoi cata bucurie are el acum in cer, si cata bucurie si mangiiere se cuvine sa avem si noi astazi, cei de pe pamint, cand a rasarit in lume prunca lui Dumnezeu, Fecioara Maria, prin care S-a aratat Soarele mantuirii neamului omenesc?

Cu adevarat astazi, Preabunul si Preinduratul Dumnezeu, a cercetat cu mila zidirea Sa si a bucurat cu mare bucurie, nu numai pe David imparatul si proorocul, ci si pe dumnezeiestii ei parinti Ioachim si Ana, care cu atitea lacrimi si suspine se rugau lui Dumnezeu sa le dea lor rod. Dar si toata faptura omeneasca s-a bucurat, de vreme ce tot neamul omenesc astepta sa se nasca in lume Sfanta Fecioara, care la vreme avea sa nasca pe Emanuel, ce se talcuieste "Cu noi este Dumnezeu" (Isaia 7, 14).

Astazi praznuim nasterea Imparatesei cerului si a pamantului, ca rod al rugaciunii, al milosteniei si al facerii de bine, castigata de la Dumnezeu de Sfintii Parinti Ioachim si Ana. Deci cum trebuie sa praznuim noi astazi si cu cata cinste si evlavie, cu cata sfintenie si curatie? Astazi cei sterpi si neroditori sa se mangaie cu nadejdea ca, prin milostenii si faceri de bine, prin post si rugaciune, vor dobandi si ei copii de la Dumnezeu.

Astazi cei tineri sa se infraneze si cu curatie si cinste sa praznuiasca nasterea Maicii Domnului. Astazi fecioarele si copiii sa salte de bucurie ca le vine in lume Maica fecioriei. Astazi batranii si bolnavii sa se bucure ca sprijinitoarea batranilor si mangiierea bolnavilor a venit in lume. Astazi cei cazuti in pacate grele si cei deznadajduiti de mantuirea lor, cu nadejde sa se mangaie, ca ridicarea celor cazuti si nadejdea celor deznadajduiti pe pamant s-a nascut. Fiecare din cei ce sunteti de fata sa va ganditi cata osteneala si milostenie au facut si cate lacrimi au varsat dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana, ca sa le dea Dumnezeu copii. Apoi, prin cata osardie si rugaciune din adancul inimii au dobindit o fiica, pe Preasfinta Fecioara Maria, de a carei nastere s-au bucurat cerul si pamantul.

Si acum sa va fac o intrebare. Oare cata munca si urgie, cata pedeapsa vor lua de la Dumnezeu acei parinti care, nu numai ca nu se roaga lui Dumnezeu sa le dea copii, ci ii omoara prin avorturi sau prin alte mijloace impiedica nasterea fiilor lor? Daca pentru uciderea unui singur om cu voia, dumnezeiestile canoane pedepsesc cu 20 de ani de canonisire si oprire de la Sfanta Impartasanie, apoi in ce fel trebuie canonisiti acei crestini care ucid cu voia, nu unul, ci doi, trei si chiar mai multi copii? Poate veti zice ca copilul avortat nu era de noua luni si deci pacatul nu ar fi deplin. Sa nu ganditi asa ceva, ca mare neadevar ganditi.

Dumnezeiestii Parinti spun ca precum atunci cand fulgera sau tuna, deodata se vede si lumina, asa si la impreunarea sotilor, in acea clipa cand s-au impreunat, cu puterea lui Dumnezeu se zamisleste in pantecele mamei si sufletul si trupul si incepe a lua fiinta copilul. Iar cine dupa impreunare, chiar si dupa un ceas, va incerca in vreun fel sa impiedice nasterea, ucigas de om este si mare osinda va primi. La fel pacatuiesc si cei ce se feresc a zamisli copii. Acestia sa-si aduca aminte ca pe Onan, feciorul patriarhului Iuda, numai pentru acest pacat l-a omorat Dumnezeu (Facere 38, 10).

Luati aminte, fratilor, ca cel ce face avort sau in alt chip impiedica nasterea copiilor, nu odata, ci de doua ori este ucigas. Cel ce ucide vreun om care a fost botezat, poate sa-i omoare numai trupul sau, dar daca acel om a fost in dreapta credinta si in fapte bune, sufletul sau ramine viu in veci, fiindca se duce din moarte la viata. Dar cei ce omoara copiii mai inainte de dumnezeiescul Botez, de doua ori sunt ucigasi, caci atat trupurile lor cat si sufletele le lipsesc de fericirea cea vesnica, dupa marturia Mantuitorului care zice: Cel ce crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu crede se va osandi (Marcu 16, 16).

Iubiti credinciosi,

Astazi, insa, se cade sa ne veselim, caci s-a nascut pe pamant Maica Vietii, Fecioara Maria, cea mai sfanta fiinta omeneasca pe care a ales-o Dumnezeu mai inainte de intemeierea lumii, ca sa nasca pe Iisus Hristos de la Duhul Sfant in Betleemul Iudeii. Sa se bucure astazi pruncii si fecioarele, copiii si tinerii, mamele si vaduvele, preotii si calugarii ca ni s-a nascut noua mama duhovniceasca si cea dintai rugatoare, mangaietoare si mijlocitoare inaintea Preasfintei Treimi.

Sa mergem deci in Nazaretul Galileii, sa-i aducem laude ingeresti, pruncii si Fecioarei Maria, Preacuratei de Dumnezeu Nascatoarei, care s-a nascut din Sfintii Parinti Ioachim si Ana, la batranetile lor. Insa, pentru a lauda pe prunca si Fecioara Maria, trebuie sa avem inima fara rautate, ca pruncii, si viata curata si neintinata de pacate trupesti. Pentru a lauda pe aceea care avea sa fie Maica Fiului lui Dumnezeu, trebuie sa avem inima de mama, blandete si rabdare de mama, iubire si mila de mama catre toti. Altfel, rugaciunile noastre, darurile noastre, daca ies din inimi pline de pacate, de ura si de rautate, nu vor fi primite de Preasfinta Fecioara Maria.

Cu aceste ganduri de bucurie si nadejde si cu inimi pline de mila si smerenie, sa intram in sfintele biserici si, sarutand icoana Maicii Domnului, sa-i adresam cu credinta aceasta scurta rugaciune: Usa milostivirii deschide-ne-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne mantuim prin tine de nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc. Amin.

Parintele Ilie Cleopa
 

08 Septembrie 2014

Vizualizari: 9269

Voteaza:

Predica la Nasterea Maicii Domnului 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE