Targsor, inchisoarea copiilor

Targsor este cunoscuta drept singura puscarie pentru copii din lume. In vechime, orasul Targsor era situat pe drumul care lega resedinta principala a Tarii Romanesti, de orasele Buzau si Braila. Decaderea comunitatii din Targsor a inceput in secolul al XVII-lea, odata cu dezvoltarea municipiului Ploiesti. Astazi, localitatea veche nu mai exista, pe locul ei inaltandu-se smerit satul Targsoru Vechi, nu departe de Ploiesti.

Astazi, inchisoarea din Targsor este un penitenciar pentru femei, inclusiv pentru fete minore. O parte dintre cladirile actualei inchisori Targsor au fost construite in anul 1857, de egumenul Rovin, pentru Manastirea Crangul Teiului. Potrivit documentelor, in anul 1864, calugarii au parasit cladirile manastirii, acestea fiind preluate de armata. In urma unei revolte militare din anul 1882, I.C.Bratianu a hotarat ca intregul complex sa fie transformat in inchisoare militara.

Intre anii 1882-1948, in acest loc si-au ispasit pedepsele nenumarati barbati, condamnati pentru infractiuni cu caracter militar. Acest loc de detentie era un fel de rezerva a inchisorii mari din Ploiesti. Mai apoi, in perioada anilor 1948-1952, inchisoarea Targsor a fost randuita ca temnita pentru detinutii arestati pe motive politice. Incepand cu luna mai a anului 1954, inchisoarea a fost amenajata ca inchisoare pentru femeile detinute de drept comun. In anul 1970, in incinta a fost construita o noua cladire, iar mai apoi, intre anii 1973-1975, a fost construita inca una, capacitatea totala a inchisorii fiind de 754 de locuri.

Targsor, inchisoarea copiilor

Cu toate ca Targsor este astazi o localitate mica si aproape uitata de lume, ea va ramane insa cunoscuta in toata lumea, pentru inchisoarea amenajata aici de comunisti: o inchisoare destinata minorilor care indrazneau sa se impotriveasca regimului. Inchisoarea de copii din Targsor, care a functionat intre anii 1948-1952, a fost gandita mai mult ca un experiment prin care regimul comunist vroia sa puna in practica o reeducare a minorilor care organizau sabotaje, imparteau manifeste sau faceau parte din Fratiile de Cruce (miscari legionare).

Ansamblul arhitectural al inchisorii din Targsor, aflat pe malul stang al raului Prahova, aminteste de ctitoria domneasca a lui Vlad Tepes, dupa cum marturiseste Virgil Maxim. Fiind initial manastire, in centrul curtii inca se mai cunoaste locul pe care se afla, pana odinioara, biserica centrala. Inchisoarea de drept comun din Targsor a fost aleasa drept loc de adunare a tuturor detinutilor politici arestati de comunisti. Astfel, renumitul Nicolski va randui aici "reeducarea" minorilor refractionari sistemului, dintre care cei mai varstnici abia implineau 25 de ani.

Potrivit marturiilor celor care au trecut in inchisoarea Targsor si au supravietuit, in timpul detentiei, conducerea inchisorii organiza sistematic prelegeri si prezentari comuniste, copiii fiind obligati sa-i studieze pe Marx si Engels. Cu toate acestea, nenumarati copii au rezistat "reeducarii" interioare. "Numai dupa ce, supus presiunilor fizice, cedezi moral, sistemul te dopeaza cu invataturile lui. Fara prabusirea interioara, din frica, ignoranta sau interes oportunist, nu te poate stapani nimeni."

Virgil Maxim, unul dintre cei care au marturisit Adevarul si au patimit in inchisoarea din Targsor, marturiseste: "Din toamna si pana in primavara, aici soseau grupuri de elevi intre 12 si 18 ani, din toate partile tarii. Slabiti, timorati, unii bolnavi, dar cu ochi de lumina dulce, ca niste ingeri blanzi in fata carora iti venea sa cazi in genunchi si sa le saruti aripile nevazute, care falfaiau neputincioase pentru zborul spre inaltul din care coborasera."

Din vara anului 1948 si pana in luna iunie a anului 1949, la inchisoarea din Targsor au sosit nu mai putin de opt sute de copii, in mare parte elevi. Daca in primele cateva luni de detentie copiilor li se permitea sa primeasca lunar un pachet si o vizita, mai apoi, acest "privilegiu" nu a mai fost ingaduit decat celor care primeau bine "reeducarea".

Pentru a- face pe copii sa colaboreze si sa devina supusi sistemului, conducerea inchisorii s-a folosit de planuri viclene. Astfel, obligatia de a munci a fost folosita impotriva detinutilor. Cei aproape opt sute de detinuti aveau la dispozitie numai vreo cinci sute de locuri de munca, in ateliere, la bucatarie si in alte dependinte ale inchisorii.

Pentru a crea conflicte puternice intre copii, conducerea a hotarat ca numai cei care muncesc sa poata primi pachet si vizita lunara, precum si mancare mai buna, ceilalti urmand a fi trecuti cu vederea. Planul administratiei nu a dat rodul dorit, caci, la bucatarie muncind tot o parte dintre detinuti, acestia, desi primeau ratii diferite de mancare, pregateau o singura mancare, distribuirea fiind facuta tot in mod egal; desi serveau din oale diferite, mancarea erau aceeasi. In cele din urma, copiii au inceput a fi trimisi in locuri de nimicire, precum la Canal si la Gherla, iar mai apoi, la Jilava.

Teodor Danalache

• Virgil Maxim
  Publicat in : Parinti