Bolile sufletului - fenomen tainic

Bolile sufletului - fenomen tainic Mareste imaginea.

Analizand cauzele aparitiei bolilor psihice, iti dai seama cu usurinta ca diversitatea lor este greu de incadrat intr-o schema. Omul care a fost intr-un spital de psihiatrie, care a vazut, a auzit sau a comunicat cu oameni bolnavi psihic poate afirma ca "duhul” unei astfel de institutii este foarte apasator. In cazul dat, am in vedere nu atat impresia lasata de cele vazute, cat simtamantul launtric al inimii. Am vorbit despre faptul ca, in cazul patologiei psihice asa-zis "naturale”, simptomatologia se dezvolta din cauze biologice. Dar "atmosfera" din clinicile psihiatrice se deosebeste totusi intr-o masura insemnata de cea care este, spre exemplu, intr-un stationar de boli somatice. Care sa fie cauza ? Oare se intalneste uneori combinatia dintre indracire si boala fizica? Cel mai degraba, da.

Ierarhul Luca (Voino-Iasenetki) spunea pe aceasta tema: "Cauzele multor boli sufletesti nu sunt cunoscute nici de cei mai savanti dintre psihiatri. Spre exemplu, nu stim cauzele nebuniei furioase, dar mi se pare neindoielnic faptul ca dintre cei afectati de ea un anumit procent sunt indraciti sadea”.

De exemplu, exista o categorie de bolnavi psihic ce nu suporta nici un lucru legat de Biserica: nici rugaciunea, nici stropirea cu apa sfintita, nici mirosul de tamaie etc. Cunosc cazuri cand bolnavi de epilepsie, aflandu-se intr-o stare disforica (rautacioasa, agresiva), au incercat sa smulga crucile de la pieptul celor din familie, au avut o atitudine profanatoare fata de icoane si fata de alte lucruri sfinte. Acest comportament era insotit de injuraturi, racnete, amenintari.

Nu o data am observat ca debutul bolii psihice a survenit atunci cand cineva din familia celui in cauza a inceput sa se ocupe cu metode oculte de "tratament", cu magie, vrajitorie. Am observat, de asemenea, dezvoltarea unei patologii psihice la copii dupa sinuciderea tatalui sau a mamei. Faptul ca intre parinti si copii exista o foarte stransa legatura spirituala este binecunoscut de multa vreme. Se stie ca, atunci cand parintii fac pacate grele, cand nu se pocaiesc si nu se indreapta, copiii sufera deseori, iar cateodata se si imbolnavesc psihic. Experienta mea practica m-a facut sa ajung la concluzia urmatoare: la majoritatea covarsitoare a copiilor nascuti din relatii extraconjugale apar diverse devieri psihopatologice sau comportamentale.

In articolul sau "Boala psihica: pedeapsa sau cruce?" mitropolitul Antonie (Bloom) scrie: "In scrierile Sfantului Ioan din Kronstadt exista un pasaj care ne poate pune pe ganduri, dar care nu poate fi dat deoparte. Pomenind de bolile sufletesti, Sfantul scrie ca sunt suflete pana intr-atat de

fragile, ca s-ar sfarama de grosolania si de cruzimea lumii inconjuratoare - si Domnul ingaduie ca intre ele si lume sa se lase perdeaua bolii psihice, ca sa le fereasca de ceea ce le-ar putea distruge integritatea. Iar indaratul acestei perdele sufletul se maturizeaza si se transforma, si omul creste. Acest pasaj mi-a ramas intiparit in memorie, pentru ca am vazut eu insumi asa ceva.

Cu multi ani in urma, cand inca eram medic in Franta, mi s-a cerut sfatul cu privire la un artist, in mediul nostru era un iconar de exceptie, care incepuse sa-si iasa din minti. Mama si sora lui faceau cum fac multi: nu voiau sa-l supere, si cand spunea ca simte miros de pucioasa, ele se prefaceau ca adulmeca aerul si spuneau: "Da, da, chiar asa..." - cand de fapt nu simteau nimic, fiindca nu mirosea a pucioasa.

Cand boala a inceput sa progreseze, mi s-a cerut parerea. Cum am zis mai sus, pe atunci eram medic si am fost consultat in aceasta calitate. Mi-au zis: "L-am stropit cu aghiasma, s-a spovedit, i s-au facut molifte, maslu, a fost impartasit -dar nu s-a vindecat. Continua sa fie bolnav... Ce este de facut ?" Am raspuns atunci: "Trimiteti-l la spital ca sa ii faca electroterapie". Imi amintesc cu cata indignare mi s-a raspuns atunci: "Ce, esti necredincios ?! Crezi ca socurile electrice pot ce n-a putut face rugaciunea?! Dar daca lucreaza in el diavolul?!" Atunci am dat un raspuns sincer si provocator. Am zis: "Stiti, daca este a mijloc lucrarea diavoleasca, socurile electrice n-o sa-i faca diavolului nici un rau, dar pe om pot sa-l salveze..." Propunerea mea a fost intampinata cu mare nemultumire, dar bolnavul tot a trebuit dus la spital. In spitalul cu pricina lucram eu, si ca atare il vedeam in fiecare zi de la Dumnezeu. Nimeni nu putea intra in contact cu el... Dar apoi si-a venit dintr-o data in fire.

Cand a iesit din spital vindecat multumita ajutorului medical, s-a dovedit ca se intamplase cu el ceea ce a spus Sfantul Ioan din Kronstadt. Iconarul inca neexperimentat, inca nematurizat deplin, desi foarte daruit, a iesit din spital ca iconar matur, cum nu fusese inainte".

In majoritatea cazurilor de tulburare psihica exista si un "diagnostic" duhovnicesc. Granitele sunt aici foarte transparente. Inca ceva. Nu o data am avut prilejul sa vad oameni bolnavi psihic de multa vreme, la care cu mila lui Dumnezeu, pe masura imbisericirii, au disparut diferite manifestari greu de vindecat sau nevindecabile ale bolii. Rugaciunea, Sfintele Taine le-au modificat radical starea psihica. Dispareau idei delirante, halucinatii persistente. Ochii bolnavilor se limpezeau, incepeau sa se simta cu mult mai bine. In locul "mastii nebuniei", pe figura se rasfrangea pecetea duhovniciei.

In lucrarea sa "Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti", profesorul D. E. Melehov scria: "Sub influenta pacatului, sufletul omenesc viu, fara sa-si piarda constiinta, traieste simtamantul vinovatiei, al tristetii, al chinului si al necesitatii de a scapa de pacat. Omul credincios merge dupa ajutor la biserica, apeleaza la o persoana cu ex
perienta duhovniceasca. El traieste durere si suferinta duhovniceasca, iar cateodata poarta si urmarile fizice ale pacatului.

Prima sarcina a duhovnicului, ca si a psihiatrului credincios, este aceea de a pune "diagnosticul duhovnicesc", adica este neaparata nevoie sa sta-bileasca care componenta a suferintei omului are o cauza duhovniceasca nemijlocita si se poate supune tratamentului duhovnicesc. Trebuie stabilit totodata ce anume din suferintele lui reprezinta manifestare a unei boli sufletesti care isi are cauza in tulburari ale activitatii cerebrale sau a intregului organism, si ca atare cere competenta medicala...

Sau, in fine, bolnavul are tulburari psihofizice ce reprezinta urmari indirecte ale pacatelor personale sau familiale, si atunci are nevoie de combinarea metodelor duhovnicesti de tratament cu cele psihiatrice. In asemenea cazuri, insanatosirea duhovniceasca poate duce la insanatosire psihiatrica si fizica".

Iata inca o observatie duhovniceasca foarte importanta: "Vrajmasul a cazut prin trufie. Trufia este inceputul pacatului; in ea sunt cuprinse toate felurile raului: slava desarta, iubirea de slava, iubirea de stapanire, raceala, cruzimea, nepasarea fata de suferintele aproapelui; visarea mintii, lucrarea sporita a inchipuirii, expresia demonica a ochilor, caracterul demonic al intregii fizionomii, intunecarea, tanjala, deznadejdea, ura; invidia, deprimarea, la multi caderea in pofta trupeasca; nelinistea launtrica chinuitoare, neascultarea teama de moarte sau, dimpotriva, cautarea de a incheia cu viata si, in fine, lucru ce se intampla nu rareori, deplina nebunie. Iata semnele spiritualitatii demonice. Insa atata vreme cat ele nu se manifesta cu putere, raman nebagate in seama de multi" (Arhimandrit Sofronie Saharov, "Sfantul Siluan Athonitul").

Fara indoiala, psihiatrul are de inteles inca multe lucruri, trebuie sa-si lamureasca multe pentru a-i ajuta mai bine (duhovniceste si trupeste) pe bolnavii psihic. Inca ceva cu privire la psihiatri. Aceasta munca nu este usoara. Statul ofera acestei categorii de lucratori medicali o serie de facilitati sociale (spor de periclitate, zile suplimentare de concediu). Cu amaraciune trebuie sa scriu ca despre duhovnicie nu se vorbeste aproape deloc in psihiatrie (ca pretutindeni in medicina moderna). Nici cerinte duhovnicesti fata de medicii psihiatri nu exista. De aici si rezultate pe masura. Faptul acesta are repercusiuni negative atat asupra bolnavilor, cat si a medicilor. De exemplu, potrivit datelor publicate, in randul psihiatrilor se intalnesc stari depresive de cateva ori mai frecvent decat la medicii de alte specialitati. Se constata si alte fapte foarte intristatoare: cazurile de comportament suicidal (sinucigas) si tentativele reusite de suicid nu sunt, din pacate, fenomene izolate in randul psihiatrilor. Iesirea din aceasta situatie este una singura: intoarcerea la Hristos, imbisericirea, organizarea intregii vieti potrivit poruncilor lui Dumnezeu.

Dr. Dimitrie Avdeev
Psihiatria pentru duhovnici, Editura Sophia

Cumpara cartea "Psihiatria pentru duhovnici"

19 August 2016

Vizualizari: 13353

Voteaza:

Bolile sufletului - fenomen tainic 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • ioana haitchiPostat la 2010-08-25 04:53

    Am citit cu mare atentie cele descrise mai sus. In general, medicina alopata NU trateaza niciodata boli ci urmareste doar controlul simptomelor, motiv pentru care, in cel mai bun caz,poate inlatura pentru o perioada de timp, efectele unei boli si nicidecum cauza producerii ei. Astazi, din fericire, tot mai multi medici din strainatate si din pacate putini de la noi din tara, accepta faptul ca, fiecare boala are ca si cauza un soc emotional sau o succesiune de trairi emotionale intense care au "devibrat" puternic fiinta umana. Este necesar sa intelegem ca fiinta noastra nu este formata doar materie organica. Corpul nostru este format in principal din 3 parti: fizic, emotional (sufletul) si energetic. Este ca o lentila care atunci cand functioneaza perfect, este centrata si lumineaza. In momentul in care apar diferite afectiuni, fiinta noastra sufera o "descentrare", un dezechilibru fizic, emotional si energetic. Vindecarea trebuie sa elimine CAUZA, altfel nu putem vorbi decat de eliminarea unor simptome iar cauza bolii, netratata, va genera dupa sine de-a valma alte boli. Aceasta "devibrare" emotionala, afecteaza in mod direct sufletul iar in momentul in care devibrarea este foarte puternica, exista tendinta ca sufletul sa se indeparteze foarte mult de corp, iar in acest moment el devine foarte vulnerabil si este atacat. Aceste atacuri stau la baza diagnosticului unei boli psihice iar medicina alopata nu poate trata o astfel de boala deoarece refuza sa inteleaga acest fenomen. De aceea, ajutorul bisericii este binevenit si este intru totul recomandat deoarece, medicina alopata, prin limitarile sale, poate din pacate, prin aplicarea unor tratamente, sa distruga creierul uman. Exista cazuri in care din fericire, medicii au acceptat ajutorul bisericii si intr-o colaborare stransa, au realizat un parteneriat de succes in tratarea bolilor psihice, chiar si a schizofreniei iar tratamentul alopat a constat din medicamente care sa nu distruga creierul precum si din consiliere psihologica de inalt nivel. Mai trebuie sa intelegem un aspect deosebit de important: astazi exista la nivel planetar o manipulare in masa, psihotronica, ce afecteaza direct sau indirect toata omenirea. De aceasta manipulare nu poate scapa aproape nimeni in proportie de 100%, insa daca noi constientizam cine suntem, putem sa-i facem fata cu mult succes.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE