Hristos, temelia pe care se zideste Biserica

• « Inapoi
• Inainte »

Cuvantarea XV

Hristos, temelia pe care se zideste Biserica

Biserica se zideste pe Temelia - Hristos

Domnul nostru lisus Hristos, Acesta este temelia. El este insasi plinatatea, piatra cea din capul unghiului. Aceasta pentru ca Domnul este si de pe pamant si din cer: din cer vine ca Dumnezeu, pe om il ia de pe pamant si se amesteca negrait cu omul. Iata de ce El este din cer si de pe pamant, iata de ce El este temelia si piatra cea din capul unghiului. El a binevoit sa faca asa, iar celor care sunt de pe pamant, le-a trimis din cer pe Duhul Sfant, ca sa faca din cei de sus si din cei de jos o singura Biserica, unind Dumnezeirea cu omenirea. Cand tu auzi (cuvantul) temelie, sa intelegi ca-i vorba de Domnul, caci El s-a masurat pe Sine ca Temelie, iar pietrele folosite in construire sunt de aceeasi masura ca si Temelia, ca zidirea sa devina unic ansamblu, nici din pietre prea scurte nici din pietre prea lungi care sa nu se poata armoniza, ci egale cu temelia, ca sa se potriveasca bine (in zidire).

Astfel si Hristos, fiind temelia cea adevarata si piatra din capul unghiului, a chemat pe toti oamenii sa ajunga la masura desavarsirii lui Hrisios. Aceasta a spus-o si Apostolul: "Pana ce vom ajunge toti la statura barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos"; si intr-alt loc: "ca sa facem pe tot omul desavarsit in Hristos". Si iarasi: "Ca voi sa va umpleti de toata plinatatea lui Hristos". Pentru a ajunge la aceasta masura a chemat Hristos neamul oamenilor, l-a poftit la aceasta zidire, care este intocmai dupa temelia Lui, care este insusi Domnul Slava maretiei Lui.

Primatul inrauririi celor nevazute

Intreaga lume este randuita spre o nevazuta lucrare, iar cei care sunt robi ai lui Dumnezeu au ei insisi nevazuta, lucrare de taina si pe care oamenii n-o stiu. Ca, precum firea ingereasca, fiind nevazuta, slujeste intru totul celor nevazute, lui Dumnezeu Cel nevazut, de asemenea sufletul, fiind duh, tot in mod nevazut slujeste lui Dumnezeu cel nevazut. Si diavolul fiind duh, se razboieste si el nevazut in adancul inimii. Dar cei care acum se indeletnicesc cu o lucrare duhovniceasca isi duc lupta, dupa spusa Apostolului "nu impotriva sangelui si a trupului", ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestei lumi. Aceasta este puterea Dumnezeirii ca (aceasta), desi este nevazuta, a creat lumea vazuta. Tot la fel si sufletul: fiind nevazut, a creat o lume neperceptibila (cu simturile), in acelasi chip si cel viclean, prin puterea lui nevazuta a supus (lumea) spre activitatile vazute ale faradelegii.

Puterea binelui si puterea raului

Intrebare: Ce-nseamna ca, dupa ce diavolul fusese intrebat (de Dumnezeu) "De unde ai venit" el i-a raspuns: "Am cutreierat pe sub bolta cerului (adica pamantul in sus si-n jos, in lat si-n lung) si (acum) sunt prezent".

Raspuns: Cele mai multe din aceste (intamplari) sunt cu neputinta de rezolvat, eu insa inteleg dimpotriva ca magicienii au demoni in subordinea lor si se-ntampla cateodata ca 20 sau 30 dintre ei, folosind descantece, spre a face rau, cheama in aceeasi ora pe aceiasi demoni. Si fiecare dintr-acestia, aflandu-se in latura apuseana sau rasariteana, se grabesc sa apara tuturor in aceeasi ora si lucreaza spre rau. Asadar, astfel se grabeste Cel Rau sa se supuna in aceeasi clipa, si deci, cu-atat mai mult puterea cea buna va putea sa se arate si sa ajute tuturor celor care o invoca! Dar cea mai mare parte din aceste (intrebari) depasesc slabiciunea noastra.

Fauritorul ceresc

Dupa cum, cand se fabrica un vas imparatesc, nu se ispraveste dintr-o data, ci se baga de mai multe ori in foc si abia in starea aceea (incandescenta) este batut cu ciocanul pana i se da o forma variat infrumusetata, devenind un vas de cinste pe masa imparateasca, tot la fel si sufletul este felurit impodobit si devine un vas de cinste al imparatului ceresc. Cel dintai scop (in viata crestina) este tinerea stricta a datoriilor religioase

Este un anume ins care poseda multe virtuti ale vietii (religioase), ca (de pilda): conditiile saracacioase de trai, postiri, vegheri, dar, fiindca practica acestea pentru slava omeneasca si nu pentru Dumnezeu, acesta va primi rasplata de-aici de jos, deoarece oamenii care- slavesc, aceia ii sunt dumnezei. Exista insa un altul (care, cand practica aceste fapte de nevointa) vrea sa le tina ascunse fata de oameni si sa placa doar lui Dumnezeu. Unul ca acesta practica aceste (nevointe) fara sa cugete asupra propriei vrednicii si intr-un mod oarecum indiferent (adica foarte simplu) cu toata incredintarea, pentru Dumnezeu, si este placut lui Dumnezeu mai mult decat cel care se nevoieste pentru slava cea de la oameni.

Singur Hristos este Cel Ce chezasuieste o constructie trainica

Fiindca tu esti fiu al Aceluia Care a infrant pedeapsa calcarii poruncii, in mod necesar, - tocmai pentru ca tu esti fiul Sau, iar intunericul ingroasa panza de paianjen- care te infasoara si starea ta de nesupus face ca sabia sa atarne atat asupra ta cat si asupra tuturor fiilor tai - trebuie sa te indepartezi de inspaimantatoarea si impovaratoarea comuniune cu pacatul si dupa aceea sa primesti familiaritatea, purtarea si caracterul duhovnicesc al Celui de-al doilea Adam ceresc si sa dobandesti mintea lui Hristos ca asa sa devii si mostenitor. Intr-adevar toata Legea, profetii, apostolii, ingerii si venirea (Domnului) au fost indreptate impotriva raului care plutea si imparatea (in lume), pentru a suprima raul si a triumfa asupra lui - cu toate ca legile romane tineau si ele de asemenea sa inabuse raul (dar in ceea ce-l priveste pe Satan, nici profetii, nici apostolii, nici Scripturile nu-s in stare de-al stapani). In acelasi timp insa, vezi relele care se unesc ca sa asupreasca lumea, (vezi) pe cei care se complac in moartea (adusa de pacat) si sunt retinuti acolo, (vezi) si raritatea binelui, intr-atat incat dintr-un mare numar prea putini sunt care se mantuiesc.

Este necesar, asadar, ca noi, cei care ne apropiem de Dumnezeul Cel viu printr-o petrecere in virtuti, sa ne armonizam si sa ne unim cu El, fiindca El este Capul, margaritarul si temelia. Si daca cineva nu a dobandit temelia aceasta, acela nu stie in ce loc sa zideasca. Caci, chiar daca cineva s-a stabilit in locuri pustii si-si duce viata intr-o desavarsita stapanire de sine, daca nu zideste pe temelia Domnului, acela zideste pe nisip, pe o realitate subreda. Dupa cum atunci cand se desparte capul de trup, celelalte madulare nu pot sa mai traiasca impreuna, ci indata se dezleaga si se strica, tot asa este cu neputinta ca sufletul sa vieze fara Cap (adica fara Hristos), la fel cum un peste nu poate trai fara apa. Intr-adevar, cel care are temelia ca pe piatra acela este cel care zideste lucrul pietrei (adica intru Hristos). Slava milostivirii Sale in vecii vecilor. Amin.

• « Inapoi
• Inainte »