Imposibilitatea fiintei umane de a intelege pe Dumnezeu si sufletul

• « Inapoi
• Inainte »

Cel care a vazut pe stapanul casei a descoperit si tot ce este in casa lui. Tot in acest chip, cel care cauta si-L descopera pe Domnul a descoperit si toate bunurile cerute caci in El "sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale cunostinte". Dar ce sa mai zicem? Unde este Dumnezeu care nu se vede? Oare pe pamant? Cumva in ceruri? Sau sub noianul marii? Poate sub pamant? Poate cineva sa-L atinga si sa-L vada? Nimic din toate acestea! El nu-i una dintre creaturi. El Se da spre atingere sufletului credincios si care-L iubeste, precum si El iubeste aceasta creatura care este sufletul.

Cine poate sa vada sufletul si sa-l atinga? In ce fel este acest suflet? Nu-i vizibil, insusi omul nu se cunoaste pe sine insusi pana cand Domnul nu I s-a descoperit. Unde nu este (omul) cu gandurile lui?, dupa cum graieste inteleptul:"Adancui inimii cine-l va cerca" (spre a-l cunoaste exact); inca si Psalmistul zice: "Adancul cheama adanc". Asadar Dumnezeu singur poate sa adune gandurile si sa le tina in propria Sa vointa. Sufletul atrage pe Dumnezeu (cum am spus) prin dragostea ce o arata catre Domnul, caci Domnul, din bunavointa Lui, S-a facut sa poata fi atins de sufletul credincios, iar Dumnezeu atinge sufletul in adancul lui si-i indrumeaza toate gandurile si i le desparte de duhul lumii cu care (sufletul) s-a amestecat.

(nota: Caci cautarea lui Dumnezeu numai cu ratiunea nu duce la nici un rezultat sigur. De aceea, este mult mai important sa recunoastem ca Dumnezeu ne-a iubit pe noi. Tot asemenea si noi il putem iubi pe El)

Sa luptam fara incetare impotriva raului

Intr-adevar, de la calcarea poruncii de catre Adam tot neamul omenesc a primit in firea lui (adica in suflet si in trup) amara otrava a mortii, a intunericului, a pacatului, cand (diavolul) l-a sfatuit sa pacatuiasca. Si (de atunci) nimeni n-a mai putut sa se mai ocupe de umanitate, s-o elibereze si sa omoare moartea noastra decat numai Duhul lui Dumnezeu. De aceea zice: "Iata Mielul lui Dumnezeu Care ridica, pacatul lumii". Stiind raul (adica diavolul) din om cine-i Acela care poate sa-l omoare, a stors vlaga din firea (omului) si i-a molesit mintea, indreptand-o spre lucrurile lumesti sau spre alte preocupari obisnuite, cu unicul scop de a-l devia de la aceasta cautare si nevointa. EI (diavolul) stia ca, daca cineva cauta ceea ce omoara, el insusi va pieri fara zabava. Deci, in cele din urma, lupta prin orice chip sa-i trandaveasca puterea de deliberare si sa-i strecoare ganduri inselatoare ca acel (nevoitor) nu numai sa se departeze de ele, ci chiar sa se intoarca spre ele si sa se lase incantat nu de ceea ce cauta, ci de ceea ce omoara, adica de pacat.

Dar noi, preaiubitilor, sa avem intotdeauna inainte scopul, lupta si osteneala noastra, nedand ragaz in nici o indeletnicire, nici oprindu-ne la sfatul celui rau, caci daca voim putem sa instauram in noi aceasta lucrare duhovniceasca si sa alegem ceea ce ucide rautatea din noi. Fiindca mii de vorbe nu folosesc ta nimic, ci dimpotriva trebuie o lucrare duhovniceasca si substantiala. Caci una este cuvantul auzit de care pe moment te bucuri si alta este cuvantul in care se simte lucrarea puterii dumnezeiesti prin care este omorat pacatul. Una-i efectul aceluia si alta-i rodirea binefacatoare a acestuia. E bine sa asculti, dar cel care poate simti (energia) dumnezeiasca, acela se apropie si intra in comuniune cu firea dumnezeiasca, dupa cum s-a scris: "ca sa deveniti partasi firii celei dumnezeiesti", avand in el insusi samanta lui Dumnezeu, devenind partas Duhului Sfant", asa cum, dealtminteri, este fiul adevarului.

Sprinteneala sufletului

Asadar numai Dumnezeu poate da puteri sufletului si sa-i adune gandurile (cum am spus mai sus), iar altcuiva ii este cu neputinta sa faca aceasta. Unde se afla sufletul? Iata-l ca-i intreg in trup si tot intreg este in afara de trup. Gandeste la cele viitoare si reflecteaza la cele ce se deruleaza in prezent. Este pe pamant prin trup, iar in cer prin cugetare demna si credincioasa. De asemenea si sufletul pacatosului este pe pamant prin trup, iar in cele de afara prin locurile cele mai indepartate, prin relele savarsite. Dar sufletul drept, care-i pe pamant prin trupul sau, petrece in ceruri prin cugetarea lui. Iar Domnul, Care este in ceruri Si-a pus chipul Sau in trupul unui asemenea suflet. Slava maretiei Celui Care asa a iubit neamul omenesc.

Sufletul trebuie sa se statorniceasca in Dumnezeu

Caci cine poate sa unifice si sa inchege laptele fluid? Si tot asa cine poate usura sufletul de gandurile imprastiate, creaturi fiind cu firea, ca sa-l indrepte spre cer si sa-i dea stabilitate cugetelor sale, tarie si unitate, daca Duhul lui Dumnezeu nu devine pentru suflet ca (un fel) de aripi, nu-l indreapta si nu-l inalta mai presus de natura si nu-i aduna gandurile sale intr-o singura gandire indumnezeita? In acest sens si Profetul zice: "S-a inchegat ca un lapte inima lor". In acest verset el (Profetul) cugeta la doua feluri de inchegari: (intai) la sufletele inchegate (intarite) in Dumnezeu si inradacinate in har si-n lumea cea de sus, (al doilea) la sufletele inradacinate in rautate (pacat) si stabilite in aceasta lume ce sfarsesc prin a ajunge una cu raul. Intr-adevar, dupa cum acestia (ultimii cugetatori) s-au stabilit si s-au (inchegat) in rautate, tot asemeni ceilalti (din prima categorie) s-au inchegat in Domnul.

Lumea pacatului si lumea luminii

Dupa cum pamantul are vazduhul ca locuinta a zburatoarelor, la fel se intampla cu gandurile si cu mintea pacatosilor, care sunt in toata vremea prada duhurilor rele, caci (pacatosii) isi traiesc viata intr-un mediu intunecat si mohorat, laolalta cu duhurile rele, in acel mediu miscandu-se si traind. Tot asemenea mintea (inteligenta) si cugetele celor drepti petrec in pamantul vietii, in pamantul luminos al Duhului (Sfant): acolo umbla, acolo petrec inca din vremea de acum locuind intodeauna in bune si ceresti cugetari.

Aceasta-i noua creatie realizata de Hristos

Este ce-a zis Domnul: "Si lucruri mai mari va face" Fiul, "ca voi sa va mirati", lucruri nemuritoare ale vietii, care nu vor trece. El (Fiul) le va implini pentru sufletul si inteligenta credinciosilor Lui, si-ntr-acestea vor umbla si pe acestea se vor sprijini gandurile lor. El (Fiul) a pregatit noul pamant al luminii si noul cer al Duhului (Sfant), rezumand (voi zice): o lume noua si o imparatie vesnica. Din pamantul muritor si intunecat al duhurilor raului unde salasluiesc gandurile lor. El (Fiul) va duce sufletele, care L-au dobandit si care L-au iubit, intr-un pamant al vietii si al luminii unde salasluiesc Sfintii. Intr-acesta se vor stabili pasii, iar mintea si gandurile acolo se vor plimba, fiindca au fost mutati din moarte la viata vesnica. Aceasta inseamna deci, ca Domnul a fagaduit sa faca lucruri si mai mari, care inca nu existasera, desi toate cele vazute din lume fusesera in intregime randuite (organizate), muntii, norii, cerul, soarele, stelele, luna, oamenii, animalele, apele, marea, fluviile existau cu intreaga randuiala de a fi a acestei lumi. Asadar, El gandeste la noile si vesnicele lucrari, la schimbarea si la insanatosirea sufletului, la vesnica lui vindecare si la locasurile cele vesnice, zidite de Duhul (Sfant), pe care le-a daruit sufletului credincios si vrednic (de acest dar). Asadar, sa-L rugam pe Domnul si sa-L asteptam cu credinta neindoielnica, ca sa produca in noi, cu adevarat, lucrarea Sfantului Duh care omoara pacatul. Si asa, fiind curatiti si sfintiti de-aici de jos, vom fi atunci vrednici de cereasca imparatie, intru Hristos lisus. Domnul nostru, a Caruia este slava si puterea in vecii vecilor. Amin.

• « Inapoi
• Inainte »