Libertatea sufletului induhovnicit

• « Inapoi
• Inainte »

Cuvantarea IX

Libertatea sufletului induhovnicit

Crestinii ies in evidenta prin asezamantul (Testamentul) Duhului

Crestinii vrednici ai lui Hristos nu propovaduiesc si nu vorbesc din scrierile (omenesti), ci toate le propovaduiesc de la Duhul lui Dumnezeu, precum zice Apostolul: "Nu in cuvintele invatate din intelepciunea omeneasca, ci in cele invatate de la Duhul Sfanf. Caci Testamentul (alianta) lor, Legea si cartea lor este de la Duhul, dupa cum graieste Duhul prin profetul: "Si va fi in zilele cele din urma... voi incheia legamant nou" cu casa lui lacob, "nu dupa legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor", ci "acest legamant pe care il voi incheia cu casa lui Israel, ca voi pune legile Mele in gandul si in inima lor, scriindu-le intr-acestea” si cele scrise in continuare.

Caci, precum cei vechi citeau din vechea alianta literele concrete cu ochi trupesti, tot astfel si crestinii citesc cu ochii (launtrici) ai sufletului si se invata (pe ei insisi) din alianta Duhului, vorbesc cu o limba noua launtrica si asculta cu urechile launtrice (ale sufletului).

Tot asa a procedat si Domnul cand a ales Apostolii, barbati nescoliti si nestiutori de carte; i-a umplut de Duhul Sfant; inteleptiti fiind ei de Duhul, vorbeau si invatau pe intelepti si pe cei care scriau. Caci ziceau: "chiar daca acestia vor tacea, pietrele vor striga". Acestea le-a prezis si Domnul ca atat apostolii, cat si toate sufletele care-I slujesc, chiar daca-i acopera greaua piatra a pacatului, cand se ridica, ei sa strige si sa laude pe Dumnezeu.

Piatra cea stearpa si piatra aducatoare de viata

Dupa cum atunci (cand lisus si-a dat duhul), pietrele s-au despicat, vazandu-L pe Domnul si mormintele s-au deschis, tot asemenea, cand fata Lui cea buna, adica a Domnului lisus Hristos va straluci si va apare in suflet, atunci aceasta va sfarama piatra cea grea a pacatului spre a face loc Stapanului, ca El sa intre si sa locuiasca inlauntrul (acelui suflet); asadar, cand (sufletele), asemeni pietrelor, vor vedea fata atat de dorita a lui Hristos, atunci vor striga. Si dupa cum dintr-un munte care nu are in el nici o locuinta, ci este un (bloc) de piatra, un barbat destoinic cioplitor in piatra poate ajunge sa construiasca in el locuinte foarte frumoase, tot la fel si Hristos, Adevaratul si destoinicul Artist, vine la sufletele pe care le iubeste, taie si scoate din ele duhul pacatului si-si pregateste palate si numai intru acestea locuieste, rodind. Si striga aceste suflete precum pietrele cand Domnul isi arata fata Lui.

Supunerea fata de Duhul (Sfant)

Si despre apostoli (sta scris) ca au strigat si cand L-au vazut si cand nu L-au vazut. Asa cum flautul cand se sufla in el, dupa cum vrea suflatorul asa canta, tot la fel si apostolii si cei asemenea lor, nascuti de sus, dupa ce au primit pe Mangaietorul Duh, acest Duh vorbea in ei ceea ce El voia. Caci Domnul, explicand lui Nicodim despre nasterea cea de sus, zice: "Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul !ui, dar nu stii de unde vine si unde se duce". Nimeni nu cunoaste casa de unde sufla vantul si-ncotro se duce sau unde inceteaza puterea lui si nici nu poate sa-l stapaneasca, ori sa-l masoare sau sa-l opreasca si tot la fel nimeni nu poate sa devieze sau sa intrerupa curgerile fluviilor.

La fel stau lucrurile si cu sufletul; nimeni nu poate sa se-mpotriveasca procesului de gandire, nici sa puna stavila curgerilor mintii, nici sa opreasca ori sa cunoasca izvorul gandurilor mintii, de unde provin, unde se opresc si incotro se indreapta ele. Caci unde se gaseste sufletul? El este vizibil (intr-o anumita masura), prin trup, iar mai departe prin minte si gandire, pana in laturi departate. Daca, deci, lucrurile de aici sunt pipaibile cu mana, dar si tainice (zice Scriptura), cu atat mai tainica este starea celui nascut de sus si care a primit duhul cel ceresc al Domnului, acea putere a omului launtric, zidita odata cu omul (in integritatea lui). Si in aceasta plamada, unde anume este sufletul sensibil?

Acolo unde el vrea, iata-l ca se si gaseste. Cand el este aici jos (insufletind pe om). Duhul Cel ceresc si dumnezeiesc vine sa-l calauzeasca spre sferele ceresti si acolo sa-l invete. Acest suflet este intru totul mai presus de simturi. Slava maretiei Aceluia (Domnului) in vecii vecilor. Amin.

• « Inapoi
• Inainte »