Lexicon al Bunei Cuviinte

• « Inapoi
• Inainte »

Intr-una din lucrarile sale, filosoful moralist Seneca a scris: "Ceea ce nu opreste legea, opreste buna-cuviinta."

Aceasta afirmatie se refera la legile Imperiului Roman, dar ea a ramas valabila si pentru legile statelor pana in zilele noastre, caci nici un legiuitor n-a facut, pana acum, o lege care sa cuprinda toate raporturile dintre oameni, in orice imprejurare, spre a nu mai fi nevoie de regulile bunei-cuviinte.

Legea statului este obligatorie, buna-cuviinta este voluntara. Legea statului nu ma obliga sa ajut unui batran, unui invalid sa se urce in tramvai, nu ma obliga sa aduc un urcior de apa rece vecinului din satul meu, care zace singur in casa, nu ma obliga sa fiu recunoscator etc., si nici nu ma opreste sa invidiez, sa urasc, sa fiu badaran in fapta sau obraznic in vorbire etc.

Faptele si atitudinile care vadesc o aleasa purtare le datoram bunei-cuviinte, ale carei reguli le urmam de bunavoie, convinsi fiind ca asa e bine, asa e uman, asa trebuie sa se poarte oamenii intre ei, spre a trai in pace si buna intelegere.

Aplicarea legilor unui stat este supravegheata de organele sale executive. Respectarea regulilor bunei-cuviinte este observata, este controlata de public, de cei multi, de oricine si-n tot locul. Oricine are dreptul si datoria de a atrage atentia unui necuviincios ca fapta sau vorbele lui sunt contrare regulilor bunei-cuviinte, iar daca nu totdeauna i se spune in fata, cei ce au vazut sau au auzit necuviinta lui pot sa-i formeze o atmosfera defavorabila intre cei din jur, mai ales intre cunoscuti si vecini. Si cui ii place sa fie apreciat ca lipsit de buna-cuviinta?

Cel ce calca legea e pedepsit, cel ce calca regulile bunei-cuviinte e certat si probabil iertat. Legea nu poate ierta, pentru ca trebuie sa fie dreapta, impartiala pentru toti.

Execut legea din constiinta datoriei ori din teama de a nu fi pedepsit, insa respect regulile bunei-cuviinte din convingere ori cel putin de rusine fata de cei ce ma vad sau ma aud - "Rusinea este o intristare si tulburare pentru cele rele, care parca aduc dezonoarea." (Aristotel, Retorica II, VI.) "Definim rusinea ca teama de ocara." (Aristotel, Etica nicomahica, IV, XV, 1128 b.)

Buna-cuviinta arata stadiul de civilizatie la care au ajuns oamenii sau popoarele. Totusi, exista oameni civilizati, dar lipsiti de buna-cuviinta, dupa cum exista indivizi mai putin civilizati sau chiar primitivi, care respecta unele reguli ale bunei-cuviinte fata de semenii lor.

Este o legatura intre sensibilitatea unor oameni si buna cuviinta, dar nimeni nu poate spune ca e cunoscator al bunei-cuviinte fara s-o fi invatat de la cineva, fara educatie.

Buna-cuviinta este rezultatul educatiei, este efectul educatiei, este chiar scopul educatiei - "In sens restrans, prin educatie se inteleg masurile privind formarea caracterului si comportarea omului in societate." (Dictionar enciclopedic roman, vol. II, Bucuresti, 1964.)

pr. Gheorghe Paschia

• « Inapoi
• Inainte »