Lexicon al Bunei Cuviinte C

• « Inapoi
• Inainte »

C

Calea cea mai simpla este sa ascultam, si nu sa poruncim.

Cauta pe cele ce le cere Dumnezeu de la tine, nu pe cele ce nu le cere!

Cauta virtutea fara de care nu va vedea nimeni pe Domnul si fa pe fiii tai sa castige inainte de toate pe aceea!

Cauta virtutea si pastreaz-o nevatamata, ca sa nu traiesti urat si sa mori jalnic!

Calauzindu-te pururi de frica, ai grija de firea ta schimbacioasa si nestatornica. Departeaza-te cu intelepciune de pricinile patimilor!

Cazand noi in necazuri, in descurajari si in deznadajduiri, trebuie sa facem ceea ce a facut David: sa ne varsam inima inaintea lui Dumnezeu, si rugaciunea si necazul nostru sa le vestim Domnului.

Cand afli pe vreunul galcevindu-se si luptandu-se impotriva adevarului si a lucrului vadit, pune capat galcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a impietrit cu totul mintea.

Cand auzi ca aproapele tau sau prietenul tau te vorbeste de rau in lipsa ta sau fiind tu de fata, arata-i iubirea laudandu-l.

Cand casti, acopera-ti gura, ca sa nu se vada. Caci tinandu-ti rasuflarea, va trece.

Cand cineva e neputincios cu trupul si a savarsit pacate grele, sa umble pe drumul smereniei si al insusirilor acesteia. Caci alta mantuire nu va afla.

Cand dai, bucura-te si spune: "Slava Tie, Dumnezeule, ca m-ai invrednicit sa aflu pe cineva sa-l odihnesc!"

Cand dai, da cu inima larga si cu fata vesela si da mai mult decat cere!

Cand ii vorbesti cuiva despre binele sufletului sau, fa-o intr-un mod simplu. Nu ai de ce sa incerci cu buna stiinta sa-l impresionezi; aceasta tine de harul lui Dumnezeu, nu de straduintele noastre.

Cand laudatorii, mai bine zis amagitorii incep sa ne laude, sa ne aducem aminte de multimea faradelegilor noastre si ne vom afla nevrednici de cele spuse sau facute.

Cand ne suparam, sa nu incetam sa ne aducem aminte de porunca Domnului catre Petru, sa iertam de saptezeci de ori cate sapte!

Cand suntem ispititi de curiozitate, sa inchidem ochii.

Cand te afli in biserica si vrei sa te impartasesti cu dumnezeiestile lui Hristos Taine, sa te pregatesti cu frica si cu cutremur mult, ca sa nu te afli cu nevrednicie intre Sfintele Puteri!

Cand te afli la largime sa nu te bucuri, iar cand te afli in necazuri sa nu te intristezi si sa nu le socotesti pe acestea ca straine de calea lui Dumnezeu!

Cand trupul ne este in plina vigoare, sa tinem infranarea in toata vremea si in tot locul. Iar cand acesta se imblanzeste, sa ascundem lucrarea noastra!

Cand ti-ai umplut pantecele, sa nu te apuci sa cercetezi fara rusine lucrurile si invataturile dumnezeiesti, ca sa nu te caiesti!

Cat timp suntem stapani pe manuscrisul vietii noastre, pe care l-am scris cu mainile noastre, sa ne nevoim sa facem in el adaugiri de buna vietuire si sa stergem din el greselile vietuirii de mai inainte!

Ceea ce este permis, iti este ingaduit sa faci; acest lucru trebuie sa-l stii. Ceea ce nu este permis, nu-ti este ingaduit sa faci; acest lucru trebuie sa-l cunosti si mai bine.

Cei ce se invita unii pe altii la ospete se rasplatesc ca niste simbriasi. Fugi, frate, de cei ce se obisnuiesc cu astfel de petreceri si nu manca nici odata cu ei, chiar daca ti s-ar ivi vreo nevoie pentru aceasta!

Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor sau a oricarui alt lucru, sa stie intai ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cand trebuie sa le dea inapoi, sa fie gata a face aceasta cu recunostinta.

Cei ce vor sa-si infraneze partile trupului care se umfla, nu trebuie sa umble dupa bauturile drese, pe care mesterii acestei nascociri le numesc aperitive, fiindca deschid drumul spre pantece belsugului de mancari.

Cel ce se lupta cu patimile si vrea sa fie incununat de Dumnezeu, de va cadea, sa nu scada cu sufletul si sa ramana in cadere, lipsit de nadejde. Ci sculandu-se, iarasi sa lupte si sa se straduiasca sa fie incununat, ridicandu-se din cadere, pana la ultima suflare.

Cel mustrat trebuie sau sa taca, sau sa se apere cu blandete in fata celui ce-l invinuieste.

Cele auzite si vazute sa nu le spui!

Celor ce voiesc sa invete de la noi adevarul, sa nu obosim in veac sa le facem bine!

Cerceteaza tot pasul pe care-l faci: ia seama daca inaintezi prin el pe calea cuvenita sau te-ai abatut pe vreo carare in afara de cea pe care trebuie sa umbli!

Cere fara preget si cu cuget neindoios, si vei lua cele mari si mai presus de vrednicie, chiar daca esti neinsemnat in vietuirea virtuoasa si foarte neputincios!

Cere in rugaciune numai dreptatea si imparatia, adica virtutea si cunostinta, si toate celelalte se vor adauga tie.

Chiar de ai vedea pe cineva gresind in ceasul mortii, nici atunci sa nu-l osandesti, caci necunoscuta este oamenilor judecata lui Dumnezeu!

Crede ca nici odata suferinta ta nu poate intrece masura! Crede ca mai mare putere de judecata are Dumnezeu decat omul!

Credinciosul trebuie sa fie cu buna nadejde si sa creada in adevarul lui Dumnezeu, marturisit in toate Scripturile, dar si sa-si marturiseasca neputinta sa.

Credintei tale sa-i urmeze lucrarea cuvenita si atunci te va auzi Dumnezeu. Nu cauta sa strangi vantul in pumnul tau, adica sa ai o credinta fara fapte!

Cu drag sa faceti ascultare, caci ascultarea silita nu este bine primita.

Cugeta pururea la necazurile mai mari ale celor necajiti si asupriti, ca sa dai multumire pentru cele mici si neinsemnate ale tale si sa le poti rabda cu bucurie!

Cu oameni cu multe griji si iubitori de materie sa nu-ti placa sa locuiesti, ci locuieste sau singur, sau cu oameni neiubitori de materie si de acelasi cuget cu tine!

Cultivati copiilor nemurirea din voi insiva! Cu pacatul sa nu te invoiesti!

Curatia nu vine numai din a nu mai face cele rele, ci si din a stinge cu totul relele prin implinirea cu grija a celor bune.

Curiozitatea intineaza mintea.

• « Inapoi
• Inainte »