"…Eu sunt lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii" (Ioan 8, 12).
Era in anul 1421, an in care Ierusalimul se gasea sub stapanirea sultanului Murat al Egiptului.
Pentru aceasta, armenii si macedonenii au dat suma de 10000 de taleri sultanului Murat. Armenii si macedonenii s-au rugat, dar rugaciunile lor au fost zadarnice, deoarece Sfanta Lumina nu li s-a aratat.
A doua zi, Patriarhul Ierusalimului, Sofronie, se ruga, la intrarea in biserica, langa un stalp. In timp ce el se ruga, Sfanta Lumina a coborat sub forma unui fulger pe acel stalp, apoi a fost impartita credinciosilor.
Comandantul garzii turcesti care asigura paza Sfantului Mormant a vazut cum s-a pogorat Sfanta Lumina si a exclamat: "Iisus Hristos este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu si a inviat a treia zi din morti! Una este credinta adevarata, cea a credinciosilor ortodocsi".
La auzirea acestor cuvinte, turcii care erau de fata l-au omorat, iar moastele lui se afla in biserica Sfantului Mormant. Si de atunci, de a lungul secolelor, Sfanta Lumina a venit numai la ortodocsi, dovada incontestabila ca Ortodoxia pastreaza adevarata credinta apostolica. Toti cei prezenti au fost cutremurati de aceasta minune, caci au vazut si au crezut cu adevarat ca ortodocsii au fost cei care au adus Sfanta Lumina; din acel an ei nu au mai fost indepartati niciodata de la Sfantul Mormant.
Aceasta istorioara se afla scrisa in limba armeana pe o lespede de piatra.
Prin aceasta minune, Domnul Iisus Hristos a aratat ca Sfanta Lumina, care vine in fiecare an de Sfintele Pasti ortodox, poate fi primita numai de cei ce tin dreapta credinta apostolica. Ea nu este conditionata de ziua in care se savarseste slujba, intrucat Pastele ortodox nu are data fixa.
Sfanta Lumina produce o schimbare a sufletelor credinciosilor care sunt de fata: unii plang de bucurie, altii sunt cuprinsi de umilinta pentru pacatele lor; multi multumesc lui Dumnezeu cu lacrimi de recunostinta; altii pun hotarare in inima lor de a si schimba viata prin pocainta si fapte bune. In fiinta launtrica a fiecarui credincios se intampla ceva neobisnuit, ei fiind coplesiti de sentimente puternice, supraomenesti; este o stare de implinire si fericire pe care nu ar putea o simti omul in nici o imprejurare a vietii.
Sa pastram, asadar, pururea in suflete, Lumina lui Hristos, sa o pastram asa cum de a lungul secolelor au pastrat o inaintasii nostri, mosii si stramosii nostri, de pe toate tinuturile strabune! Sa ne straduim ca Lumina lui Hristos sa lumineze intreaga noastra viata spre a radia in jur pace si dragoste spre slava Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Doamne ajuta!
Stefan Popa.
Stefan Popa
Pe aceeaşi temă
-
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos -
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Credinta, conditie primordiala a purificarii
Publicat in : Morala -
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.