
Mirungerea urmeaza Botezului. Si din acest motiv, ea este foarte putin cunoscuta. De regula, toata lumea se opreste asupra momentului afundarii pruncului in cristelnita. Cei prezenti la Botez nu mai sunt atenti si la ungerea cu Sfantul si Marele Mir a celui botezat. Nu mai aud cuvintele: "Pecetea darului Sfantului Duh. Amin!". Putini stiu ca urmeaza o alta Taina: Mirungerea, prin care se primesc darurile Sfantului Duh.
Mentionam ca la inceput, aceasta Taina era savarsita de Apostoli prin punerea mainilor peste cei botezati. Mai tarziu, pentru a nu se confunda cu Taina Hirotoniei, practica punerii mainilor a fost inlocuita cu Mirungerea. Daca in trecut ea era savarsita doar de Apostoli, in prezent ea poate fi savarsita atat de episcop, cat si de preot.
Ungerea se face cu Sfantul si Marele Mir. El este sfintit de Intaistatatorul Bisericii autocefale, impreuna cu soborul arhiereilor, in Joia Mare din Saptamana Sfintelor Patimi, la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.
Dupa cum la Botezul Domnului, Sfantul Duh S-a pogorat in chip de porumbel, iar la Cincizecime in chip de limbi de foc asupra Apostolilor si a revarsat in ei darurile Sale, la fel si in Taina Mirungerii, cand preotul unge cu Sfantul Mir pe cel botezat, se revarsa in el darurile Sfantului Duh.
Prin Mirungere se pecetluieste prezenta Duhului Sfant in om. Daca prin Botez are loc moartea omului celui vechi si renasterea la o noua viata, prin Mirungere, cel botezat primeste putere sa invinga incercarile si sa se intareasca in viata intru Hristos.
Adrian Cocosila
-
Mirungerea ca Taina a Bisericii si ca act de renastere spirituala
Publicat in : Sfintele Taine -
Mirungerea
Publicat in : Credinta -
Taina Mirungerii, in trecut si in prezent
Publicat in : Credinta -
Taina Sfintei Mirungeri
Publicat in : Dogmatica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.