Avortul

Avortul Mareste imaginea.


Avortul

Daca morala crestina considera ca avortul este pacat strigator la cer, constituind o crima cu premeditare, savarsita in cadrul familiei sau in afara ei, nu inseamna ca intotdeauna si de catre toti oamenii, nasterea de copii a fost si este asteptata cu bucurie si entuziasm.

Desi in antichitate existau practici si ierburi care sa opreasca sarcina si sa o elimine, multe din legile existente se refereau la avort ca la o crima. Nu ne va mira astfel faptul ca, in juramantul lui Hippocrate se spune: "nu voi da femeii substante avortive". Cu timpul insa, acest juramant pe care il repeta si azi generatiile de medici, a ramas extrem de relativ si chiar nebagat in seama. In istorie si-au facut aparitia noi mentalitati, noi interpretari, noi motivatii, noi atitudini, care se considera realiste si progresiste, in masura sa considere avortul ca un legitim drept al omului. Exista in timpul nostru chiar o miscare de masa a femeilor, cerand legiferarea avortului. Mai mult decat atat, recent, membrii Parlamentului European au adresat Uniunii Europene un protest prin care condamna autoritatea morala a Bisericii in probleme laice. Mai precis, e vorba, pe de-o parte, de aprobarea de catre Parlamentul European a raportului Van Lancker, care cere actualelor si viitoarelor natiuni, membre ale Uniunii Europene, sa legalizeze avortul. Pe de alta parte, cu ocazia celebrarii, la 3 februarie 2002, a Zilei Pro-Vita, papa a cerut "protejarea juridical" a copiilor nenascuti din momentul conceptiei.

Condamnand "opozitia rigida a Bisericii Catolice fata de intreruperea voluntara a sarcinii (avortul), ca si fata de orice alta metoda nenaturala de conceptie, membrii Parlamentului European cauta sa elimine Sfantul Scaun din ONU. Actiunea pornita impotriva Bisericii Romano-Catolice, socotita ca "isi impune legea", in confruntare cu "legislatiile nationale privind sanatatea sexuala si a reproducerii", reprezinta o reactie dura fata de succesul Sfantului Scaun de a impiedica recenta sesiune ONU privind in special largirea accesului adolescentilor la avort. Actiunea pornita impotriva Sfantului Scaun a atras deja 10 membrii ai Parlamentului European, iar efortul de a aduna noi semnaturi continua si se pare ca nu fara success (Catholica, 25 iulie, 2002).

Desigur, pozitia moralei crestine antiavortista este precisa si ferma. Se impune insa a vedea, in continuare, mentalitatea actuala si conceptiile cu care ea se confrunta.

Miscarea proavortista
In epoca contemporana, sub dominatia secularismului neo-pagan, cand eticile biologizante proclama liberalizarea instinctelor pentru intronizarea placerii, nu ne va mira ca avortul este privit sub aspect moral ca o problema indiferenta. Astfel, miscarea proavortista isi va intensifica si consolida tot mai mult pozitia in lume. Spre exemplificare vom arata ca numai in America de Nord un sfert din embrioni sunt ucisi inainte de a se naste. Numai in deceniul al noualea au fost ucisi 370 milioane prunci nenascuti. (Meletios Kalamaras, Mitropolit de Nikopole, Grecia, Avortul, trad. Garoafa Coman, Tesalonic, Grecia, 1991, p.23)

In prima parte a secolului XX apare conceptul de "maternitate voluntara", iar dupa 1960 cel de "family planning" (planificare familiala), (Gheorghe Scripcaru, Aurora Ciuca, Vasile Astarastoaie, Calin Scripcaru, Bioetica, Stiintele vietii si drepturile omului, Iasi, 1998, p. 109) creandu-se un hiat intre sexualitate si procreatie. Viata sexuala va avea ca scop principal placerea si mai putin procreatia. Avortul este motivat de faptul ca femeia are posibilitatea de control asupra corpului si destinului ei. Nimeni nu are dreptul sa intre in viata intima a femeii si sa dispuna de ea. "Afara legile din corpul nostru!" a devenit sloganul miscarilor feminine proavortiste.

Pe de alta parte, traim contradictia unei actiuni de aparare a drepturilor omului, facandu-se efortul de abolire a pedepsei cu moartea, in timp ce prin acceptarea avortului este strivit dreptul la viata a celei mai nevinovate si lipsite de aparare fiinte.

Miscarea proavortista isi sustine atitudinea motivand schimbarea de mentalitate a timpului in care ne desfasuram viata. Un profesor de criminalistica declara: "In constiinta comuna avortul a incetat sa mai fie considerat delict penal. Legiuitorul este obligat sa urmeze constiinta sociala". Asa, de pilda, in unele tari fumatul era inainte pedepsit cu moartea. In zilele noastre, aceasta ni se pare o gluma. Din contra, pirateria era socotita o fapta de vitejie, astazi insa se socoteste crima..."( M. Kalamaras, o.c.p. 4)

Procedand la o analiza de fond, vom observa ca aceste afirmatii nu rezista criticii, deoarece adevarata constiinta morala nu este pur si simplu produs al societatii. Constiinta morala este un judecator al faptelor noastre, nu o simpla acceptie a schimbarilor de mentalitate. Ca judecator al faptelor, constiinta morala implica relatia omului cu Dumnezeu si se raporteaza la legea morala care exprima vointa sa. In felul acesta, constiinta morala este chemata sa schimbe mentalitatea si comportamentul social atunci cand acesta este deformat de conceptiile nedrepte ale oamenilor. Tocmai datorita acestui fapt, pirateria s-a transformat din vitejie in crima.

De fapt, chiar si elementul moral este relativ si contradictoriu in atitudinea fata de avort. Bunaoara, in timp ce detestam femeia care isi leapada noul nascut, in acelasi timp aducem flori si consolare femeii care avorteaza in spital.

Temeiul miscarii proavortiste rezida in faptul ca nu califica avortul ca fiind crima. Adica se considera ca zigotul (ovulul fecundat) nu este embrion uman in primele 8-12 zile din momentul zamislirii, este doar un pre-embrion, o "masa de celule nediferentiate" ce nu au o viata individuala. Altii merg mai departe, sustinand ca nici embrionul nu poate fi socotit "persoana potentiala", fiindca nu are infatisare umana. In aceasta situatie, avortul echivaleaza cu simpla indepartare a unui organ care dauneaza, cum ar fi "sa zicem: apendicele sau amigdalele. (Dr. George Stan, Teologie si bioetica, Alexandria, 2001, p. 16)

Adoptand aceasta pozitie, multi medici din SUA s-au straduit sa demonstreze ca viata fetusului incepe dupa implinirea a douasprezece saptamani de la concepere. Chiar daca aceasta afirmatie nu si-a dovedit temeinicia, a urmat un imens numar de avorturi pana la aceasta varsta. Altii au mers si mai departe, sustinand ca fetusul devine om separat de persoana mamei sale numai atunci cand poate avea existenta in sine, adica odata cu nasterea. Consecinta acestei interpretari da posibilitate fiecarei mame sa-si poata omori copilul nedorit chiar cu cateva minute inainte de nastere.

Curtea suprema a Statelor Unite a legalizat la 22 ianuarie 1973 "avortul la cerere" pentru primul trimestru al sarcinii. Consecinta a fost ca, in numele "libertatii reproductive", in S.U.A. s-au facut 30 de milioane de avorturi in ultimul patrar de veac. Peste 98% din acestea sunt facute din ratiuni ne-medicale. Statisticile recente arata ca 43% dintre femeile din America au facut un avort in timpul vietii lor.(Preot Prof. Dr. John Breck, Darul sacru al vietii, trad. rom. P. S. Dr. Irineu Pop Bistriteanul, Cluj-Napoca, 2001, p. 187-188.)

Pe de alta parte, laboratoarele Roussel-Uclaf din Franta la inceputul anilor '80 au preparat pilula RU-486 (dupa numele laboratoarelor) cu efect avortiv. Pilula permite femeilor "sa avorteze in intimitatea propriilor dormitoare" si astfel "avortul a devenit in curand mijlocul preferat de control al nasterii in lumea moderna", facand din anul 1987 un an al avorturilor realizat de persoane care si-au administrat pilule (Idem, p. 188).

Avortul - Cauzele avortului
1. Aratam ca secularismul in care ne aflam urmareste in sexualitate placerea, in detrimentul procreatiei. In slujba sexualitatii hedoniste, sta erosul concupiscentei, sustinut de o adevarata industrie de anticonceptionale. Pe de alta parte, pornografia a intrat in literatura, arta, cinematografie, unde aventurile de tot felul au luat locul subiectelor decente si educative.

2. Cauzele economice, determinate mai ales de somaj, vizeaza criza materiala in care foarte multe familii marginalizate abia se "tarasc".In aceasta situatie, aparitia unei noi finite aduce mai mult ingrijorarea decat bucuria fireasca.Greutatile vietii sunt, pentru multe familii, de-a dreptul de nesuportat, incat se recurge la avort ca la un mijloc salvator de supravietuire.

3. Pe de alta parte, la polul opus, sunt familiile rasfatate cu belsugul si confortul vietii. Acestea se sustrag de la nasterea si ingrijirea copiilor, multi preferand cresterea animalelor de casa.

4. Planificarea familiala este determinata, in cea mai mare parte de efortul sustinut de familiile bogate in directia crearii conditiilor de viata si de afirmare profesionala si de bunastare a odraslelor in viitor... Iar daca acestia sunt prea multi, obiectivul ramane neimplinit.

5. Criza morala a familiei este o alta cauza a avortului. Existenta multor familii dezmembrate fac din copii victime. Este adevarat ca multimea copiilor intareste unitatea si coeziunea familiei, dar neintelegerile dintre soti nu conduc la procreatie, ci la avort. In unele tari, persoanele singure formeaza jumatate din populatia adulta. In SUA, 53% dintre femei sunt singure; 20% nu au fost casatorite niciodata, iar 33% sunt divortate sau vaduve. (Adrian Thather, Liberating sex (Descatusarea sexului), Londra, 1993, trad. rom. Mariana Grancea, Bucuresti, 1995, p. 241-242)

In problema divorturilor, se constata ca in Anglia, una din trei casatorii contractate sfarsesc prin divort. In SUA, situatia este si mai alarmanta, cifra de divort fiind unu la doi. (50 idem, p.174).

O alta criza morala este desfraul. Astfel, 70% din esantionul de femei chestionate, care erau casatorite de mai mult de cinci ani, aveau sau avusesera relatii sexuale in afara cadrului casatoriei, desi majoritatea mai credeau inca in monogamie. O analiza recenta a adulterului in Anglia arata ca un numar egal de femei casatorite, ca si de barbati, au relatii extraconjugale si le prezinta ca fiind "aventuri de o noapte". (51 ibidem, p. 173)

6. Cresterea si descresterea natalitatii este in functie si de orientarile demografice ale diferitelor state. Pentru atingerea obiectivelor demografice, in multe situatii se legalizeaza sau se interzice avortul, iar populatia se conformeaza relativitatii legilor omenesti. S-a ajuns ca in unele tari sa se exercite "controlul nasterilor", in sensul adoptarii unor legi speciale care sa opreasca procreatia.

7. Avortul este des intalnit la fetele tinere, adolescente, fara orientare si decizie pentru viata familiala. Un .aport. moral il aduc si parintii, rusinati de fapta fiicei lor si ingrijorati, in acelasi timp, de viitorul ei si al copilului care se va naste. Evident ca vinovat se face si partenerul sarcinii, care in foarte multe cazuri, cu dezinvoltura si nerusinare refuza sa-si assume responsabilitatea faptei sale.

8. Au fost de-a lungul vremii si cauze dure care au determinat avorturile. Au fost femei care pierzandu-si simtamantul matern, au acceptat oferta hitleristilor din Germania si Franta de a avorta prin cezariana, pentru ca fatul viu sa fie folosit pentru experiente si pentru prepararea cosmeticelor. (M. Kalamaras, o.c.p. 21)

9. Pe langa cele mai sus aratate, punem in discutie cazurile de incest si viol. In cazul violului, femeia nu participa ca subiect liber, ci ca obiect obligat si pasiv, fapt care nu atrage responsabilitatea morala a faptei. Se apreciaza ca atunci "cand o femeie devine victima violului sau a incestului", ar trebui sa caute imediat un tratament medical pentru oprirea conceptiei. Stiinta embriologiei a aratat ca fertilizarea, adica unirea nucleului spermatozoidului cu nucleul ovulului necesita 36 de ore pentru finalizare. Acest lucru deschide o .fereastra. de mai mult de o zi pentru a se face o astfel de interventie, fara riscul de a avorta un rod al conceptiei, recunoscut de catre Biserica drept o .persoana. umana, un "individ" uman. (Pr. Prof. dr. John Breck, o.c.p. 329)

10. Data fiind posibilitatea diagnosticarii anomaliilor genetice ale fatului, pe baza biopsiei vilozitatilor corionice, se pledeaza pentru oprirea sarcinii, pentru a nu aduce un nenorocit pe lume. (idem, p. 313)

11. Sunt situatii cand sarcina creeaza stres psihic mamei, amenintandu-i grav sanatatea. Acest fapt ridica din nou problema unei interventii chirurgicale in favoarea avortului, in cazul in care nu se gasesc alte posibilitati de mentinere a sarcinii.

12. Sunt cazuri in care viata insasi a mamei este marcata de sarcina, iar medicul este pus in situatia de a alege salvarea mamei sau a copilului. Din aceasta duzina de cauze si motivatii ale avortului, vom pune in discutie doar pe ultima, desi multe din cele anterioare nu sunt lipsite de importanta, dat fiind faptul ca nasterea de copii nu este numai un act liber, ci si un act responsabil fata de cel adus pe lume. Fata de destinul pamantean si vesnic al acestuia se ridica unele intrebari: copiii se nasc, dar unde se nasc? Ce tratament li se aplica?... Ce educatie li se face?... Ce perspective de viitor li se ofera?...Iata doar cateva intrebari realiste si foarte serioase vizavi de avort.

Dar sa trecem la problema pe care am anuntat-o ca studiu de caz si anume, in situatii limita, medicul va salva mama sau copilul?!

Invocand cuvintele Sfantului Apostol Pavel, ca "femeia se va mantui prin nastere de copii" (I Timotei 2,15), eticienii romano-catolici au adoptat o pozitie intransigenta, spunand ca in cazul alegerii salvarii vietii mamei sau a copilului, se va decide in favoarea copilului. Asa cum ostasul moare in transeul de lupta, tot astfel si mama va muri in transeul maternitatii. Desigur, discutiile care au urmat, au fost in masura sa schimbe tabla de valori in favorul mamei, motivandu-se ca femeia constituie elementul de baza al familiei. Ea ar putea da ulterior nastere la alti copii. Apoi, in familie, pot exista mai multi copii care raman orfani, iar sotul vaduv. Pe de alta parte, prin moartea mamei, Biserica si societatea poate pierde un membru deja format profesional si educat religios.

Cand s-a pus problema de a alege intre avort si moartea mamei sau a copilului, un episcop romano-catolic a raspuns cu duritate: mai bine doua morti decat o crima.(Gheorghe Scripcaru si colab., o.c.p. 109) Dar, din practica medicala, vedem ca conceptia eticienilor romano-catolici nu a fost insusita.

Avortul - crima cu premeditare si pacat strigator la cer

In ciuda faptului ca avortul este legalizat si ca urmare, nepedepsit, el ramane totusi o crima cu premeditare. Pentru a ne lamuri de aceasta realitate, sa ascultam glasul stiintei.

Dupa ce in numai doi ani, a savarsit 60.000 de avorturi, medicul american obstetrician- ginecolog Barnard Nathanson, fost director al unei clinici speciale de avorturi din SUA, a studiat cu cele mai avansate mijloace tehnice starea unui zigot avortat la douasprezece saptamani (trei luni). Filmarea cu ultrasunete s-a facut pe o videocaseta, pe care el a intitulat-o semnificativ: The silent scream (Strigatul mut), definind perceperea de catre fat a instrumentuluiucigas al avortului prin urmatoarele actiuni:

1. se misca intr-un mod violent si agitat;
2. cresc bataile inimii de la 140 la 200;
3. deschide gura larg, ca intr-un strigat: strigatul mut.
Concluzia este ca .fatul, la 12 saptamani (trei luni) este o fiinta omeneasca separata, cu toate caracteristicile personale specifice.

Pe de alta parte, medicina nucleara contemporana, constata comportamentul zigotului la diferite varste.

1. La 18 zile incepe sa se simta bataia inimii fatului si se pune in functie sistemul circulator.
2. La cinci saptamani se vad clar: nasul, obrazul si degetele fatului.
3. La sase saptamani incepe sa functioneze sistemul nervos, se distinge clar scheletul
si incep sa functioneze rinichii, stomacul si ficatul fatului.
4. La sapte saptamani (50 de zile) se fac simtite undele encefalice, ceea ce dovedeste ca se afla in viata.
5. La zece saptamani (70 de zile), are toate caracteristicile pe care le vedem clar la un copil dupa nasterea sa (9 luni).
6. La 12 saptamani (92 de zile, trei luni), are toate organele sale definitiv conturate, chiar si amprentele degetelor. Poate sa-si intoarca capul, sa se miste, sa stranga pumnul, sa gaseasca gura si sa-si suga degetul.

Aceste observatii au fost autentificate si de cercetarile sotilor medici obstetricieni Wilke. Ei dovedesc cu argumente pur medicale ca avortul este o crima cu premeditare, infirmandu-se conceptia ca fatul, inainte de a fi om, este o bucata de carne.

Medicul Paul Rockwell din New York, dupa ce a examinat un embrion de opt saptamani (doua luni), constata: "In urma cu 14 ani, am dat anestezic unei sarcini extrauterine. Fatul avea doua luni. Am luat in mainile mele placenta. Era cea mai mica plasma omeneasca, pe care a putut sa o atinga vreodata un om. In interiorul placentei inota, deosebit de vioi, o fiinta omeneasca, microscopica, de gen masculin, 1˝ inch (1 inch = 2,54 cm) inaltime. Acest om microscopic era complet format. Pielea lui, aproape diafana, la extremitatile degetelor, era stravezie, arterele si venele fine si delicate. Bebelusul arata foarte activ si inota cu viteza, un tur pe secunda, ritmul inotatorului normal. Cand sacul placental s-a deschis, omul microscopic si-a pierdut viata si a luat infatisarea unui embrion la aceasta varsta. Am avut senzatia ca vedeam mort un om adult".

Renumitul profesor de genetica Jerome Lejeune, de la Universitatea din Paris scria: "asemenea tuturor cercetatorilor care urmaresc fara partinire fenomenele biologice, sunt si eu convins ca fiinta omeneasca incepe sa existe din momentul fecundarii ei. Aceasta inseamna ca eliminarea unui fat, de orice varsta ar fi, echivaleaza cu uciderea unei fiinte omenesti". In prelegerea tinuta la Academia de Studii Etice si Politice din Franta, la 1 octombrie 1973, acelasi profesor Lejeune a spus: "Inceputul fiintei omenesti se urca la momentul conceptiei. Fiinta omeneasca este de atunci desavarsita si unica. Este una, pentru ca este absolut intotdeauna aceeasi, in toate partile ei si unica, pentru ca nu se poate inlocui sub nici o forma cu nimic altceva. Acest fat microscopic in a 6-a sau a 7-a zi a vietii sale, care are abia ˝ mm inaltime, este deja capabil sa se ingrijeasca de destinul sau. Acesta produce intreruperea ciclului periodic al mamei sale, determinand astfel pe mama sa-l protejeze".

Intr-un studiu etic, sociologic si biologic, medicul Ernest Haunt declara: "Ovulul fecundat nu este o simpla masa celulara fara caractere specifice. Nu este in acest stadiu nici o farama de viata botanica si nici macar embrionul vreunui sir biologic de viata. Este pe deplin si absolut viata unei existente umane. Si are atata viata cat are nou nascutul, copilul de gradinita,adolescentul si adultul. Prin urmare, prin avort se omoara viata omeneasca, existenta omeneasca, chiar daca se afla in stadiul cel mai de inceput". Ca urmare, gasim pe deplin justificata declaratia Societatii Medicale Panelene de la Congresul Medical din 1985 ca "Inceperea vietii omului coincide cu momentul fecundarii". (M. Kalamaras, o.c.p. 9.13) Acest fapt este confirmat si de cercetarile facute recent de celebrul medic Albert Liley de la Universitatea Spitalului Medical din Aukland - Noua Zeelanda. El declara ca viata umana incepe in momentul conceptiei, cand celula masculina si cea feminina se contopesc. Copilul este viu inca din momentul fecundatiei; aceasta se constata prin cresterea, dezvoltarea, metabolismul, diviziunea celulelor, etc. Inca de la prima celula, este stabilit daca el este fata sau baiat, care va fi culoarea ochilor sau a parului sau, ce temperament va avea, cum vor functiona organele. Copilul deja conceput este cea mai valoroasa creatura a intregului univers in cea mai mica cantitate de materie. Nici unul dintre noi nu am fost niciodata nici spermatozoid si nici ovul, dar fiecare am avut la origine corpul format dintr-o singura celula numita zigot. Conceptia are loc la aproximativ doua saptamani inainte de data ciclului lunar asteptat, care nu a avut loc, de obicei, in trompele uterine. De aici, copilul se deplaseaza in uter si, dupa 7.10 zile el se implanteaza daca totul este in ordine. In cazurile mai rare, fatul se implanteaza in afara uterului.

In a 18-a zi de la fecundatie si aceasta este dupa mai putin de o saptamana de la lipsa ciclului lunar, inima este asa de dezvoltata, incat incepe sa bata, iar in a 21-a zi de la conceptie pompeaza sangele in vase. La trei saptamani, pe creier se observa scoarta cerebrala. Primele miscari ale copilului sunt prezente inca in prima celula, deoarece si in aceasta exista miscare. Dar la cinci saptamani si jumatate el isi misca capul, iar dupa sase saptamani isi va misca mainile si picioarele, la fel ca un copil nou nascut. Femeia va simti insa aceste miscari mult mai tarziu, in saptamanile 16.21. Reflexele copilului apar in saptamana a 6-a. Daca i se atinge buza si nasul fatului de sase saptamani cu un instrument fin, se poate vedea cum el isi intoarce capul.

La sase saptamani a putut fi inregistrata si activitatea electrica a creierului (EEG). Este cunoscut faptul ca activitatea electrica este prezenta in orice fiinta vie, deci si in prima celula numita zigot. Desi inima isi incepe activitatea mult mai devreme, EKG a fost inregistrat in a 45-a zi sau chiar si mai devreme. La opt saptamani, copilul isi strange pumnul, sughite, doarme si se trezeste din somn. Atingerea palmei deschise determina strangerea ei in pumn. Inca in a 10-a saptamana copilul prezinta pe varful degetelor amprentele care ii vor ramane toata viata. In saptamana a 11-a, copilul are marimea degetului mare al unui adult, dar miniaturizat la dimensiunea respectiva. Copilul poate pune in acest timp degetul la gura si sa-l suga. Totodata, reactioneaza la zgomote, astfel incat galagia din exterior ii provoaca trezirea din somn. Daca este intepat cu un ac, se zbate de durere. Daca inainte de intepare, se emit de cateva ori semnale sonore si asocierea acestor semnale cu intepatura acului se repeta, dupa un timp copilul se va zbate doar in prezenta semnalelor sonore care semnalizeaza intepatura.

Din cele pana aici expuse, reiese ca cercetarile si concluziile comitetelor de bioetica nu admit ca sufletul este absent de momentul conceptiei, incat "morala elementara cere a se recunoaste un subiect de drept din primul moment al existentei, de la debutul evolutiei sale ontogenetice, deci din momentul fecundarii" (Gheorghe Scripcarul si colab., p. 72.)

Aceste fapte ale stiintei dovedesc ca avortul este omucidere. Iar omuciderea este un mare pacat, fiindca viata este darul lui Dumnezeu si numai El poate dispune de ea. Asa cum sangele nevinovat al lui Abel a strigat la cer, cerandu-i lui Dumnezeu dreptatea (Facere 4, 10), tot astfel si prin avort, fatul condamnat la moarte striga dupa dreptatea lui Dumnezeu care i-a daruit viata. De aceea, strigatul celui ucis este pacat strigator la cer.

Temeiuri scripturistice contra avortului
Nasterea de copii reprezinta porunca sfanta inscrisa de Dumnezeu in fiinta si in menirea primei familii: "Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul" (Facere 1, 28).

Implinirea peste veacuri a acestei porunci, se concretizeaza prin aceea ca prezenta cat mai multor copii in familie reprezinta o binecuvantare a lui Dumnezeu, pe cand absenta lor era socotita ca un blestem: "Asa zice Domnul: scrieti pe omul acesta lipsit de copii ca pe un nenorocit in zilele sale" (Ieremia 21, 30). Ca urmare, rodnicia femeii insemna pentru sotul ei un dar venit din partea lui Dumnezeu: "Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla in caile Lui. Rodul muncii mainilor tale vei manca. Esti fericit si-ti va fi bine. Femeia ta - ca o vie roditoare in laturile casei tale. Iar fiii tai - ca niste vlastare tinere de maslin, imprejurul mesei tale. Iata asa se va binecuvanta omul, cel ce se teme de Domnul" (Psalmul 127, 1.4).

Pe temeiul acestei invataturi divine, legislatia teocratica va proteja femeia insarcinata, dupa cum ne arata Scriptura: "De se vor bate doi oameni si vor lovi o femeie insarcinata si aceasta va lepada copilul sau fara vreo alta vatamare, sa se supuna cel vinovat la despagubirea ce o va cere barbatul acelei femei si el va trebui sa plateasca potrivit cu hotararea judecatorilor. Iar de va fi si alta vatamare, atunci sa plateasca suflet pentru suflet. (Iesirea 21, 22.23). De aici vedem ca textul face deosebire in aplicarea pedepsei intre fetusul deplin si nedeplin format. De altfel, aceasta prevedere scripturistica se intemeiaza pe porunca a sasea din Decalog care stabilea dreptatea cu strictete si fara echivoc: "Sa nu ucizi!" (Iesirea 20, 13). Si mai departe, aplicarea acestei porunci: "De va lovi cineva pe un om si acela va muri, sa fie dat mortii" (Iesirea 21,12).

Pe de alta parte, potrivit monoteismului Vechiului Testament, Dumnezeu este stapanul absolut al vietii, de la conceptie pana la mormant, incat el stabileste cu fiecare faptura o comuniune intima conform planului sau. Profetii recunosc ca alegerea lor este stabilita de Dumnezeu inca din pantecele mamei lor. Astfel, profetul Isaia spune: ....Domnul m-a chemat de la nasterea mea, din pantecele mamei mele mi-a pus mie nume. m-a zidit din pantecele mamei mele ca sa-i slujesc Lui si sa intorc pe Iacob catre El si sa strang la un loc pe Israel. (Isaia 49, 1.5). La fel se pronunta si profetul Ieremia: "Inainte de a fi zamislit in pantece, te-am cunoscut si inainte de a iesi din pantece, te-am sfintit si te-am randuit proroc pentru popoare" (Ieremia 1, 5). Acestor afirmatii li se asociaza Sfantul Apostol Pavel cand scrie galatenilor: "Dar cand a bine voit Dumnezeu, care m-a ales din pantecele maicii mele si m-a chemat prin harul Sau, sa descopar pe Fiul Sau intru mine.. (Galateni 1, 15.16). In aceste cazuri ca si in toate celelalte - fiindca cu fiecare om Dumnezeu are un plan al sau - avortul constituie o grava incalcare a planului lui Dumnezeu. In acelasi timp, daca Dumnezeu stabileste cu fiecare om o comuniune, inseamna ca ii recunoaste calitatea de persoana, adica de entitate psihosomatica ireductibila. Iar daca "viata fetala" este recunoscuta de catre Dumnezeu ca "viata personala", rezulta clar ca avortul este o crima impotriva persoanei umane create dupa chipul lui Dumnezeu.

Noul Testament nu aminteste nimic de avort. Dar el se deschide cu marea minune a Buneivestiri, cand, prin pogorarea Sfantului Duh, Fiul lui Dumnezeu s-a zamislit in pantecele Sfintei Fecioare, incepand din acest moment opera de mantuire a neamului omenesc din pacat, fiindca celelalte evenimente au urmat in mod firesc si necesar. De aici vedem ca, fara sa o spuna in mod explicit, Evanghelia arata ca zamislirea marcheaza ireversibil viata persoanei umane definite.

In favoarea nasterii de copii si impotriva avortului sunt explicite cuvintele Sfantului Apostol Pavel care spune ca "femeia se va mantui prin nasterea de copii" (I Timotei, 2, 15). Crestinii care au luat cunostinta de cuvintele Apostolului au inteles si reversul negative al indemnului, in sensul ca femeia nu se va mantui daca refuza procreatia. Avortul este tocmai refuzul procrearii, de aceea crestinii nu l-au acceptat. Ei nu l-au acceptat, desigur si fiindca au vazut totdeauna in el pacatul uciderii condamnat de lege.

Atitudinea Bisericii fata de avort
Urmand duhului Scripturilor Sfinte, intarite de indemnul apostolic, Biserica, inca dintru inceput, s-a aratat potrivnica avortului si, in acelasi timp, sustinatoarea zamislirii copiilor si a educarii lor de catre familiile crestine intr-un nou mod de vietuire, specifica Evangheliei lui Hristos.

Vom temelui aceste afirmatii cu texte din operele Parintilor si scriitorilor bisericesti din primele veacuri crestine, apoi din viata liturgica a Bisericii, precum si din canoanele care reglementeaza disciplina bisericeasca a credinciosilor.

a) Argumente din literatura crestina antica
In Didahia (Invatatura celor 12 Apostoli) citim: "A 2-a porunca a invataturii: "Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu strici baieti, sa nu fii desfranat, sa nu furi, sa nu vrajesti, sa nu faci otravuri, sa nu ucizi copil in pantece, nici pe cel in scutec sa nu-l ucizi" (II.3), "aceasta este calea vietii" (IV, 14). (PSB I, trad. pr. D. Fecioru, Bucuresti 1979, p. 26.27)

Epistola lui Barnaba specifica exact acelasi lucru ca si Didahia, cu deosebirea ca in loc de "calea vietii", este folosit termenul "calea luminii" si "gnoza": "calea luminii este aceasta-iar gnoza care ni s-a dat sa mergem pe aceasta cale este aceasta: "...Sa nu ucizi copil in pantecele mamei si nici sa-l ucizi dupa ce s-a nascut" (XIX, 1.5). (PSB I, p. 135)

In Epistola catre Diognet se spune despre crestini ca "se casatoresc ca toti oamenii si nasc copii, dar nu arunca pe cei nascuti" (V, 6). (PSB I, p.340)

Dintre apologetii crestini numim pe Atenagora Atenianul, care in "Solie in favoarea crestinilor", combatand luptele de gladiatori, constata: "Pentru noi, crestinii, insa, e aproape acelasi lucru sa vedem un om ucis sau sa-l ucidem; de aceea in toate chipurile noi ne ferim de astfel de spectacole si atunci, cum am putea fi noi in stare sa ucidem, daca nu ne place nici sa privim o astfel de faradelege strigatoare la cer? Cum am putea noi savarsi astfel de ucideri, cand si pe femeile care le ajuta pe mame sa avorteze le numim ucigase si spunem ca pentru aceasta colaborare a lor vor avea sa dea socoteala inaintea lui Dumnezeu? Pana si fetusul din pantecele mamei, de care inca nu suntem siguri ca e intr-adevar o fiinta vie, spunem ca Dumnezeu ii poarta de grija; dar sa mai si ucidem pe cineva care e inaintat in varsta?!" (XXXV). ( PSB II, p. 382.383)

Tertulian, in Apologeticul sau, scria: "...Pe cand noi, care ne interzicem orice ucidere, nu ne permitem sa stingem viata pruncului conceput in pantecele mamei, inainte chiar ca sangele sa se plamadeasca in el ca om. A impiedica nasterea este o omucidere anticipata: caci ce deosebire poate fi intre a rapi viata unui suflet nascut sau a-l omori la nastere? Om este si cel nascut, urmand sa creasca si cel care este un fruct doar in germene. (IX, 8). (62 PSB III, p. 52)

Acuzandu-i pe pagani de ucidere, Minucius Felix, in al sau Octavius spune: "...Voi sunteti cei care va lasati uneori fiii, abia nascuti, in fata fiarelor si pasarilor sau ii omorati alteori, in mod barbar, strangulandu-i. Aveti mijloace cu care distrugeti viata viitorului om chiar in pantecele voastre, omorandu-va copiii inainte de a-i naste. (XXX, 2). (63 PSB III, p. 384)

Clement Alexandrinul, in Pedagogul, primul manual de morala crestina, arata deosebit de limpede care este invatatura Bisericii cu privire la avort: "...Intreaga noastra viata se va scurge in chip firesc daca ne stapanim de la inceput poftele si nu ucidem cu mijloace rele fatul omenesc, facut sa se nasca prin dumnezeiasca purtare de grija. Femeile care folosesc pentru acoperirea desfranarii droguri pentru avort, scot afara o materie complet moarta, dar avorteaza odata cu fatul si iubirea de oameni. (II; X; 96, 1). (64 PSB IV, p. 284.285)


Pe de alta parte, dascalii Bisericii sustin ca odata cu zamislirea, trupul fiinteaza simultan cu sufletul. Sfantul Irineu (+202) arata pentru prima data ca "sufletul nu este anterior trupului in existenta sa; nici trupul inaintea sufletului in formarea sa, ci aceste doua elemente exista din aceeasi clipa" (Fragmente la Cantarea Cantarilor XXVI, dupa Jean Claude Larchet, Statutul embrionului dupa traditia patristica, Arad, Maria Oprea, in Revista Teologica, nr.1 / 1998, p. 32) Mai tarziu, Sfantul Grigorie de Nyssa, considera ca "nici sufletul nu exista inaintea trupului, nici trupul nu se alcatuieste inaintea sufletului, ci vin in viata in acelasi timp" (Omilii la Cantarea Cantarilor, P.S.B. 29, Bucuresti, 1982, p. 221) Sfanstul Grigorie isi motiveaza afirmatia pe baza faptului ca inca de la zamislire, omul poarta chipul lui Dumnezeu. Sfantul Maxim Marturisitorul, combatand teoria origenista (de origine platonica) a preexistentei sufletului, declara ca, "urmand calea imparateasca a Parintilor, nu sustinem nici preexistenta, nici postexistenta, ci coexistenta sufletului si a trupului, pazindu-ne a ne apleca spre dreapta sau spre stanga, dupa cum zice Sfanta Scriptura"(Ambigua catre Ioan, 42, P.S.B. 90, Bucuresti, 1983, p. 279)

La baza afirmatiei Sfantului Maxim, sta faptul ca logosul fiecarei fiinte umane isi are temelia in Logosul.Hristos, fiind stabilit de vointa divina inaintea veacurilor.

In alta ordine de idei, Parintii Bisericii, precum Sfantul Ioan Gura de Aur, il fac responsabil de avort si pe barbatul femeii, intreband peste veacuri: "De ce semeni acolo unde ogorul are de gand sa strice rodul? Acolo unde se face ucidere inainte de nastere?" De ce darul lui Dumnezeu il batjocoresti si legilor lui te impotrivesti? De ce ceea ce este blestem tu iei binecuvantare? De ce salasul nasterii il faci salas as uciderii? De ce femeia care ti-a fost data spre nastere de prunci o pregatesti pentru ucidere? (68 Omilia 24 la Romani, dupa M. Kalamaras, o.c.p. 27)

b) Argumente liturgice
Rugaciunile care se rostesc cu prilejul tainei Sfintei Cununii au mereu in atentie scopul casatoriei ca nastere de copii. Astfel, mirelui i se face urarea: "Marit sa fii mire ca Avraam, binecuvantat sa fii ca Isaac, sa te inmultesti ca Iacob, umbland in pace si lucrand in dreptate poruncile lui Dumnezeu". Urare asemanatoare se face si miresei: "Si tu mireasa, marita sa fii ca Sarra, sa te veselesti ca Rebeca, sa te inmultesti ca Rahela, veselindu-te cu barbatul tau si pazind randuielile Legii, ca asa a binevoit Dumnezeu"

La sfarsitul slujbei, Biserica se roaga pentru cei doi miri spunand: "Tatal, Fiul si Duhul Sfant, Treimea cea intru tot sfanta si de o fiinta si incepatoare de viata, o Dumnezeire si o imparatie, sa va binecuvinteze pe voi. Sa va dea voua viata indelungata, nastere de prunci buni, spor in viata si-n credinta".


Aceeasi purtare de grija o acorda biserica si copiilor nou nascuti, deveniti prin Botez membrele Trupului lui Hristos. Vedem aceasta din rugaciunile ce se rostesc, nu numai pentru mama, ci si pentru copil, la 40 de zile dupa nastere, cu prilejul imbisericirii: "Si pe acest prunc nascut dintr-Insa binecuvinteaza-l, creste-l, sfinteste-l, intelepteste-l, fa-l intreg la minte si cu buna pricepere, ca tu l-ai adus pe acesta si i-ai aratat lui lumina cea simtitoare, ca sa se invredniceasca si de lumina cea intelegatoare in vremea pe care tu ai hotarat-o. Si sa se numere impreuna cu turma Ta cea sfanta...


Cat de mult pretuieste Biserica nasterea de copii o dovedeste faptul ca in calendar se face pomenire de zamislirea de prunci cu mai multe prilejuri. Astfel, la 24 septembrie - zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul; la 8 decembrie - zamislirea Maicii Domnului, iar la  martie se face pomenirea cu praznuire a Buneivestiri. (69 John Breck, o.c.p. 328)

c) Argumentul disciplinei bisericesti
Legislatia bisericeasca a luat atitudine inca dintru inceput fata de pacatul avortului. Astfel, Sinodul de la Elvira (306) prin canoanele 63 si 68 excomunica pe femeia care a avortat, oprind-o de la impartasanie pana pe patul mortii. Ceva mai tarziu, legislatia bisericeasc a devine mai indulgenta cu privire la pedeapsa acordata pentru avort.

Canonul 21 al Sinodului local de la Ancira (314) precizeaza: .Pe femeile care sunt desfranate si isi omoara fatul si se indeletnicesc cu pregatirea mijloacelor de avort, hotararea de mai inainte le-a oprit pana la iesirea din viata si aceasta hotarare se tine indeobste, dar, gasind ceva spre a le trata mai bland, am hotarat ca vreme de 10 ani sa implineasca in penitenta, potrivit treptelor hotarate.. Dupa cum vedem, canonul face derogare de la obiceiul existent, comutand epitimia de la oprirea pe viata la 10 ani.

Sfantul Vasile cel Mare in canonul 2 arata ca "cei care dau medicamente avortive sunt ucigasi. Si ei si cele care primesc otravuri ucigatoare de embrioni. Dar nu trebuie sa se intinda pocainta lor pana la moarte, ci sa se primeasca dupa un termen de 10 ani, dar vindecarea sa se hotarasca nu dupa timp, ci dupa chipul pocaintei.. In canonul 8, marele capadocian precizeaza: "Si cele ce dau doctorii de avort sunt ucigase si cele ce primesc otravurile care omoara fatul". Dupa cum vedem, Sfantul Vasile cel Mare, facand deosebirea dintre uciderea voluntara si involuntara, considera avortul ucidere voluntara si pretinde epitimie 10 ani asemenea canonului 21 al Sinodului de la Ancira.


Canonul 91 al Sinodului Trulan (692) precizeaza ca "pe cele care dau doctorii lepadatoare de fat (provocatoare de avort) si pe cele care primesc otravuri pierzatoare (omoratoare de prunci) le supunem pedepsei ucigasului."


Ioan Postitorul, prin canonul 33, revine asupra epitimiei date de Sfantul Vasile cel Mare spunand: "Vasile cel Mare in canonul sau al 2-lea si al 8-lea condamna pe femeile care strica cu mestesugiri pe feti in pantece si pe cele ce dau si iau doctorii, pentru ca sa-i piarda si ca fetii inainte de vreme sa cada afara. Noi insa hotaram ca acestora sa li se dea cel mult pana la 5 ani sau si 3 ani".


Din cele de mai sus, vedem ca, potrivit legislatiei bisericesti, avortul este socotit ucidere voluntara. La inceput se pedepsea prin oprirea de la impartasanie pe toata viata. Apoi, perioada epitimiei scade la 20 de ani, apoi la 10 ani, apoi la 5 si la 3 ani. Se apreciaza desigur, ca mai importanta este intensitatea caintei aducatoare de vindecare, decat timpul prea mare care pe unii i-ar putea duce la deznadejde, iar pe altii i-ar putea indeparta de la puterea tamaduitoare a harului, care "pe cele slabe le vindeca".

Avortul - Urmarile avortului
Avortul are urmari nefaste asupra femeii care avorteaza, asupra familiei si asupra societatii.
a) Urmari fizice asupra mamei Avortul poate crea leziunea colonului uterin, perforatia uterului, hemoragii, stare septica, tromboembolie.

La fel, avortul poate duce la obturarea trompelor uterine, la sterilitate, la hemoragii uterine neregulate, la cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, la cresterea frecventei avorturilor "spontane", la predispozitie de nastere prematura, la dereglari in perioada a treia a nasterii, precum si la mortalitatea prenatala crescuta.


b) Urmari psihice Avortul creeaza de cele mai multe ori femei forme depresive, sentimente de vinovatie, insomnii si vise grele, anxietate, frustratie, pierderea respectului fata de sine, aparitia racelii emotionale, dereglari sexuale, dereglari comunicationale cu partenerul de casatorie si cu copiii deja nascuti, precum si schimbari dramatice de personalitate.


c) Urmari asupra familiei si societatii Avortul poate aduce cu sine dereglari ale relatiilor dintre membrii familiei: pierderea motivatiei, raceala emotionala, dezamagirile si alte stari nevrotice sau psihotice cauzate de omor.


Dupa cum s-au exprimat unii romano-catolici, "In privinta barbatului care se opune avortului, el nu are nici un drept in fata legii si nu poate apara dreptul la viata al propriului copil. Mahnirea sa este dublata de sentimente de neputinta. Uciderea ii raneste si pe cei vii. Ea nu cunoaste nici o preferinta de gen" (70 J. Breck, o.c.p. 199)

Influenta negativa a avortului asupra societatii este de ordin demografic, data in primul rand de scaderea dramatica a natalitatii. Apoi, prin avorturi, societatea poate pierde un eventual om de mare folos pentru destinele ei.


Avortul are urmari si asupra celor care participa la efectuarea lui. Medicii, asistentii medicali, surorile medicale si chiar farmacistii resimt indirect vinovatia crimei, cu rasfrangere negativa asupra familiei lor, dupa cum declara multi dintre ei.


Prevenirea avortului prin virtutea infranarii
Este cunoscut din randuiala Legii Vechi ca in anume perioade de timp, femeia era considerata a fi curata, iar in alte perioade se considera necurata, impunandu-se in acest caz si unele restrictii sub aspectul evlaviei si al ritualului.


Era prevazuta si starea de fertilitate a femeii, cand procrearea era recomandata spre inmultirea neamului.


Acele timpuri au trecut, iar omul contemporan se confrunta cu alte realitati aflate la polul opus fata de cele mentionate si respectate cu strictete de Legea Veche. Pe de alta parte, a aparut o adevarata industrie de anticonceptionale folosite pe scara larga de femeile ce nu doresc sa devina mame, dar in acelasi timp doresc sa evite avortul.

Nenorocirea este ca toate anticonceptionalele prezinta un mare pericol pentru sanatatea femeii si a copiilor ce urmeaza sa se nasca.


Pentru evitarea sarcinii si a avortului, daca se urmaresc acestea, vom apela la argumente si la proceduri morale si anume la virtutea infranarii. Astfel, se va avea in atentie perioada de fertilitate a femeii. Toate cartile si publicatiile de planificare familiala sau de educatie sexuala, la moda, arata ca stiintific si practic ramane dovedit faptul ca fertilitatea maxima este intre 13.15 zile a ciclului lunar al femeii, care tine 28 de zile (cu aproximatie 26 sau 30 de zile). Prin urmare, de la incetarea ciclului lunar se numara 13.15 zile plus-minus 2 zile, mai precis 11.17 zile. In aceasta perioada de aproximativ o saptamana, fertilitatea fiind maxima, se poate evita avortul prin infranarea sexuala. Multi respecta aceasta infranare, altii insa, fiind neinfranati sau neglijenti, folosesc anticonceptionalele atat de daunatoare sanatatii femeii sau din nefericire maresc numarul avorturilor.

 

Sorin Cosma

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 11616

Voteaza:

Avortul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.