Flexibilitatea
Se spune adesea că cel mai important factor de succes din această eră este flexibilitatea. Lumea noastră se schimbă într-un ritm foarte alert, şi astfel, e de aşteptat ca cei care au capacitatea de a fi flexibili şi a se adapta să aibă cea mai mare reuşită. Dragostea în căsnicie ne dă posibilitatea să vedem selectiv şi să alegem ceea ce este mai important sau pur şi simplu să tolerăm şi să celebrăm diferenţele şi particularităţile noastre. Să ne închipuim că putem schimba o altă persoană, că ne putem ocroti soţiile şi copiii sau că putem alege pentru ei este lipsit de sens pentru că, pur şi simplu, nu putem face asta. Controlul este, în ultimă instanţă, doar o iluzie. Avem nevoie să iubim, să învăţăm, să dăruim şi să avem încredere. Niciunul din aceste moduri de comportament nu este înnăscut sau de la sine înţeles.
Odată, îl aşteptam pe fiul meu să iasă de la grădiniţa cu program prelungit, la şcoala primară locală. Erau cam două sute de copii în curtea şcolii, însoţiţi de un supraveghetor. Toţi părinţii sau bunicii preşcolarilor erau aliniaţi pe trotuar, în spatele gardului, aşteptând ca preşcolarii să iasă în coloană prin haosul din curte. După ceea ce a părut a fi o perioadă lungă de timp, un fost director de şcoală m-a întrebat dacă ştiu ce îi trebuie unui bun supraveghetor. I-am mărturisit că nu. Atunci mi-a oferit o metaforă foarte preţioasă. A spus: „Un supraveghetor poate vedea numai zece la sută din problemele din curte. Dacă vede mai mult de zece la sută, copiii nu vor avea parte de recreaţia de care au nevoie, iar supraveghetorul va fi epuizat şi ineficient. Dacă vede mai puţin de zece la sută, copiii nu vor fi în siguranţă. Trebuie să ştie care copii sunt predispuşi la bătaie, ce mingi ar pricinui ieşirea copiilor în stradă, punându-i astfel în pericol, şi momentul potrivit în care să sufle din fluier şi să înceteze activitatea din curte."
Această regulă de zece Ia sută este potrivită în orice situaţie. Soţii şi soţiile trebuie să aleagă care dintre ideile celuilalt trebuie confruntate, care din atitudinile ofensive ale copiilor trebuie îndreptate, care din comentariile colegilor de muncă trebuie înfruntate şi care din învăţăturile preotului au nevoie de lămurire. Dacă ne supra-încărcăm, ne epuizăm; dacă ne sub-încărcăm, devenim frustraţi. Trebuie să învăţăm să fim înţelepţi, practicând stăpânirea de sine şi gândindu-ne bine înainte de a vorbi. Aminteşte-ţi să vezi numai zece la sută din ceea ce se petrece în jurul tau.
Uneori ne închipuim că unii oameni ne vor judeca pentru ceea ce fac sau spun prietenii sau rudele noastre. Acceptând că este înţelept să alegem parteneri compatibili moral cu noi, nu credem că trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru gândurile sau cuvintele copiilor, soţilor, părinţilor sau fraţilor noştri. Clericii şi enoriaşii, asemenea celor căsătoriţi, ar face bine să evite a-şi controla gândurile sau cuvintele unii altora. Aceasta duce întotdeauna la nelinişte şi zbucium. Asta nu înseamnă că uneori nu ne putem influenţa pozitiv unii pe alţii, fie prin transmiterea de informaţie, prin modelarea răspunsurilor în experienţe comune, fie aşteptând momentul potrivit pentru a ne împărtăşi şi a ne asculta sentimentele şi răspunsurile. Tot astfel, oamenii ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru propriile lor relaţii; ei nu vor fi judecaţi pentru gândurile părinţilor sau copiilor lor.
Soţia mea nu şi-a asumat responsabilitatea relaţiei mele cu membrii familiei ei şi m-a învăţat să nu-mi asum nici eu responsabilitatea pentru a ei95. Copiii mei au avut de la o vârstă foarte fragedă relaţii solide cu membrii ambelor noastre familii de origine, pe care le-au întreţinut fără ca noi să ne amestecăm şi uneori chiar fără ştim. Găsesc că acest lucru este sănătos şi folositor. Am învăţat de timpuriu că aceste relaţii nu periclitează şi nu înlocuiesc relaţia mea paternă cu ei, relaţie care cred că are cea mai mare importanţă în viaţa unui copil. Atâta vreme cât mi-am făcut clar înţelese sentimentele şi standardele, copiii au putut ţine cont de regulile şi priorităţile fiecărui membru de familie şi s-au putut folosi din compararea lor cu ale noastre. Sunt, până la urmă, expuşi la opiniile şi principiile prezentate la televizor, precum şi la cele ale profesorilor de la şcoală, ale membrilor Bisericii, ale profesorilor de la şcoala de duminică şi ale clerului. In loc să încerc să controlez felul în care au avut grijă fraţii mei de copii, când aceştia s-au aflat în grija lor, aş face mai bine să am încrederea că cei mici îmi înţeleg standardele şi le respectă în casa mea.
Fragment din cartea "Temeliile casatoriei ortodoxe", Editura Doxologia
Cumpara cartea "Temeliile casatoriei ortodoxe"
-
Cel mai frumos dar de Nunta
Publicat in : Editoriale -
Inmormantarea amana Nunta ?
Publicat in : Viata liturgica -
Nunta - suprema intalnire
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.