Bolnita Cozia

Manastirea Cozia, zidita de Mircea cel Batran catre sfarsitul secolului al XIV-lea, este unul dintre cele mai vechi monumente din Tara Romaneasca, fiind si un important centru carturaresc si unul dintre cele mai bogate lacasuri.

Manastirea Cozia, una dintre cele mai autentice podoabe ale arhitecturii bisericesti autohtone, traieste si va dainui in istoria poporului roman deopotriva prin insemnatatea ei artistica si spirituala, cat si prin vechimea ei. In cei peste 600 de ani de la intemeiere multe mii de calugari au vietuit si s-au format aici, unii ajungand ierarhi vestiti si cunoscuti oameni de cultura.

Pentru a cladi aceasta manastire, Voievodul Tarii Romanesti Mircea cel Batran a ales un loc de liniste si siguranta de pe Valea Oltului, in apropierea muntelui de unde la acea vreme nu se putea merge mai departe spre Transilvania decat cu piciorul sau cel mult calare.

Biserica mare a manastirii, cu hramul Sfintei Treimi, se afla in interiorul unei ample incinte deschise spre vest, in coltul careia, la sud-est, se afla paraclisul lui Amfilohie si cel al lui Ioan Hurezeanul - la sud-vest. In afara zidurilor manastirii, la vest de incinta, pe o colina, se afla Biserica Bolnitei.

Bolnita Cozia, ctitorie a fostului egumen de la Arges, Radu Paisie, pe numele sau de boier - Petru, a fost construita intre anii 1542-1543; in anii de domnie ai ctitorului. Biserica are hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si a fost ridicata sub mitropolitul Varlaam si sub egumenul Hilarius, asa cum aminteste inscriptia pictata pe peretii exo-nartexului.

Bolnita Cozia si domnitorul Radu Paisie

Bolnita Cozia a fost ctitorita de Radu Paisie in prima jumatate a secolului al XVI-lea, cu hramul Sfintii Apostoli. Radu Paisie a fost unul din fiii lui Radu cel Mare (15 septembrie 1495 - aprilie 1508).

Date despre ctitorul acestui monument si cum a ajuns el domnitor avem de la cronicarul de origine valaha, ruda cu Radu Paisie, Nicolae Olahus, ale carui relatari sunt scrise intre anii 1534-1535.

Numele sau de botez a fost Petru. La varsta adolescentei s-a casatorit cu Stana, cu care a avut o fata, pe Zamfira. Dupa moartea sotiei s-a calugarit la Manastirea Argesului primind numele de Paisie.

Pentru ca Petru era, conform documentelor de cancelarie, fiul natural al lui Radu cel Mare, acesta isi manifesta pretentiile la domnie inca din 1 septembrie 1534, cand, cu ajutorul unei armate turcesti, incearca sa il inlocuiasca pe Vintila. Reuseste pentru putina vreme, caci boierii fideli lui Vintila il prind si il izgonesc. Astfel, se pare ca a ajuns egumen la Arges sub numele de Paisie. Aici l-au gasit boierii in 1535 cand l-au ales domn.

Dupa moartea acestuia, Radu Paisie reocupa scaunul domniei cu ajutorul turcilor. Radu Paisie a fost un bun crestin. A dat multe ajutoare la Muntele Athos manastirilor: Xenoton, Simopetra etc. In tara Romaneasca a avut frumoase realizari cu caracter religios.

Radu Paisie a zidit manastirile: Mislea (Prahova), Valea (Muscel), ambele in 1537, apoi Bolnita Cozia (1542 - 1543) si a ispravit constructia mitropoliei din Targoviste, a acoperit-o cu plumb si a zugravit-o. Din vremea sa este schitul Verlita (Prahova) ctitoria banului Toma si biserica din Stanesti (Valcea) ridicata in 1536 de Giura logofatul.

Bolnita Cozia - scurt istoric

Bolnitele manastiresti erau spitale, infirmerii si azile pentru batranii si bolnavii din manastiri si din imprejurimi. Aici, cei cu cunostinte medicale asigurau ingrijirea trupeasca, iar biserica oferea tamaduire si mangaiere sufleteasca.

In trecut, bolnita era cuprinsa in incinta manastirii. Spargandu-se zidurile imprejmuitoare pentru a se construi actualul drum national ce strabate Valea Oltului, Bolnita Manastirii Cozia a ramas separata pe muchea dealului care se ridica spre apus.

Ctitorul Bisericutei si al vechilor cladiri este Radu Paisie (1535-1545), fiul lui Radu cel Mare, numit si Radu sau Petru de la Arges, fost egumen al Manastirii Arges. Cei care au sustinut ideea ca Bolnita de la Manastirea Cozia este ctitorita de Petru Cercel si nu de Petru zis "Radu Paisie", au fost siliti sa admita un alt an al zidirii bolnitei decat cel real.

Pisania bisericii, zugravita pe o fasie alba ce merge de jur imprejurul pridvorului, arata ca bolnita s-a facut "in anul 7051 (1542-1543)", data la care domnea Radu Voda Paisie si nu Petru Cercel.

Pisania Bolnitei Cozia este in limba slavona, pictata in pridvor, si zice urmatoarele: "Cu vrerea Tatalui cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh celui intru Treime slavit Dumnezeu, s-a inceput si s-a savarsit aceasta sfanta biserica, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, in zilele lui Io Petru Voievod si ale fiului sau Marco Voievod si ale Prea Sfintitului Mitropolit chir Varlaam si sub egumenul ieromonah Ilarion; asisderea eu robul lui Hristos ieromonahul Maxim maistorul, care a fost invatator ca sa fie spre odihna. Si am scris eu mult gresitul David si fiul sau Raduslav, in anul 7015 (1543)".

Bolnita Cozia a adapostit obstea Manastirii Cozia de la anul 1880 pana in 1920, perioada in care manastirea a fost folosita in alte scopuri. Mai intai a fost penitenciar, "Azilul Doamna Elena", apoi, in anul 1917 a devenit lagar de prizonieri si spital, iar biserica mare grajd pentru caii inamicilor ocupanti.

Intr-un document adresat Ministerului Cultelor la 6 martie 1919 superiorul manastirii Protosinghel Anastasie Popescu arata: "Monumentul Cozia se afla intr-o stare jalnica, de plans, din cauza armatelor inamice care in invazie pe marginea Oltului au pradat si au profanat acest sfant locas, biserica si paraclisul transformandu-le in grajd de cai, iar casele devastandu-le si lasandu-le intr-o completa ruina".

In prezent in Biserica Bolnitei se oficiaza numai Sfanta Liturghie in ziua hramului (29 iunie) si slujbe ocazionale, de inmormantare.

Pentru valoarea inestimabila a picturilor murale ramase intacte si conservate destul de bine, pentru pozitia ei in cadrul pitoresc al Vaii Oltului, dar mai ales pentru armonia liniilor arhitectonice, avand o silueta de o gratie si frumusete inegalabile, bolnita a fost supranumita "giuvaerul secolului XVI de la Cozia".

Bolnita Cozia - arhitectura bisericii

Biserica Bolnita de la Manastirea Cozia, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, are forma treflata si se remarca printr-o frumusese arhitectonica deosebita. Bisericii ii lipseste pronaosul si din pridvorul inchis se intra direct in naos.

Biserica are un plan triconc simplu, fiind compartimentata in altar, naos si un exo-nartex deschis. Altarul este boltit cu o semicalota si are pe cele doua laturi de nord si de sud cate doua nise care corespund proscomidiei, respectiv, diaconiconului. Are trei deschideri care corespund la randul lor celor trei ferestre.

Naosul, de plan patrat, este acoperit cu o turla zvelta, octogonala, sprijinita pe un tambur patrat si pe pandantivi. Exonartexul are, de asemenea un plan patrat, cu sase deschideri, dintre care cinci corespund ferestrelor si una intrarii. Este boltit in leagan si, la fel ca si celelalte compartimente, este foarte elansat.

In ceea ce priveste arhitectura acestui spatiu trebuie sa remarcam ca nartexuri si exo-nartexuri deschise au existat si in Bizant, insa exemplele cele mai apropiate si semnificative, care ne-ar putea lamuri asupra configuratiei acestui spatiu se gasesc in Moravia, la Biserica din Krusevac si la cea din Kalenic, unde in locul celor doua deschizaturi de pe laturile de sud si de nord exista o fereastra bigeminata. In Moldova lui Petru Rares, la Humor, la Baia sau la Moldovita, se construiesc pridvoare deschise pana sub cornisa, care dau intr-un exonartex deschis.

Peretii exteriori erau inconjurati de ocnite, fiecare avand o rozeta de piatra. In prezent acestea nu mai exista, iar locurile lor s-au zidit si tencuit. Zidurile bisericutei sunt din caramizi cufundate in mortar, asezate in lung si in lat formand cadre rosii in mijlocul carora este prins un bolovan de rau.

Similitudinile cu spatiul sarbesc nu se rezuma doar la arhitectura acestui spatiu, ci si la felul in care sunt realizate fatadele si tipul de parament. Inaltimea neobisnuita a cladirii este, de asemenea, proprie monumentelor sarbesti.

Etajarea pe doua randuri a arcadelor soclului turlei este asemanatoare cu cea de la Krusevac si Kalenic, deschizaturile circulare in arcadele oarbe ale fatadei, frontonul fatadei de vest - care aproape ca nu se intalneste in Tara Romaneasca - acoperirea in doua ape a monumentului, asa cum se vede din tabloul votiv, sunt caracteristici ale spatiului sarbesc. In tabloul ctitorilor, unde se infatiseaza biserica in forma ei originala, se pot vedea 12 rozete sculptate in piatra.

Toate aceste particularitati sunt explicate prin legaturile si schimburile culturale ale Tarii Romanesti cu Serbia, de acolo de unde provin si cei doi pictori David si Radoslav.

Bolnita Cozia - inestimabila pictura a bolnitei

Programul iconografic al acestei biserici este relativ bine pastrat, am putea afirma ca aproape integral in comparatie cu celelalte din secolul al XVI-lea. Ansamblul iconografic din biserica-bolnita a Manastirii Cozia, pastrat aproape integral, nu a suferit repictari, fiind unul dintre cei mai importanti martori ai secolului al XVI-lea. Este pictat de mesterii sarbi David si Radoslav.

Pictura originala se pastreaza in intregime. In ceea ce priveste executia ansamblului s-a vorbit de o calitate inegala a scenelor, de figuri putin individualizate, de un desen aspru cu linii groase, de lumini excesive, de o tonalitate rece, dar si de un accent narativ, care il apropie de biserica de la Curtea de Arges.

Pictura din Sfantul Altar

In conca altarului a fost reprezentata Fecioara tronand, incadrata de doi arhangheli, iar pe semicilindrul boltii Inaltarea Domnului. Primul registru este rezervat Impartasaniei Apostolilor, incadrata de doua scene din viata Fecioarei, la nord, Nasterea si la sud Intrarea in Biserica. Agnetul a fost amplu reprezentat in registrul al doilea, flancat fiind de Plangerea lui Iisus si de Punerea in mormant. In extremitatile acestui registru sunt pictate portretele Parintilor Fecioarei.

Registrul inferior primeste figurile Sfantulintilor Ierarhi: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul, Sfantul Nicolae - bust, in nisa diaconiconului, Sfantul diacon Laurentiu, la sud, iar la nord Sfantul Ioan Hrisostom, Sfantul Chiril si diaconul Stefan.

In glafurile ferestrelor sunt pictati Sfintii martiri Andronic si Tarch la sud si Platon si Nicetas la nord. In nisa proscomidiei apare Iisus in mormant in forma iconografica simpla.

Iconografia acestui spatiu se remarca prin stransa legatura dintre alcatuirea scenelor si Liturghie, in special in scenele din altar, prin ilustrarea ampla a Agnetului, scena ce concorda cu momentul din Liturghie in care se recita simbolurile credintei, iar incadrarea acesteia cu Plangerea si Punerea in mormant face o semnificativa trimitere la anamneza.

Tot legat de sacrificiu a fost reprezentat in nisa proscomidiei Iisus in mormant, iar euharistia este ilustrata prin Impartasania Apostolilor. In aceasta scena se remarca un detaliu semnificativ, frecvent in pictura bulgara, si care se va raspandi in Tara Romaneasca, acela in care Iuda intoarce spatele apostolilor scuipand Sfanta Impartasanie. Intruparea este ilustrata aici prin scena din conca, dar si prin cele doua scene din viata Mariei.

Aceasta biserica-bolnita este prima in care vor fi reprezentate in altar scene din viata Mariei, asa cum se va intampla, mai tarziu, in secolul al XVII-lea la biserica-bolnita de la Hurezi. Probabil ca prezenta scurtului ciclu marial este datorata ilustrarii Nasterii, intrarii in biserica si Adormirii Maicii Domnului in altarul bisericii mari. Singurul monument din secolul al XVI-lea in care vor mai aparea scene din viata Mariei in vecinatatea altarului este biserica Manastirii Snagov.

In glafurile ferestrelor altarului se observa prezenta a patru Sfinti martiri crestini - Platon, Nicetas, Andronic, Tarch - reprezentati in randul marilor ierarhi. Pictarea lor in acest spatiu trimite la inceputurile artei crestine, cand martirii ocupau peretele hemiciclului sau conca altarului, ca la SantAgnese si Santa Maria Antiqua din Roma.

Ilustrarea lor mai poate fi legata si de oficierea Liturghiei, pentru ca ei erau inscrisi pe diptice, iar numele lor erau citite dupa epicleza. Aceste diptice mai cuprindeau pe Fecioara Maria, pe Apostoli, pe Ioan Botezatorul si pe episcopii martiri sau defuncti.

Pictura din Naos

In turla naosului se afla traditionala imagine a lui Iisus Pantocrator, iar pe tamburi registrele cu serafimi, ingeri, profeti si opt medalioane cu papi, printre care Silvestru, Virgiliu, Grigore si Agaton, iar in pandantivi apar evanghelistii insotiti de cate un inger - mai putin Matei.

In spatiul dintre pandantivi sunt reprezentate cele trei ipostaze ale Intruparii: Mandilionul (la E), Keramionul (la V), Tetramorful (la N) si Tronul Hetimasiei (la S). In conca de nord a naosului a fost ilustrata Cina cea de Taina, in cea sudica Pogorarea Sfantului Duh, iar in timpanul peretelui de vest Schimbarea la Fata.

Primele doua registre sunt rezervate scenelor din viata lui Iisus, din Patimi si din Minuni. La nord sunt pictate Bunavestire, Nasterea, in absida, lectura continuand cu scenele din absida sudica Intampinarea Domnului si Botezul.

La sud si la nord pe intradosul marelui arc de vest sunt pictate Intrarea in Ierusalim si Invierea lui Lazar, iar in primul registru: Iisus aratandu-se Mariilor si trei scene din Minuni: Vindecarea paraliticului, Iisus si samarineanca si Vindecarea orbului.

Al doilea registru continua la nord cu Rastignirea, Coborarea de pe cruce, la sud cu Anastasis-ul si Necredinta lui Toma. Pe peretele vestic e infatisata Adormirea Maicii Domnului incadrata de Vindecarea mainii si Sfantului Ioan Damaschinul in stanga si de Hemoroisa si Sfantul Theofan Melodul in dreapta.

Registrul inferior este rezervat Sfantulintilor militari si mucenici: Sfantul Dimitrie, Sfantul Teodor Stratilat, Sfantul Pantelimon, Sfantul Nestor, Sfantul Procopie, Sfantul Mercurie, Sfantul Vach, Sfantul Andrei Stratilat, Sfantul Metodie, Sfantul Teodosie, Sfantul Lup, Sfantul Gheorghe, Sfantul Iacob Persul, Sfantul Cosma, Sfantul Damian, Sfantul Teodor Tiron si Sfantul Mina.

Deasupra intrarii in naos a fost reprezentat Somnul lui Iisus, iar de o parte si de alta a intrarii, apare tabloul votiv, cu Radu Paisie sustinand macheta bisericii in stanga si Marcu Voevod, Zamfira si Doamna Ruxandra in dreapta.

In naos au fost reprezentate marile Sarbatori, scene frecvente in pictura acestui secol si Sfintii martiri - prezenta nelipsita din decorul absidelor laterale ale naosului. Rastignirea este pictata in randul Marilor Sarbatori si nu in cel al Patimilor, asa cum se va intampla in monumentele secolului urmator. Schimbarea la fata este amplasata asemanator cu bisericile-bolnita de la Bistrita si Hurezi, in timpanul peretelui vestic, prefigurand Inaltarea.

Asemanari cu alte monumente din secolul al XVI-lea se observa in ceea ce priveste medalioanele cu portrete de papi de la baza turlei, prezente in aceeasi forma la Snagov, Caluiu si Bucovat sau in ceea ce priveste imaginile archieropoete dintre pandantivi Mandilionul, Keramionul ori Iisus inger al marelui Sfantulat, simbol al intruparii Logosului inainte de Parusie si Tronul Hetimasiei - simbol al Logosului inainte de a doua Parusie, asa cum apar ilustrate la Snagov si Stanesti.

Somnul lui Iisus, tema reprezentata intr-o mica nisa deasupra intrarii in naos, este o ilustrare a profetiei lui Isaia (in pante "Iata, Fecioara, va zamisli si va lua in pantecele si va naste un fiu si-i va pune numele Emanuel" - Isaia, 7. 13-14). Aceasta scena, in functie de locul in care este reprezentata isi poate schimba sau imbogati sensul. Aflata deasupra intrarilor corespunde intelesului Psalmului 120 - "Cel ce te pazeste, nu va dormita; iata ca nu dormiteaza nici nu doarme. Domnul te va pazi la plecare si la venire, de acum si pana in veac" - pictata in altar isi asuma rolul simbolismului jertfei euharistice raspunzand practicii liturgice.

Pictarea Minunilor lui Iisus care surmonteaza sau incadreaza scena Adormirii Maicii Domnului este justificata prin destinatia pe care o are monumentul, rolul de vindecator al lui Iisus, ca si ideea vietii vesnice, posibila doar prin Intrupare, reprezentata prin Imnul Acatist, Iisus inger al marelui Sfat si intr-o oarecare masura prin ciclul vietii Sfantului Ioan Botezatorul - duc la alcatuirea unui program specific bisericilor-bolnita.

Pictura din Pronaos

Pronaosul a fost decorat cu cele douazeci si patru de scene ale Imnului Acatist si optsprezece scene din viata Sfantului Ioan Botezatorul: Vestirea lui Zaharia, Vizitatia, Nasterea lui Ioan, Uciderea pruncilor, Uciderea lui Zaharia, Ingerul conduce pe Ioan in pustie, Securea la radacina copacului, Ioan predicand soldatilor, Ioan botezand pe cei ce se pocaiesc, Ioan vesteste venirea lui Mesia, Dialogul dintre Ioan si Iisus, Botezul, Ioan il mustra pe Irod, Ioan dus la temnita, Banchetul lui Irod, Taierea capului lui Ioan, Ingroparea trupului si Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul.

In registrul inferior, pe peretele de est, in firida este Sfantul Palamon, apoi Sfantul Pahomie, iar in glaful usii Pilda inorogului si Prorocul Iona, in cealalta firida fiind pictat un Sfant anahoret cu ingerul. Deasupra acestei intrari este figurata Sfanta Treime vetero-testamentara incadrata de cei doi Apostoli - Petru purtand Biserica si Pavel tinand in mana Evanghelia.

Intre cele doua ferestre de sud este infatisat Sfantul Maxim Marturisitorul, iar in glafuri Sfantul Marco Tracul, Sfantul Petru al Athosului, Sfantul Ioasaf si Sfantul Arsenie. Tot intre ferestre, dar la nord este pictat Stroe vel Spatar, iar in glafuri Sfantul Stefan cel Nou, Sfantul Sava Sfintitul, Sfantul Pavel al Tebaidei si Sfantul Onufrie. Pe vest, in glaful intrarii este pictat Iisus Inger, iar imediat langa usa, Mircea cel Batran si fiul sau Mihail, urmati in glaful ferestrei de Sfantul Eutimie si Sfantul Antonie.

Temele ilustrate in exo-nartex - pronaos - Imnul Acatist si Viata Sfantului Ioan Botezatorul, sunt doua teme specifice pronaosului, amandoua trimitand la Intrupare. Prezenta Imnului Acatist, ilustrat in intregime, este un fapt exceptional in programul unei biserici-bolnita.

Ciclul vietii Sfantului Ioan Botezatorul, cu aluziile la intrupare, moarte si inviere, l-am mai intalnit ilustrat si la Bistrita. Tot ca o particularitate a ansamblului de la Cozia este prezenta in glaful usii dintre naos si pronaos a Pildei inorogului, tema cu un caracter didactic-moralizator.

Pictura tabloului votiv

In dreapta naosului este zugravit ctitorul Petru Voievod, iar in stanga sunt executate portretele membrilor familiei sale: Marcu Voievod fiul, doamna Ruxandra sotia si jupanita Zamfira fiica.

Un element nou in pictura Tarii Romanesti din secolul al XVI-lea, apare si in ilustrarea tabloului votiv din naos, prin prezenta ingerului care ii incoroneaza pe voievozii Petru si Marco, menit sa sublinieze natura divina a investiturii lor ca voievozi. Acest detaliu era obisnuit in arta bizantina, dar nou in cea romaneasca.

Din segmentul de cer din dreapta sus, Iisus binecuvanteaza pe Petru Voevod si ctitoria sa. Ingerul in zbor, ii fixeaza coroana pe cap, iar alt inger face un gest similar cu Marco Voevod. Ingerul incoronator este un accent clar pus asupra investiturii divine caci "legitimitatea si sacralitatea puterii sale par sa fii constituit o preocupare obsesiva pentru voievodul Paisie".

In pridvor, in stanga, se afla portretul lui Mircea cu fiul sau Mihail Voievod, copiat dupa cel din biserica mare inainte de restaurarea din 1705. Marele spatar Stroe este zugravit cu mana dreapta pe piept si in stanga avand o cruce.

Tot la tabloul votiv pare sa participe spatarul Stroe, reprezentat in exonartex, fiind un "ctitor colaborator", crucea pe care o tine in mana este simbolul participarii sale ctitoricesti. Crucea ca simbol ctitoricesc este un element pe care nu-l intalnim inainte de vremea lui Radu Paisie, prezent ulterior la Snagov, Bucovat si Arges.

In interiorul Bolnitei Cozia, in pronaos, se afla mormantul lui Mihail staretul. Pe piatra funerara se afla inscriptia: "Aceasta piatra este a lui Mihail eromonahu, care a fost egumen la Cozia."

Bolnita Cozia - Localizare si cai de acces

Manastirea si Bolnita Cozia se afla pe intens circulatul Drum National ce leaga Ramnicu-Valcea de Sibiu, la 3 kilometri nord de Statiunea balneo-climaterica Calimanesti-Caciulata.

Ansamblul manastiresc de la Cozia, cu hramul "Sfanta Treime", este situat pe malul drept al Oltului, la circa 20 de kilometri nord de Ramnicu-Valcea si la circa 75 de kilometri de Sibiu.

Pentru mai multe imagini cu Bolnita Manastirii Cozia, vizitati Galeria de imagini - Bolnita Cozia.

• Manastirea Stanisoara
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Lainici
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Turnu
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Mraconia
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Cornetu
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania