Tot timpul treceam val-vartej prin asezarile dintre Roman si Falticeni.

Tinta era, evident,miezoasa Bucovina, cu manastirile si cu calugarii care i-au purtat faima peste mari si tari. Incepand insa cu vara trecuta, am sesizat (din pacate, cu mare intarziere) silueta unei mari biserici, asezata pe cusma unui deal. De fiecare data spuneam in sinea mea: „Ce loc si-au ales monahii pentru a aseza o manastire!”. Gandeam acest lucru pentru ca puteai intrezari cu puterea imaginatiei vanturile iernii care spulbera fruntea dealului, sau soarele verii care dogoreste totul in cale. De fiecare data, insa, un incident - mai mare sau mai mic - ma facea sa ma opresc din goana masinii, exact in dreptul maretei constructii. Pana cand, la a nu stiu cata trecere pe la poalele costisei cu pricina, am decis sa cotesc si sa iau drumul pieptis. Si n-am regretat...

 

 

De aici, de sus, tara Moldovei, cu muntii sai albastrii din zare, se vede perfect. Parca Dumnezeu o tine in palmele Sale pietroase, facute caus. Nimic nu razbate din agitatia civilizatiei (si tineti cont, la doar cateva minute de abatere din soseaua principala), in afara de un stalp de telefonie mobila, care face concurenta neloiala turlelor bisericii mari. Suieratul subtire al vantului, un latrat indepartat de caine, zgomotele infundate ale incintei. O incinta in lucru, in santier. Dar un lucru discret, atent la ritmul rugaciunii calugaresti.

 

De fapt, lucrul a inceput aici in 1996, cand o mana de calugari a decis ca trebuie sa ridice a treia oara - pe locul acesta binecuvantat - o vatra de rugaciune. Aici, pe raza comunei Rosiori, comuna Forasti, jud. Suceava, a existat un schit cu hramul Sfintii Voievozi, care a functionat intre anii 1800-1820. Din motive care tin de rautatea vremurilor si de nevrednicia oamenilor, schitul ajunge in paragina, dar Dumnezeu a hotarat sa „redeschida dosarul”. Asa se face ca prin anii '30 ai secolului trecut, un calugar de la Manastirea Neamtului, ajungand in aceste locuri, face o descoperire uluitoare: in poiana, ridicand cu greutate piciorul Sfintei Mese care inca se mai vedea dintre ruinele altarului, gaseste o candela care ardea! Si asta, dupa mai bine de 100 de ani! Considerand, pe buna dreptate, semnul de la Dumnezeu, bunul parinte nemtean Gamaliil s-a apucat de rezidirea vechiului schit, lucrare dificila, care s-a intins intre anii 1934-37; noul hram a fost Schimbarea la Fata, alegere perfect intemeiata, date fiind conditiile reinfiintarii asezamantului.

 

Schitul cade din nou in surpare, razboiul si venirea comunistilor impiedicand continuarea rugaciunii in aceste locuri. Pana prin anii '60, locuitorii s-au mai ingrijit de ruinele sfinte, plantand de jur-imprejur salcami. In acei ani, insa, necredinciosii au inceput sa devasteze locul. Bunaoara, un tractorist a incercat sa ia cu el, trasa de lama plugului, Sfanta Masa a altarului. Nu i-a reusit acest act samavolnic, iar omul si-a pierdut si viata la scurt timp dupa aceea. Sfanta Masa a fost gasita, aproape intreaga, si va fi pusa la locul ei in noua biserica, dupa sfintire.

 

Dupa 1989 (mai exact, asa cum spuneam la inceput, in 1996) au inceput lucrarile de reconstruire a vechiului schit, iata, a treia oara! Hramul nou ales este Sfantul Mina, sfant tinut la mare evlavie de poporul dreptcredincios. De ce? Pentru ca acest sfant, cu obarsia in tara Egiptului (unde are printre crestinii de acolo - coptii - o cinstire deosebita), este grabnic ajutator. Este cel care ii ocroteste pe pagubiti, pe cei nedreptatiti in procese, pe cei furati, pe cei carora li s-a facut o mare strambatate. Dar si pe cei care au pierdut un obiect important, sau de valoare. De aceea, in fiecare zi, aici se citeste Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina, iar toti cei care au trebuinta de ajutorul Sfantului au o sansa de a gasi rezolvarea problemei lor.

 

Pe langa acest nestemat duhovnicesc, aici se afla o racla cu moaste ale Sfintilor Vasile, Gheorghe, Haralambie, Florian, Glicherie, Modest si Ermoghen. Pe langa acestea si pe langa moastele Sf. Mina, credinciosii se pot inchina la o particica din Lemnul Sfintei Cruci, precum si la Acoperamantul Sf. M. Mc. Mina, adus chiar din Egipt.

 

Staretul asezamantului este parintele Varnava Ene, calugar increzator in lucrarea Domnului si in ocrotirea Sf. Mina. Caci numai cu aceasta incredere (si incredintare!) te poti apuca de un lucru de asemenea proportii, pe coordonatele bunului gust (si simt) perfect asezate in realitatea canonica si dogmatica a Ortodoxiei romanesti actuale. Un exemplu il constituie iconostasul, care desi nu este inca montat in biserica mare, se anunta deja ca o piesa de rezistenta a acestei vetre de rugaciune continua. Sau baldachinul care adaposteste moastele Sf. Mina, sculptat in lemn, cu mare maiestrie.

 

De buna seama, lipsurile sunt la tot pasul. Din acest motiv, prin incredintarea parintelui staret, lansam un apel tuturor celor care pot ajuta sub orice forma sfanta manastire cu un hram atat de rar, apartinand unui sfant mucenic atat de puternic lucrator. Si, pentru a-l cita pe parintele staret Varnava, „Sfantul Mina va fi sfantul secolului”.

 

 

 Razvan BUCUROIU

• Biserica Sfantul Mina - Vergu
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Sfantul Mina - protectorul celor pagubiti
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Mina, ocrotitorul celor pagubiti
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Mina
  Publicat in : Calendar ortodox
• Sfantul Mina, biruitorul talharilor
  Publicat in : Religie