La sinodul lor, Sfintii Apostoli au desfiintat toata randuiala rituala a Vechiului Testament si i-au eliberat pe crestini de jugul ce apasase asupra parintilor si stramosilor lor. Pe aceasta tema, unii "destepti" isi pun intrebarea: "De ce avem ritualuri asa de diverse si complicate?" Si neputand da raspuns la ea, ajung la concluzia indrazneata ca este vorba de o intoarcere la iudaism.
Apostolii insa, cand au pus aceasta lege, aveau in vedere doar cultul vechi-testamentar, nu orice cult indeobste, si cand au scris epistola catre Biserica din Antiohia n-au facut altceva decat sa mentioneze ca nu pun asupra madularelor acesteia jugul legii, ce apasa asupra iudeilor, si nicidecum ca interzic instituirea unor ritualuri potrivite cu duhul noii credinte. Gandul cere cuvant, iar hotararea - fapte: si duhul credintei cere ritual exterior, si acest ritual a inceput sa fie practicat inca din primele zile de dupa pogorarea Sfantului Duh, care a pus temelia Bisericii nou-testamentare. In trasaturile sale esentiale, el a fost instituit chiar de catre Apostoli: de la ei avem felul savarsirii Tainelor, de la ei avem adunarile de rugaciune si randuielile lor, de la ei avem ierarhia bisericeasca, de la ei avem porunca de a osebi locuri si soroace pentru a aduce slujba lui Dumnezeu, de la ei avem posturile si rugaciunile de acasa, de la ei avem nevointele infranarii in toate privintele si feluritele chipuri ale evlavioaselor obiceiuri crestinesti.
Concluzia este urmatoarea: Sfintii Apostoli au desfiintat niste ritualuri si au introdus altele. Cum sa vedem iudaism in asta? Credinta nu poate fi lasata despuiata. Lucrul acesta ar fi potrivnic firii noastre si firii credintei insesi. Se va plange cineva ca ritualurile exterioare incarca prea mult credinta noastra, care este duhovniceasca? Uita-te bine, si vei vedea ca n-o incarca deloc prea mult. Nu trebuie macar cate un ritual pentru orice imprejurare? Tocmai asa-i la noi. Pe de o parte, orice ritual multumeste o cerinta a inimii credincioase, iar pe de alta se afla in deplina armonie cu duhul credintei. Daca ne uitam la ritualurile noastre bisericesti in ansamblul lor, ni se vor parea multe - dar ia distribuiti-le potrivit nevoilor de multe feluri ale crestinilor, si veti vedea ca sunt foarte putine si ca toate sunt foarte simple.
Ma rog, o sa mai spuna unii: "De ce sunt inchise intr-o forma rigida? In epoca apostolica multe se faceau prin improvizatie: venea Duhul, si lua nastere o rugaciune, sau o cantare, ori un cuvant de zidire - iar acum, totul de-a gata si doar de-a gata". Dar nu-i totuna? Atunci venea Duhul si dadea rugaciunea, iar acum ia aminte cum se cuvine la rugaciunea gata alcatuita, si te vei inalta in acelasi Duh. Problema este de Duh. Daca omul ramane doar la cuvintele rugaciunii si la gesturile exterioare, se departeaza de trairea apostolica a ritualului - iar cel care, de fiecare data cand se savarseste ritualul exterior, va intra in Duh, va face negresit tot ce se facea si in crestinismul apostolic. A lasa tot ritualul exterior la bunul plac al miscarilor duhului anumitor persoane sau fiecarui credincios este un lucru care cu greu poate fi considerat intelept.
Nu e mai bine oare sa ne supunem randuielii care exista, rugandu-ne Domnului sa randuiasca totul in Biserica Sa asa cum place sfintei Lui voi? Scopul ritualului bisericesc este zidirea duhului si cati sfinti nu s-au zidit in mijlocul frumoaselor noastre ritualuri! Asadar, ritualurile nu ne abat de la scopul crestinismului, ci ne ajuta sa ajungem la el.
Sfantul Teofan Zavoratul
.-
Tunderea
Publicat in : Viata liturgica -
Viata de apoi in budism
Publicat in : Budism -
Pelerinaj in Etiopia
Publicat in : Pelerinaje
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.