Cum cunosc ingerii pe Dumnezeu

Cum cunosc ingerii pe Dumnezeu Mareste imaginea.

Cum cunosc ingerii pe Dumnezeu 

 

Realitatea lumii ingeresti si legatura dintre ea si lumea noastra sensi­bila suscita doua intrebari:

a) E posibila o cunoastere a lui Dumnezeu fara mijlocirea simbolurilor? Adica, cum e cunoscut Spiritul dumnezeiesc cel mai presus de orice cunoastere, de catre spiritul creat ingeresc, fara mijlocirea simbolurilor?

 

b) Cum iau cunostinta spiritele netrupesti de lumea noastra sensibila, fara organe sen­sibile de cunoastere? Adica, cum cunosc in general o realitate fara o intiparire in sensibilitatea lor a formelor realitatii sensibile, sau a unor simboluri cores­punzatoare realitatilor nesensibile?

 

La prima intrebare raspunsul pare mai usor. Insusi spiritul uman poate cunoaste anumite principii logice in ele insele, desi prilejul acestei cunoasteri i-a fost dat de viata sa in trup si de cunoasterea lumii sensibile. Nu vedem nici un motiv ca spiritele netrupesti sa nu poata cunoaste principiile acestea rationale si altele mai inalte, in mod nemijlocit. Apoi spiritul uman cunoaste anumite prezente si realitati care nu pot fi reduse la cele materiale, chiar daca prilejul acestei cunoasteri il ofera anumite perceptii materiale. De exemplu, el sesizeaza subiectele semenilor sai si atatea stari sufletesti ale lor.

Spiritul uman traieste o presiune a acestor realitati si un anumit fel de a fi al lor, desi ele raman in mare masura apofatice sau indefinite si niciodata deplin intelese. Exista si o alta "simtire a mintii" decat cea prin simboluri materiale si propriu-zis pe aceasta o indica Sfintii Parinti sub aceasta numire. Nu vedem de ce n-ar putea avea si spiritele netrupesti simtirea presiunii unor prezente spirituale negraite, totusi suficient de determinate, fara mijlocirea imaginilor sensibile. In sfarsit, subiectul uman traieste presiunea unei autoritati spirituale supreme, neconditionate, chiar daca o simte prin o anumita intiparire a ei si in organizarea sa somatica. Nu vedem de ce nu ar trai presiunea unei asemenea puteri si spiritele netrupesti, fara prelungirea unei intipariri a ei intr-o fiinta somatica. La urma urmelor, toate aceste presiuni sunt traite si de subiectul uman ca niste presiuni spirituale in insusi spiritul sau, care fiind cu mult mai clare se pot numi pe drept cuvant iluminari. Intiparirea acelora in organizarea somatica nu e decat o prelungire a experientei acelei presiuni. In definitiv omul cunoaste pe Dumnezeu printr-o neconditionata responsabilitate fata de presiunea spirituala suprema a acestei autoritati, traita chiar in fiinta lui. De ce n-ar trai si ingerii in ei insisi aceasta responsabilitate neconditionata intr-un mod chiar mai clar decat omul, nefiind tulburati in finetea acestei trairi de atractiile trupului spre preocupari mai exterioare?

 

Transmisiunea reciproca a cunoasterii ingeresti si omenesti

 

Mai greu e de raspuns la intrebarea cum cunosc ingerii realitatile pur materi­ale ale lumii noastre. Dar poate ca si ei au o "sensibilitate" cu totul deosebita pen­tru structurile rationale ale realitatii materiale (pentru "Wesensschau" al fiecarei realitati), incat sa simta o presiune a acestora in spiritul lor. Pe de alta parte, cunoscand pe oameni ca subiecte, cunosc in ei toate intiparirile traite ale lumii, care au devenit si au provocat in ei continuturi si stari spirituale. Se poate pre­supune ca ei pot intra cu oamenii intr-o comuniune launtrica atat de intima, incat pot vedea prin ochii oamenilor ca si cand ar fi ai lor si pot simti cu oamenii bucuriile si durerile provocate in ei de lumea sensibila, asa cum si oamenii isi pot insusi de la ingeri o vedere mai inteligibila in imaginile si simbolurile lor.

 

S-ar mai putea presupune ca ei, ca spirite create, au totusi o anumita capaci­tate intrinseca pentru sesizarea si influentarea lumii materiale, fara ca aceasta capacitate sa ajunga pana la cea a spiritului uman inradacinat in trup. Poate in acest sens unii Parinti si autori bizantini vorbesc chiar de un corp foarte subtire al ingerilor, cum sunt de exemplu Sfantul Vasile cel Mare si Mihail Psellos, care se bazeaza pe Psalmul 103, 5: "Cel ce face pe ingerii Sai duhuri si flacari slujitoare".

 

In felul acesta, dar si prin harul dumnezeiesc, ei pot cunoaste oarecum chiar aspectele materiale ale lucrurilor. Desigur, modul acestei cunoasteri ne ramane pana la urma cu neputinta de inteles pe deplin.

 

Despre contributia ingerilor la cunoasterea umana a lui Dumnezeu, pe langa locurile indicate din Sfanta Scriptura, mentionam unul din Dionisie Areopagitul. Acesta zice: "Ordinele fiintelor ceresti participa primordial si multiplu la Dumnezeu si sunt revelatoarele prime si in multe feluri ale ascunzimii dumnezeiesti. De aceea s-au si invrednicit mai mult decat toate de numele de ingeri, deoarece iluminarea Dumnezeirii ajunge intai la ele si prin ele ni se transmit noua revelarile cele mai presus de noi. Astfel "legea, cum zice cuvantul dumnezeiesc, prin ingeri ni s-a dat" (Gal. 3, 19); pe Vestitii nostri Parinti dinainte de lege si de dupa lege ingerii i-au ridicat la Dumnezeu, sau i-au invatat ce sa faca si i-au adus la calea dreapta de la ratacire si de la viata lipsita de curatie; ei au descoperit randuieli sfinte, sau viziuni ascunse de taine ceresti, sau anumite preziceri" (Fapte 7, 53; Mt. 3, 12; Fapte 11, 12; Dan. 7, 10; Is. 10).

 

La Dionisie Areopagitul strabate insa si ideea unei revelatii directe a lui Dumnezeu catre oameni. Asa incat conceptia lui s-ar putea intelege numai in sen­sul ca toata cunoasterea umana a lui Dumnezeu are un anumit caracter simbolic. Dar totdeauna omul credincios isi da seama ca Dumnezeu insusi i Se descopera prin graiul simbolic, sau prin imagini propriu-zise.

 

 Graiul simbolic si imaginile referitoare la Dumnezeu au intelesuri infinite; iar la descoperirea acestor intelesuri oamenii sunt ajutati in mare masura de ingeri. Caci ingerii strabat cu intelegerea lor la intelesurile nesfarsite care iau chip in simboluri. Incat se poate vorbi de o asis­tenta a ingerilor la revelarile lui Dumnezeu catre oameni. Dionisie Areopagitul afirma direct ca toata Revelatia divina s-a facut prin viziuni, sau prin imagini. Iar imaginile, desi produse direct de Dumnezeu, sunt explicate prin ingeri: "Iar daca ar zice cineva ca unora dintre sfinti le-au venit aratari divine in mod direct, sa afle si aceasta din Preasfintele Scripturi ca ascunsul insusi al lui Dumnezeu, in ceea ce este El, "nimenea nu L-a vazut, nici nu-L va vedea"(In. 1, 18). Manifestarile divine s-au impartasit cuviosilor in revelari potrivite cu Dumnezeu prin unele viziuni sfinte si corespunzand vazatorilor. Iar Scriptura atotinteleapta numeste dum­nezeiasca viziunea aceea care arata in sine asemanarea dumnezeiasca figurata, ca pe o asemanare figurata a celor cu neputinta de figurat, pentru ridicarea prin ea a celor ce vad la Dumnezeu, pe drept cuvant aratare a lui Dumnezeu, datorita faptu­lui ca prin ea vine in cei ce vad o iluminare dumnezeiasca si ei sunt introdusi in chip sfant in ceva dumnezeiesc. Dar Parintii cei vestiti au fost luminati in aceste viziuni de Puterile ceresti".

 

Sfantul Grigorie Palama retine de la Dionisie Areopagitul ideea ca viziunile se produc direct de Dumnezeu ca mijloace prin care El insusi Se face cunoscut, dar explicarea lor se face prin ingeri. Prin aceasta el accentueaza ideea unei recipro­citati intre ingeri si oameni in ce priveste cunoasterea lui Dumnezeu. In special oamenii se impartasesc de o revelare directa a lui Dumnezeu, incepand de la intruparea Fiului lui Dumnezeu. Iar aceasta revelare o cunosc si ingerii prin oameni.

 

Sfantul Grigorie Palama pune astfel un accent mai apasat pe cunoasterea umana nemijlocita a lui Dumnezeu. Totusi mentine ideea unei completari reci­proce intre ingeri si oameni: "Astfel, nu numai in ingeri, ci si in noi au loc vederi nemijlocite ale lui Dumnezeu si nu numai vederi mijlocite prin altii; sunt vederi care nu coboara de la cei din primul rand la cei din al doilea, prin transmisiune. Caci Domnul domnilor nu e supus legilor creatiei. Dupa sfintele noastre predanii, Gavriil e singurul caruia i s-a descoperit misterul coborarii negraite a Cuvantului, desi nu face parte din ceata ingerilor aflata in prima triada si nemijlocit langa Dumnezeu. Trebuie sa fie nou inceputul zidirii noi. Caci Cel ce S-a coborat pana la noi pentru noi, toate le-a facut noua.

De aceea Inaltandu-Se la cer, pe ingerii din ceata inferioara si mai degraba din jurul lumii ii face, cum spune Sfantul Chiril, luminatori si desavarsitori ai cetei superioare. Astfel li se da putinta sa ceara celor ce le sunt superiori sa "ridice portile vesnice" si ii invata ca Cel ce S-a imbracat in trup pentru negraita iubire de oameni va intra si Se va urca si va sedea mai presus de toata incepatoria si Puterea. Caci El este Domnul Puterilor si imparatul slavei, putandu-le toate; putand face cand voieste si pe cei din urma mai mari decat pe cei dintai. Dar inainte de aratarea in trup a lui Dumnezeu, n-am invatat sa fi fost asa ceva la ingeri... Aratandu-se acum harul, nu mai e nevoie sa se faca toate prin mijlocire. Aceasta o spune si marele Pavel: "Acum, zice, s-a facut cunoscuta prin Biserica, incepatoriilor si Stapaniilor, intelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu" (Ef. 3, 10). Tot asa spune si corifeul cetei apostolice, Petru: "Cele ce au fost vestite de cei ce ne-au binevestit intru Duhul trimis din cer, spre ele doresc ingerii sa priveasca" (1 Pt. 1, 22). Cele mai mici fiind facute astfel mai mari prin har, se mentine totusi randuiala armonioasa in chip nestirbit si minunat. Poti sa vezi ca harul cunostintei e dat de cele mai multe ori prin mijlociri; dar vederile dumnezeiesti se vad de cele mai multe ori nemijlocit. De aceea si pe timpul lui Moise legea formulata s-a dat prin ingeri, spune Sfanta Scriptura, dar vederea aceea a lui Dumnezeu, nu s-a dat insa talmacirea vederii prin ingeri" (Is. 6).

 

In Hristos, trupul inviat devine atat de transparent pentru Dumnezeire, incat si cei inferiori vad aceasta Dumnezeire, deci nu mai au atata nevoie de explicarea ingerilor superiori; ba intr-un fel cei inferiori sunt intr-o prioritate, caci cunosc Dumnezeirea si prin umanitatea pe care Hristos o are comuna cu ei. Ingerii cunosc mai mult adancurile Dumnezeirii; oamenii, mai mult taina ei facuta evidenta prin inviere.

 

Astfel, Sfantul Grigorie Palama pune si mai mult in relief caracterul elastic al ordinii ierarhice a cunoasterii lui Dumnezeu. El impaca ordinea ierarhica cu contactul direct cu Dumnezeu si cu cunoasterea directa a lui Dumnezeu de catre cei de pe treptele ierarhice inferioare. Ierarhia se mentine totusi in natura; si daca cel de pe treapta superioara cunoaste ceva prin mijlocirea celui de pe o treapta infe­rioara, el pastreaza totusi in general un rol in explicarea a ceea ce se comunica direct celui de pe treapta inferioara.

 

In general, din cele spuse de Dionisie Areopagitul si mai ales de Sfantul Grigorie Palama, rezulta ideea unei completari reciproce in cunoastere intre ingeri si fiintele umane.

 

Cunoasterea noastra e mijlocita de simboluri sensibile. Ingerii ne ajuta sa strabatem la profunzimile a ceea ce e suprasensibil in simboluri. Dar ingerii insisi afland de aceste simboluri comunicate oamenilor, afla ceva nou despre Dumnezeu, mai bine zis afla despre continuturi si moduri noi ale revelarii si bunatatii divine. Ei sunt in stare sa intuiasca mai bine continuturile spirituale din simbolurile de care afla, adica profunzimea sensurilor lor. Dar pe de alta parte nu au experienta sensibila multiforma in care, de dragul oamenilor, se face intuit ceva din continutul divin. Avand ca spirit intrupat experiente de viata proprii, fiindca Dumnezeu Si-a insusit aceste experiente in Hristos, omul credincios le intelege, dar nu in toata profunzimea lor. Omul credincios da prilej lui Dumnezeu sa Se coboare in manifestarea iubirii Sale pana la treapta lui. Astfel, prin aceasta coborare a lui Dumnezeu la oameni si prin ceea ce cunosc oamenii, ingerii afla lucruri noi despre iubirea lui Dumnezeu, dar ei aduc o contributie la intelegerea profunzimii acestei iubiri. Fara om nu s-ar putea cunoaste nici de ingeri si nici in general de cata coborare sau de cata iubire e capabil Dumnezeu. Prin calitatea sa de fiinta spiritual sensibila, numai omul este in stare sa sesizeze acest fel de coborare sensibila si extrema a lui Dumnezeu. Ingerii nu sunt capabili sa primeasca si sa traiasca intern aceasta revelare "estetica" (sensibila) a lui Dumnezeu. Daca ei "vad" formele sensibile prin care Dumnezeu Se reveleaza oamenilor, ei vad in primul rand oarecum structura lor interna.

 

Ajutorul ce se da oamenilor de catre ingeri, pentru patrunderea sensurilor spirituale ale formelor sensibile in care li Se reveleaza Dumnezeu, devine tot mai putin necesar acestora, pe masura ce ei progreseaza in sesizarea spirituala, adica pe masura progresului lor duhovnicesc spre starea ingereasca. Dar pe masura ce aceste forme sunt coplesite de spiritualitatea divina, ingerii devin capabili sa le sesizeze chiar ei insisi. Acesta e sensul in care noi - cum spune Dionisie Areopagitul - vom deveni in viata viitoare asemenea ingerilor. Se va realiza o comuniune mai intima intre oameni si ingeri. "Acum, potrivit noua, iubirea de oameni a Cuvantului se acopera in valurile cuvintelor si cele inteligibile iradiaza in cele sensibile, cele mai presus de fiinta in cele ce sunt, cele fara forme si figuri, imbracand forme si figuri, multiplicand si plasticizand in varietatea simbolurilor divizate simplitatea mai presus de fire si nefigurata. Atunci insa, cand vom deveni incoruptibili si nemuritori si vom ajunge la starea preafericita a chipului lui Hristos si vom fi totdeauna cu Domnul (I Tes. 4, 16), dupa Scriptura, ne vom umple de teofania Lui vizibila prin contemplatii atotcurate. Caci ea ne va invalui in straluciri atotluminoase ca pe ucenici in acea preadumnezeiasca Schimbare la fata.

Iar impartasindu-ne de revarsarea de lumina inteligibila a Lui cu o minte nepatimasa si nemateriala si de unirea mai presus de minte prin atingerile incognoscibile si fericite ale razelor supraluminoase, intr-o imitare mai dumnezeiasca a mintilor supraceresti, vom fi intocmai ca ingerii, cum spune adevarul Scripturii (Lc. 20,36), si fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii. Acum insa, pe cat ne este accesibil, ne folosim de simboluri proprii pentru cele dumnezeiesti, iar din acestea iarasi sun­tem ridicati, dupa puterea noastra, la adevarul simplu si unit al vederilor inteligi­bile si, dupa toata intelegerea celor deiforme de care suntem capabili, oprind lucrarile noastre intelegatoare, atingem raza mai presus de fiinta, pe cat ne este posibil, in care preexista in chip negrait marginile tuturor cunostintelor, raza pe care nu e cu putinta nici a o intelege, nici a o grai, nici a o contempla. Caci ea e mai presus de toate si mai presus de cunoastere si are in sine anticipat toate cunostintele si toate puterile celor ce exista si e statornicita cu o putere necuprinsa mai presus de mintile supraceresti. Pentru ca daca toate cunostintele sunt ale celor ce sunt si isi au marginile in cele ce sunt, ceea ce este dincolo de cele ce sunt este dincolo si de cunostinta".

 

In orice caz, chiar cand devine supracunoastere, cunoasterea umana a lui Dumnezeu e prilejuita de simbolurile sensibile, sau porneste de la ele. Avem o analogie cu cunoasterea subiectelor umane intre ele. Eu ma scufund in contem­plarea lui tu, din prilejul intalnirii realitatii lui vazute. Chiar Iisus, ca Dumnezeu intrupat, e un astfel de prilej, fie chiar in forma Lui cea mai transfigurata. Cunoasterea ingerilor nu e insa prilejuita de simboluri vazute. Dar transfigurarea simbolului, fulgerarea lui tu prin realitatea vazuta a semenului, nu se realizeaza numai prin vointa mea, ci printr-un act de sus. Acest act e de la Dumnezeu. Dar e foarte verosimil ca si de la un inger, si anume de la un inger model al persoanei cunoscute si de la un inger model al persoanei care cunoaste, Dumnezeu ne ridica in infinit. Dar nu totdeauna contemplarea unei realitati nemateriale de catre noi se scufunda in infinit. In acele cazuri putem presupune ca lucreaza un inger. Caci ingerul, desi e o realitate spirituala, spre deosebire de Dumnezeu este o realitate spirituala structurata, sesizabila ca atare, care ne usureaza prin aceasta sesizarea realitatilor spirituale structurate inrudite cu el. De cate ori nu transpare prin fru­musetea spirituala a unui tu uman o frumusete intensificata, structurata dupa chipul acestui tu? Desigur frumusetea lui tu e intensificata in ultima analiza de proiectarea luminii divine asupra lui, dar cand aceasta intensificare e prea trecatoare, ea transpare mai degraba structurata de ingerul model.

 

Pe de alta parte, oricat de structurat ne-ar aparea un tu sau eu-ul propriu, sau prin el - ingerul lui, structura aceasta nu e rigid inchisa; ea ne deschide accesul nu numai in indefinit, ci si in infinit. Noi ne dam seama in clipele de har ale contem­plarii unui tu, sau a eu-ului propriu, atat de caracterul specific, clar structurat al acelui tu sau al eu-ului propriu, cat si de lipsa lui de granita, de scaldarea lui in­tr-un infinit din interiorul de dincolo de el si de capacitatea lui de infinita deschidere spre altii. Astfel, se poate spune ca prin eu, sau prin tu, se contempla ingerul, iar prin inger, infinitul divin. In interiorul omului e ingerul si in interiorul ingerului, Dumnezeu. Ei sunt pe o scara, dar treptele scarii sunt stravezii.

 

Aceasta putinta de comunicare launtrica a ingerului cu spiritul omenesc intru­pat arata iarasi o legatura ontologica intre spiritele netrupesti si cele intrupate omenesti. Ingerii nu sunt purtatori directi de trupuri, dar sesizeaza spiritualul intru­pat, traiesc legatura cu spiritualul intrupat, simt in spiritul intrupat ceva care nu e numai spirit, simt presiunea prezentei spiritului intrupat, cu toata experienta adunata in el prin viata in trup, precum si spiritul intrupat traieste prezenta spiritu­lui neintrupat.

 

Claritatea vederii continutului spiritual al unor revelatii sensibile ale lui Dumnezeu, pe care le ocazioneaza ingerilor sesizarea acestor revelatii de catre spiritul uman, da si spiritului uman o putere de sesizare mai clara a continutului acelor revelatii si, in general, un ajutor in depasirea contemplativa si etica a dome­niului sensibil, fie ca e revelatie supranaturala a lui Dumnezeu, fie ca e revelare naturala a sensurilor spirituale ale lucrurilor. Asa credem ca trebuie intelese explicarile chipurilor sensibile ale revelatiei date de ingeri oamenilor credinciosi.

 

Omul nu e singur nici cand pare ca e complet singur. Dimpotriva, tocmai cand se aduna in sine mai mult din imprastierea atentiei spre tot felul de lucruri sau amintiri de lucruri exterioare, se deschide inrauririi unor prezente spirituale. Cand se aduna mai mult in rugaciune, rugaciunea lui e incalzita de rugaciunea unui duh sau a mai multor duhuri netrupesti, daca rugaciunea e o deschidere inte­rioara spre absolutul divin. Evagrie Monahul spune: "Cunoaste ca sfintii ingeri ne indeamna la rugaciune si stau de fata impreuna cu noi, bucurandu-se si rugandu-se pentru noi". "Daca te rogi cu adevarat, vei afla multa intarire si incredintare, si ingerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina intelesurile celor ce ti se intampla".

 

In Biserica se realizeaza nu numai o comuniune intre membrii ei vazuti, ci si cu ingerii. Sobornicitatea Bisericii cuprinde si pe ingeri.

 

Sfanta Scriptura vorbeste si de o legatura speciala intre un inger si o persoana umana. Ingerul legat in mod special de catre Dumnezeu cu o persoana umana tre­buie   sa   fie   si  un  model   special  al acesteia.   Multimea  de   ingeri   trebuie   sa corespunda multimii de oameni. Legatura ontologica intre ordinea ingerilor si a noastra are nu numai un caracter general, ci este specificata si in mod interpersonal. Desigur, asa cum fiecare om se dezvolta spiritual in legatura cu toti semenii sai, asa si cu lumea ingereasca in general. Totusi continutul spiritual al intregii lumi ingeresti se comunica si inraureste continutul spiritual al intregii lumi omenesti prin legatura speciala dintre o concretizare individual-ingereasca si una individual-omeneasca a acestor lumi, concretizarea ingereasca reprezentand o forma perso­nala de model spiritual potrivit cu temperamentul unei concretizari personale umane.

 

Ingerii ne aduc astfel nu numai un orizont nou de cunoastere, care ne scapa de monotonie, ci si un ajutor in dezvoltarea originalitatii noastre pe linia unei fru­museti a curatiei si a unui caracter superior. In chip special, creatorilor de arta aceste noi orizonturi de intelegere si armonii li se deschid intr-un mod original potrivit lor, prin ingerii lor. Caci ingerii laudand pe Dumnezeu "cu graiuri netacute", concretizeaza in structuri spirituale superioare uimirea ce le-o produce infinitul si indefinitul divin. Iar aceste structuri de armonii si intelegeri, desi sunt nemateriale, totusi sunt sesizabile de cei dotati cu o mai dezvoltata capacitate de perceptie spirituala si de exprimare mai corespunzatoare cu ele.

 

Dar am vazut ca nu numai noi avem un folos de la ingeri, intrucat ingerii ne fac simbolurile transparente, transfigurate, sau ne indrumeaza in organizarea ele­mentelor sensibile in asa fel ca sa tasneasca prin ele realitatea spirituala, ci si ingerii cunosc prin coborarea lui Dumnezeu la oameni si prin activitatea contem­plativ artistica a oamenilor realitatea divina in forme noi, in forme frumoase, in actiuni care reveleaza mai profund sublima bunatate si iubire a lui Dumnezeu fata de cele mai modeste creaturi constiente ale Sale. Ingerii n-au cunoscut cat de mare este iubirea de oameni a lui Dumnezeu, pana la intruparea Fiului Sau, nici va­loarea omului ca creatura a lui Dumnezeu, pana la invierea si inaltarea la cer ca om a lui Hristos.

 

Sfantul Grigorie de Nyssa, explicand cuvantul Sfantului Apostol Pavel: "intelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri se face acum cunoscuta, prin Biserica, Domniilor si Stapaniilor, in cerestile locasuri" (Ef. 3,10), zice: "De fapt in cursul veacurilor care au precedat Biserica, ele au cunoscut intelepciunea simpla si uniforma a lui Dumnezeu. Intelepciunea de multe feluri, impusa de complexitatea luptei contra fortelor dusmane, au cunoscut-o clar numai acuma prin Biserica: cum S-a facut Cuvantul trup, cum s-a amestecat viata cu moartea, cum prin ranile Sale a vindecat ranile noastre, cum a infrant prin slabiciunea crucii puterea dusmanului, cum a rascumparat pe pacatosi". Tot Sfantul Grigorie de Nyssa aplica inaltarii Domnului cuvantul din Psalmul 23, 7-10: "Ridicati-va, porti vesnice, sa intre imparatul maririi. Cine este imparatul maririi?", si spune ca pana atunci ingerii nu stiau la ce slava va fi ridicat Cuvantul intrupat. Sfantul Ioan Gura de Aur, comentand cuvantul Sfantului Pavel: "S-a aratat ingerilor", spune: "Cand S-a aratat ingerilor era imbracat in trup; inainte de aceea nu L-au vazut, caci si pentru ei esenta este nevazuta".

 

In general, ingerii nu cunosc viitorul, deci slava la care e destinata lumea n-au cunoscut-o decat dupa ce aceasta s-a revelat ca fagaduinta Bisericii. Ei nu cunosc nici chiar gandurile nemanifestate ale oamenilor. Ingerii cunosc insa de la creatie capacitatea noastra de a face transparenta maretia divina si-si activeaza una din capacitatile lor proprii, ajutand oamenilor la opera transfigurarii ei. Asupra creatiei sensibile se lucreaza din doua parti, pentru a o face o transparenta uimitor de frumoasa a Dumnezeirii: de deasupra ei, prin ingeri, si din cadrul ei, prin noi. In aceasta consta solidaritatea ontologica a ingerilor cu oamenii si cu lumea sensi­bila, sau sensul cuvintelor care descriu actul creatiei ca un act unitar: "Dumnezeu a facut cerul si pamantul". Numai impreuna, lumea sensibila, avand drept coroana omul, si lumea inteligibila a ingerilor sunt un receptacol deplin al revelarii lui Dumnezeu si al valorificarii ei. Numai impreuna, ingerii si oamenii, pot inalta o slavoslovie mai completa lui Dumnezeu. Asa trebuie sa intelegem ca ingerii sunt creati pe de o parte pentru a-L lauda pe Dumnezeu, pe de alta pentru a sluji lui Dumnezeu in solicitudinea Lui pentru oameni, pentru a fi trimisii lui Dumnezeu la oameni, pentru a fi "vestitorii" Lui si, prin aceasta, pentru a ajuta la ridicarea oame­nilor la o laudare comuna a Lui cu ei; iar prin aceasta, a sluji la mantuirea lor. Dar aceasta inseamna si o capacitate a ingerilor de a conduce pe oameni spre Dumnezeu. In acelasi timp prin aceasta chiar ingerii isi sporesc cunoasterea de Dumnezeu si slavoslovia lor, asociind-o si pe a oamenilor. Corul ingeresc-uman e mai maret decat corul simplu uman sau simplu ingeresc. Partea ingereasca si cea omeneasca a corului se completeaza si se infrumuseteaza reciproc. Fiecare din cele doua parti castiga, in elanul slavosloviei, de la cealalta.

 

Unii Parinti au subliniat superioritatea ingerilor fata de oameni, prin faptul ca sunt "minti pure", neimpreunate cu trupul si cu afectele care rezulta din aceasta. Dar altii, cum am vazut, au afirmat ca mai mult omul e dupa chipul lui Dumnezeu, intrucat omul prin trup este si devine un "stapan" al lumii ca si Dumnezeu, cata vreme ingerii nu au aceasta calitate.

 

Dar nevoia de lume pe care o au oamenii si capacitatea de a dispune de ea reprezinta si o ispita pentru ei de a se atasa de ea si de a se increde in puterile lor creatoare. in calitatea de spirite intrupate sta si maretia, dar si primejdia caderii lor. In dominarea afectelor se poate actualiza o noua forta a spiritelor. Dar aceste afecte pot sa si inchida infinitele orizonturi spre care e chemat spiritul omenesc.

 

Greutatile de care e legata viata in trup pot dezvolta in om o responsabilitate pro­prie si nobila pornire de ajutorare cu fapta a semenilor sai, responsabilitate si capacitate de care e lipsit ingerul, dar pot dezvolta si egoismul si grija lumeasca exagerata.

 

In orice caz, omului i s-a dat mareata misiune de a stapani materia prin spirit, de a o face transparenta pentru ordinea spirituala si dumnezeiasca, de a actualiza moduri noi de revelare a spiritului si de ajutorare a semenilor, in primul rand modurile etice si estetice.

 

In schimb, spiritul pur, sau ingerul are claritatea gandirii si un "amor intellectualis", greu de inchipuit de fiinta noastra. Dar pana nu a fost consolidat in bine, a fost pandit si el de o alta forma de egoism, nefiind legat prin sange de alte fiinte, care pun o frana acestui egoism. A fost pandit de egoismul nelimitat al orgoliului cunoasterii si existentei prin sine, al libertatii de grijile trupului.

 

Sa nu ne inchipuim insa ca, daca omul poate scoate la iveala aspecte indefi­nite ale ratiunilor divine ale cosmosului; nu le vede si ingerul prin puterea lui de penetrare intelectuala. De aceea se aprind adeseori asupra lucrurilor pentru oameni scanteieri care iradiaza din ingeri, producand asa numitele inspiratii. Mai ales insa se aprind aceste scanteieri pentru cei ce contempla lucrurile cu o minte netulburata de patimi. Aceste scanteieri ii duc si ele pe oameni la combinari ale formelor sensibile, la armonioase combinari de culori, de sunete, de cuvinte, pen­tru revelarea unor noi sensuri si frumuseti ale lor.

 

Lucrarea principala a ingerilor nu este propriu-zis lucrarea directa asupra naturii, ci cea asupra subiectelor umane pentru a le intari si sustine in actiunea lor de spiritualizare, de nealipire la cele materiale care se repercuteaza asupra trupurilor lor si, prin ele, asupra lumii exterioare. Ca subiecte mult mai ferme prin spiritualitatea proprie, ingerii infuzeaza forta subiectelor umane pentru a imprima trupurilor lor o spiritualitate sesizabila sensibil. Caci ingerii nu au numai misiunea de a imbogati cunoasterea de Dumnezeu a oamenilor, ci si de a le comunica un ajutor energetic de spiritualizare, ca prin aceasta sa poata cunoaste mai usor pe Dumnezeu. In acest sens ingerii au fost creati in solidaritate cu lumea sensibila. Daca in revelarea sensibila a lui Dumnezeu prin om se reveleaza si spiritul omului, se poate spune ca in aceasta revelatie este implicata sustinerea ferma acordata subiectului uman, de ingeri. Intr-un trup uman spiritualizat - nealipit la cele materi­ale - se vede si ceva din spiritualitatea ingerilor.

 

Daca ingerii nu lucreaza asupra cosmosului, ca oamenii, care se folosesc de membrele trupului si de unelte ca prelungiri ale lor, nu se poate nega o anumita eficienta directa a lor asupra fortelor cosmosului. Ar insemna sa negam prin aceasta in general insasi eficienta spiritului uman in formarea trupului omenesc. Dialogul de acte al omului credincios cu Dumnezeu, realizat prin cosmos, nu exclude o anumita participare a ingerilor. Sfanta Scriptura afirma o astfel de eficienta: un inger a aparat pe cei trei tineri din cuptorul cu foc; un inger a inchis gura leilor cand Daniel a fost aruncat intre ei. Sfantul Grigorie de Nazianz declara ca unele "puteri spirituale au primit o parte a lumii, iar altele au fost insarcinate cu alta parte a universului, cum singur Dumnezeu stie, Care le-a randuit si le-a deter­minat".

 

Dar la spiritualizarea creatiei, ei lucreaza prin oameni credinciosi. Si daca in acest sens, prin om se vede ingerul si prin ingerul din om, Dumnezeu, intelegem cum ierarhia ingereasca nu inseamna o despartire a omului de Dumnezeu. Toata creatia se afla intr-o concentrare, intr-o sobornicitate interioara, care implica o raspundere si o indatorire de slujire a fiecaruia pentru toti si a tuturor pentru fiecare. Cine cade din aceasta sobornicitate, cade intr-o umbra a existentei.

 

Parintele Dumitru Staniloae

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 13845

Voteaza:

Cum cunosc ingerii pe Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE